Maratonul Nisipului: Canadianul căruia alergatul i-a salvat viața, militarii americani de la MK și Valentina, femeia care aleargă la 73 de ani

A opta ediție a Maratonului Nisipului a avut loc sâmbătă la Zoom Beach, în Constanța, iar evenimentul a atras sute de participanți. Unii dintre ei au fost atleți de performanță, dar cea mai mare parte a participanților a fost reprezentată de oameni obișnuiți cu pasiune pentru mișcare.

Sosind la eveniment, primul lucru care atrăgea atenția, pe lângă muzica tare și îmbulzeala, era diversitatea oamenilor care se pregăteau pentru maraton. De la copii mici la tineri atletici care păreau să aibă alte câteva maratoane la activ la oameni în vârstă ce păreau să fie la primul lor eveniment de acest fel, singurul lucru care îi unea era pregătirea intensă.

Totuși, în această mare de oameni care executau felurite exerciții de încălzire, reporterii Info Sud-Est au putut strânge câteva din poveștile celor care au venit la Constanța pregătiți de sport.

Robert Johnson, din Toronto, descrie alergatul pe distanțe lungi mai mult ca pe o pasiune a vieții sale decât ca pe un simplu sport, dar în ciuda unui fizic impresionant, povestea lui are un început neașteptat.

“O bună parte din viața mea, am fost obez. Am vrut să mă dezvolt personal și mi-am promis că mă voi pregăti și voi participa la un maraton. A venit momentul maratonului din Boston și mi-am zis << O s-o fac cu orice preț>>, dar din păcate nu m-am pregătit. Pentru un bărbat obez, să alergi peste 40 de kilometri nu este ușor, dar am făcut-o, am terminat. Nu o să vă spun în cât timp, asta nu contează. În orice caz, iată-mă aici acum”.

Pentru Robert, experiența primului maraton a fost doar începutul. Alergatul i-a salvat viața, iar acum este pregătit să înfrunte un maraton în fiecare țară în care ajunge. 

“Am participat în 5 maratoane deja, iar acum vreau să fac un drum european, să merg din țară în țară să iau parte la câte un maraton. Astăzi sunt aici, în iulie o să fiu în Spania, fugind cu taurii”, a explicat canadianul.

Nu toată lumea venită la maraton are la fel de multă experiență, totuși. Ileana, în vârstă de 58 de ani și Valentina, în vârstă de 73 de ani, două prietene din zona Ardealului, probabil că nu vor fugi cu taurii prea curând, dar au venit la maratonul nisipului ca să-și testeze puterile și să cunoască oameni noi. Nu toată lumea de acasă menține o viață activă, așa că celor două femei le place să ia parte la diverse activități sportive în locurile unde călătoresc – de data asta s-a întâmplat să fie un maraton.

Majoritatea participanților par să fi venit pe cont propriu sau în grupuri mici, alcătuite în mare parte din părinți și copii. Totuși, în marea de oameni s-a remarcat un grup mai mare de bărbați tatuați și bine făcuți – militari americani, membri ai Brigăzii Bastogne, parte a diviziei 101 Aeropurtate (Asalt Aerian) care au ajuns de curând la baza de la Mihail Kogălniceanu.

Militarii au dat jos uniformele și au îmbrăcat costumele de alergat ca parte a unei activități interne de creștere a moralului, a explicat pentru Info Sud-Est colonelul Murphy, reprezentant al grupului.

În ciuda faptului că aproape toți cei prezenți anticipau un efort fizic serios, atmosfera întregului eveniment a fost destul de degajată – unii oameni păreau doar să se bucure de coloana sonoră care a inclus surprinzător de multe melodii rock, alții au luat parte la reprizele de încălzire prin zumba, alții și-au dat silința să pună la pământ “dansatorii” gonflabili care decorau plaja. 

Cu mic cu mare, alergătorii și-au asumat eventual pozițiile pentru a începe cursa pe care o așteptau cu atâta nerăbdare. Odată dat startul, sutele de alergători au luat cu asalt nisipul. Unii dintre ei au pornit în trombă, alții au preferat să-și conserve energia la început, dar determinarea și bucuria se citeau pe fețele tuturor. 

Pe lângă maratonul standard, de 42 de kilometri, au fost făcute rute și pentru cei care au dorit să participe la un semimaraton (21 km), un cros de 10 km și o cursă populară de 5 km. Pe deasupra, a fost organizat, într-un punct de start separat, și un family run de 1 km pentru prichindei și părinții lor, precum și o cursă intitulată “campionii școlii”. 

Kilometrul parcurs de copii și părinții lor a fost unul cu adevărat special – banii adunați din taxele de înscriere la Family Run urmează a fi donați programului de tratamente la domiciliu pentru copiii cu cancer implementat de Asociația Dăruiește Aripi.

În orice caz, în următoarele ore, maratoniștii au străbătut un traseu circular care i-a purtat pe majoritatea dintre ei înapoi pe plaja Zoom, unde și-au putut colecta, rând pe rând, medaliile de participare, felicitările și băuturile reci și gustările bine cuvenite după efort. 

Puțini și-au păstrat nivelul inițial de entuziasm, dar voia bună nu a pierit nici măcar atunci când strigătele de veselie și încurajare s-au transformat în gâfâieli de oboseală. “Am ales cursa de 5 km. Pe traseu, mi-a părut bine că nu m-am înscris la aia de 10”, a afirmat pe un ton glumeț o femeie imediat după ce a terminat cursa. 

Unii dintre participanți au luat evenimentul puțin mai în serios, cum este cazul lui Mihail Sprincean, un tânăr de 27 de ani din Republica Moldova care se îndeletnicește cu activitățile atletice de mai mulți ani și a câștigat cursa de 10 km. Este al doilea lui an la Constanța și admite că nisipul face acest traseu puțin mai dificil decât unul tradițional, însă acest fapt nu pare să-l fi deranjat prea tare.

Indiferent de motivele înscrierii la maraton, de distanța parcursă și de nivelul de performanță, experiența pare să fi fost una pozitivă pentru toți participanții, iar satisfacția depășirii provocării a fost palpabilă în vocea și gesturile fiecărui alergător care a ajuns la final. Comparativ cu acele moment triumfale, ceremoniile de premiere au părut simple formalități.