Mai multă Justiție, mai puțină politică. Bulgaria și Codruța Kovesi, pe baricadele reformei anticorupție

Imagine de la protestele anticorupție din capitala Bulgariei, în anul 2013 (foto: www.theatlantic.com)

Aproape 20 de miliarde de euro, adică 20% din Produsul Intern Brut, costă corupţia din Bulgaria. 5 miliarde de euro anual, spun cele mai modeste previziuni.

Este o realitate pe care o cunoaşte toată lumea: clasă politică, justiţie, societate civilă, partenerii externi. Din momentul aderării la Uniunea Europeană, în 2007, Bulgaria nu a mai cedat „lanterna roşie” în clasamentul corupţiei, ajungând chiar, într-o evaluare recentă a Transparency International, pe un nedorit loc 69 mondial, în urma unei ţări candidate la U.E., Muntenegru.
În acest context, de la 1 ianuarie 2018 Bulgaria va prelua, pentru şase luni, conducerea Uniunii Europene.

Anticorupţia şi Laura Codruţa Kovesi sunt teme constante pentru dezbaterea publică şi politică de la Sofia. După ce, în luna martie 2017, şefa Direcţiei Naţionale Anticorupţie din România a fost invitată de preşedintele Bulgariei la Palatul prezidenţial, polemica s-a aprins şi mai tare. Principalele partide politice – conservatorii din GERB, aflaţi la guvernare, şi Partidul Socialist – au elaborat câte un proiect de lege iar în interiorul Justiţiei bulgare au intervenit discuţii procedurale. Cel mai important, finanţatorii presei din Bulgaria au identificat în Laura Codruţa Kovesi, şi în partizanatul preşedintelui Rumen Radev pentru instituţia condusă de aceasta, un real pericol.

În luna iulie 2017, un canal de televiziune de la Sofia, Kanal 3, al omului de afaceri Delian Peevski, a prezentat un interviu cu procurorul Doru Ţuluş, revocat din D.N.A., în contrapartidă la susţinerea politică de care se bucură Kovesi în anturajul preşedintelui Radev.

Cine este Kovesi știe toată Bulgaria, dar cine este Delian Peevski?

Magnatul controlează aproape 80% din media bulgare – scrise şi audio- vizuale – şi este proprietarul unor importante segmente ale economiei. Spre exemplu, producerea şi comercializarea tutunului, prin cea mai mare companie naţională, Bulgartabac. Dar nu numai. Delian Peevski, refugiat în Serbia de mai multă vreme din cauza problemelor cu justiţia bulgară, este acuzat că a cumpărat şi multă politică la Sofia: partide politice, lideri, legi, instituţii, funcţii. De mai multă vreme a anunţat că se opune unei modificări a legislaţiei anticorupţie şi, după intrarea lui Ţuluş într-una dintre televiziunile sale, a devenit evident că se poziţionează împotriva Laurei Kovesi şi a modelului cerut de Rumen Radev.

Dacă pentru România impedimentele de accelerare a transparenţei decizionale instituţionale şi a independenţei reale a puterilor statului sunt politice, în ţara vecină, Bulgaria, acestea ţin de sistem. Adică, sunt mai profunde şi mai greu de înlăturat în lipsa unei voinţe politice şi a presiunilor externe.

La Sofia a izbucnit, la începutul lunii septembrie, unul dintre cele mai solide scandaluri de corupţie, care a condus la o vie emoţie generală, soldată cu un scor enorm, de peste 70% de intervievaţi în sondajul Gallup International, care ar duce spre statuarea preşedintelui Rumen Radev drept elementul cheie al luptei anticorupţie. Iar şeful statului bulgar nu a pierdut timpul şi a convocat, pentru 9 octombrie, şedinţa extraordinară a Consiliului Securităţii Naţionale, cu un singur punct pe agenda de lucru: constituirea unei agenţii naţionale anticorupţie după modelul Direcţiei Naţionale Anticorupţie din România şi proceduri transparente de alegere a şefului, după profilul Codruţei Kovesi.

De data aceasta, presiunile preşedintelui Rumen Radev pot avea succes pentru că şi cazul de corupţie, anchetat de Sotir Ţaţarov, Procurorul General al Bulgariei, este unul ieşit din comun. Şi nu uitaţi, Bulgaria a văzut multe! După dezvăluirile din „The Guardian”, conform cărora din bugetul Azerbaidjanului, ţară foarte bogată dar o dictatură sinistră în mâinile familiei Aliyev, au plecat miliarde de euro pentru cosmetizarea imaginii statului în mass-media din Europa, unul dintre primii vizaţi de operaţiunile de lobby a fost reprezentantul Bulgariei la Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), Kalin Mitrev. Acesta ar fi primit din Azerbaidjan, între 2012 şi 2014, aproape 500.000 de dolari. Ce este cel mai important şi ce acumulează scandalul internaţional: Kalin Mitrev este soţul Irinei Bokova, nimeni alta decât directorul general al UNESCO. Iar Irina Bokova a ţinut să decoreze pe Prima Doamnă a Azerbaidjanului, care deţine şi funcţia de vicepreşedinte al statului, cu Medalia Mozart a UNESCO. Mai mult, același director general a vernisat o expoziţie foarte controversată, intitulată „Azerbaidjan.

Pământ al toleranţei”, în chiar sediul central al UNESCO de la Paris. Scandalul din jurul Irinei Bokova a reaprins dezbaterea publică din Bulgaria, a readus figura Codruţei Kovesi în spaţiul civic de la Sofia şi l-a înarmat pe preşedintele Rumen Radev cu arme politice semnificative în lupta cu cele două principale partide politice: GERB, conservatorii aflaţi la guvernare, şi Partidul Socialist, de opoziţie.

Mai gravă este, însă, bătălia fără rezerve din interiorul justiţiei bulgare. Lozan Panov, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie, este promotorul asiduu al succeselor D.N.A. în media şi mediile profesionale de la Sofia, el fiind acela care a invitat-o pe Laura Codruţa Kovesi în Bulgaria, în martie. Tot el este acela care a declanşat un atac fără precedent la adresa Procurorului General Sotir Ţaţarov. Acesta din urmă ar trebui să răspundă la întrebări extrem de stânjenitoare, cum ar fi motivele şi fondul întâlnirii din luna iunie, de la Baku, cu preşedintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, şi despre subiectele discuţiilor cu unul dintre cei mai controversaţi miliardari ai Bulgariei, Saşo Doncev, patron al companiei petroliere Overgaz, care face afaceri cu Federaţia Rusă, şi al popularului cotidian „Sega”. Mai precis, rezultatul războiului instituţional dintre Panov, sprijinit de preşedintele Radev, şi Ţaţarov, privit cu bunăvoinţă de liderii partidelor politice şi de mediile de afaceri, va fi edificator pentru viitorul reformelor în justiţie clamate permanent la Sofia.

Imediat după instalarea unui alt guvern condus de Boiko Borisov, la începutul lunii mai, cotidianul sofiot „Trud” dădea publicităţii un amplu sondaj de opinie din care reiese că aproape 97% dintre bulgari consideră corupţia drept cea mai gravă problemă de securitate naţională, înaintea crimei organizate, a problemelor cu justiţia sau a ameninţărilor teroriste. Această realitate este admisă şi de preşedintele Republicii, Rumen Radev, care a cerut, de la preluarea mandatului, în ianuarie 2017, măsuri mai ferme de luptă împotriva marii corupţii şi importarea modelului românesc al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Ultima încercare politică de a organiza legislaţia anticorupţie din Bulgaria îi aparţine fostului ministru conservator al Justiţiei, Hristo Ivanov, şi a fost un eşec. După demisia sa din guvern, el a înfiinţat o nouă formaţiune, „Da, Bălgariia”, în ianuarie 2017, cu care a obţinut rezulate modeste la alegerile parlamentare din primăvară.

Cât de gravă este corupţia în Bulgaria, dincolo de cifre?

În luna iulie 2016, într-un amplu reportaj, televiziunea belgiană RTBF, vorbea nu doar de problemele sistemice ale statului bulgar ci şi de „privatizarea generalizată a guvernării” către un număr mic de persoane. În afară de acest lucru, mass-media independente mai atrag atenţia şi asupra unui alt aspect: relaţiile nu tocmai transparente cu Rusia. Mai bine de 300.000 de proprietăţi ruseşti – vile, apartamente şi terenuri – au fost cumpărate în ultimii ani între Varna şi Burgas, pe litoralul Mării Negre iar banii de la Moscova sunt oferiţi pentru investiţii strategice, în special în energie. Cum ar fi proiectul centralei nucleare de la Belene. Nici politica nu a scăpat de suspiciuni legate de relaţia cu Rusia: în campania electorală prezidenţială şi imediat după alegeri, preşedintele Rumen Radev a fost ţinta unei ample campanii media, potrivit căreia ar fi reprezentat interesele Rusiei.

Presiunile externe în legătură cu demararea reformei justiţiei bulgare s-au înteţit şi ele provin, acum, nu doar dinspre sediile aseptice ale Uniunii Europene ci şi dinspre mediile de afaceri, de la investitorii majori în economia bulgară. La votul de învestitură al guvernului său în Sobranie (Parlament), prim ministrul Boiko Borisov a promis o dezvoltare fără precedent a infrastructurii rutiere, feroviare şi navale a ţării, prin construirea, în următorii patru ani, a autostrăzilor Haemus (Sofia – Plevna – Veliko Târnovo – Varna), Sofia – Plovdiv şi Ruse – Veliko- Târnovo, şi creşterea salariului minim la 330 de euro şi a celui mediu la 770 de euro. În 2021, cu aceste venituri, Bulgaria va fi tot ultima în Uniunea Europeană dar este vorba despre sume de aproape patru ori mai mari decât în 2007. Or, această ambiţie a celui mai longeviv şef de guvern din istoria Bulgariei nu se poate transpune în realitate fără capital străin.

Recent, o organizaţie a investitorilor străini din Bulgaria, care reuneşte capital din S.U.A., Franţa, Germania, Italia şi Canada a desemnat Camera Americană de Comerţ să intervină public, la Sofia, în sprijinul unei legislaţii moderne anticorupţie, după modelul D.N.A. în România, şi instituirea unei conduceri asemănătoare Codruţei Kovesi de la Bucureşti. Pus să comenteze această ieşire neobişnuită în spaţiul Uniunii Europene, Venţislav Iotov, vicepreşedinte al Camerei de Comerţ declara pentru presa bulgară, preluat de agenţia Focus, la începutul lunii septembrie: „în pofida stabilităţii macroeconomice şi financiare, factori precum justiţia nefuncţională şi înaltul grad de corupţie împiedică pătrunderea în ţară a unor investitori mari”. Ceea ce complică situaţia este că şi preşedintele Rumen Radev, şi prim ministrul Boiko Borisov doresc o mai mare independenţă energetică a Bulgariei faţă de Rusia, inclusiv prin construirea centralei nucleare de la Belene, dar ambele voinţe se lovesc de acelaşi obstacol: corupţia şi neîncrederea în transparenţa decizională.

Cele două mari partide politice bulgare, conservatorii din GERB şi Partidul Socialist, îşi dispută de mai mult timp întâietatea în ceea ce priveşte iniţiativele legislative anticorupţie şi înfiinţarea unei agenţii după modelul D.N.A. din România. În Sobranie (Parlament), prim ministrul Boiko Borisov a anunţat că doreşte înfiinţarea unei agenţii de combatere a corupţiei, care să reunească cele cinci organisme existente în prezent. Uniunea Magistraţilor a atras atenţia, însă, că există pericolul transformării noii instituţii într-un „tribunal extraordinar, unde deciziile vor fi motivate politic” dacă structurile vor fi decise de partide. Acest lucru reiese şi dintr-un sondaj publicat, la mijlocul lunii august, de Gallup International: încrederea bulgarilor în partidele lor politice şi în deciziile lor este foarte erodată. Astfel, 37% dintre cei chestionaţi cred că GERB, aflat la guvernare, este cel mai corupt de pe scena politică, alţi 26% spun acest lucru despre Partidul Socialist, în vreme ce pentru 17% dintre cetăţeni nu există vreo diferenţă între cele două formaţiuni în ceea ce priveşte actul de corupţie.

În acest context, Kornelia Ninova a dat publicităţii, la începutul lunii septembrie, proiectul de lege anticorupţie şi de înfiinţare a Agenţiei Speciale Anticorupţie, ce a fost depus la Parlament. Argumentele liderei Partidului Socialist sunt fără echivoc, conform agenţiei de presă Focus: „lupta împotriva corupţiei mari şi medii în Bulgaria nu a adus, până acum, rezultatele aşteptate.” Conform acestui text de lege, instituţia ar avea atribuţii asupra înalţilor demnitari ai statului – preşedintele Republicii, vicepreşedintele, membrii Parlamentului, membrii guvernului, europarlamentarii – precum şi asupra şefilor de departamente, agenţii şi instituţii naţionale. Mandatul şefului Agenţiei ar urma să fie de cinci ani.

Dar o polemică publică virulentă a izbucnit în legătură cu alegerea acestui şef. Preşedintele Rumen Radev şi Partidul Socialist insistă pentru copierea procedurilor româneşti de desemnare a şefului Direcţiei Naţionale Anticorupţie, adică şeful statului să fie acela care numeşte iar Parlamentul să avizeze, pe baza unui acord între Putere şi Opoziţie. Ţvetan Ţvetanov, vicepreşedintele formaţiunii de guvernământ GERB, nu este de acord cu importul modelului Kovesi – D.N.A., insistând pentru o numire făcută de preşedintele Parlamentului: „GERB susţine anticorupţia dar nu susţine o republică prezidenţială”, a răspuns tăios adjunctul prim ministrului Borisov. Iar ministrul Justiţiei, Ţeţka Ţaceva, a fost şi mai categorică: „într-o republică parlamentară, Parlamentarul alege şeful”. Iar Bulgaria este, conform Constituţiei sale, o republică parlamentară.

Cât va reuşi modelul Laura Codruţa Kovesi să convingă Parlamentul bulgar să voteze înfiinţarea unei agenţii naţionale anticorupţie rămâne să vedem până la finele acestui an. Ceea ce este remarcabil, însă, rămâne imaginea extrem de puternică pozitivă a Direcţiei Naţionale Anticorupţie la Sofia, în percepţia societăţii civile şi opiniei publice bulgare şi chiar a mediilor profesionale de la Sud de Dunăre.

Exact în momentul în care ministrul român al Justiţiei, Tudorel Toader, a decis că trebuie o altă reformă în justiţia României.

Ne bucurăm că ne citești!

Dacă vrei să ne și susții: