INTERVIU Ambasadorul Macedoniei de Nord: Pentru noi nu există o altă alternativă în afară de aderarea la familia europeană/ Fiecare investitor va decide mai ușor să investească într-o țară care este sub umbrela NATO

Din primăvara anului 2020 Macedonia de Nord a devenit al 30-lea membru al NATO. Acum, statul cu 2 milioane de locuitori aşteaptă la poarta Uniunii Europene, solicitând şi sprijinul prietenesc al României.

Cum împarte istoria Macedonia de Nord, despre prezentul din ce în ce mai sigur al ţării şi despre aşteptările pentru viitor în ceea ce priveşte integrarea europeană şi relaţiile cu România într-un interviu acordat Info Sud-Est de către Excelenţa Sa Domnul Gabriel Atanasov, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al ţării sale la Bucureşti.

Principalele declarații:

• Procesul de recunoaștere internațională și stabilirea relațiilor diplomatice cu țările Uniunii Europene a fost lent pentru că Grecia nu era de acord cu recunoașterea noastră internațională cu numele constituțional

• În țară, toți au  fost conștienți că pentru actuala Macedonie de Nord nu există o altă alternativă în afară de aderarea la familia europeană și apartenența la cea mai mare alianță militară de apărare

• Pentru noi, aderarea la NATO reprezintă expresia solidarității, siguranței și stabilității

• Fiecare potențial investitor va decide mai ușor să investească într-o țară care este stabilă și care este sub umbrela NATO

• Țara noastră astăzi reprezintă un stat multietnic iar noi construim un model de societate în care toți cetățenii sunt respectați și care poate servi ca exemplu pe scară largă

• Așteptăm ca vecinii noștri, Bulgaria și Grecia, care sunt deja membri UE, să fie cei mai mari avocați ai noștri în procesul de aderare la Uniune

• Orientarea noastră a fost întotdeauna către valorile Europei vestice, chiar și în timpurile trecute când făceam parte din Federația socialistă, fiind lider al mișcării de nealiniere din lume

• Ceva este geografic clar, Balcanii de Vest aparțin Europei

• Există o puternică susținere politică a tuturor din țară pentru aderarea la UE. Ar putea și mâine să devină membră

• România crede cu adevărat și se angajează în lărgirea Uniunii, în special cu statele din Balcanii de Vest

• Consider că cel mai important e că în Constituția Macedoniei de Nord sunt recunoscuți aromânii și meglenoromânii, la noi denumiți vlahi, printre alte minorități

• Vlahii sunt considerați cetățeni loiali ai țărilor unde locuiesc și își aduc contribuția la viața politică, economică și culturală

• În ceea ce îl privește pe Enescu, eram mic cînd am auzit de la Skopje, pentru prima dată, minunatele acorduri ale Rapsodiei sale, difuzate la Radio Europa Liberă
  
• Cunosc mulți oameni din zona noastră care au fost în concediu la Constanța și Mamaia și au rămas cu frumoase amintiri, chiar în vremurile cînd împărțeam Marea Adriatică

• Așteptăm și știm că România va susține cu putere integrarea europeană a Macedoniei de Nord tot așa cum a procedat și cu sprijinul pentru NATO

ISE: Domnule Ambasador, intrarea ţării dumneavoastră în cel mai puternic şi select club diplomatic şi militar al lumii este rezultatul unei excepţionale lecţii de diplomaţie pe care Macedonia de Nord a predat-o lumii, vreme de peste 27 de ani. Ne referim la negocierile cu Grecia vecină pentru schimbarea numelui ţării, un demers pe care puţini au curajul să îl accepte ca provocare pentru viitor. Ne puteți povesti cum a apărut acest diferend cu Grecia, cum a reușit țara dumneavoastră să managerieze această situație și cum arată acordul dintre Grecia şi Macedonia de Nord, semnat la Prespa acum doi ani?

Gabriel Atanasov: Ați făcut o introducere foarte bună prin formularea acestei întrebări complexe. A fost cunoscută poziția Greciei referitor la numele nostru chiar și ca Republică în cadrul fostei Iugoslavii. Prin destrămarea federației și prin dobândirea independenței în anul 1991, chiar de la început, ca democrație tânără și fragilă am resimțit urmările acestei atitudini ferme a vecinului nostru sudic. Procesul de recunoaștere internațională și stabilirea relațiilor diplomatice cu țările Uniunii Europene a fost lent pentru că Grecia nu era de acord cu recunoașterea noastră internațională cu numele constituțional. Constituția din anul 1991 în scurt timp a suferit amendamente pentru a fi clar exprimat faptul că statul nu are pretenții teritoriale la vecini și că nu se va amesteca în chestiunile interne ale altora. Aceasta a fost cerută atunci chiar de Comunitatea Europeană, care a acționat în mod evident pentru protejarea intereselor uneia dintre țările sale membre. Pe de altă parte, aceste amendamente i-au permis Comisiei Badinter să traseze drumul fără echivoc al recunoașterii internaționale a țării mele. Ca urmare, cu eforturi diplomatice, am fost primiți în familia ONU la 8 aprilie 1993  prin Rezoluția Consiliului de Securitate, sub numele temporar Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Prin primirea în cea mai mare organizație mondială de fapt s-a făcut și recunoașterea internațională la nivel global, dar a rămas sarcina ca sub patronajul ONU să se găsească o rezolvare de comun acord în privința numelui. Așadar, la organizațiile internaționale multilaterale am figurat sub numele acceptat temporar. Chiar dacă un mare număr de țări, în decursul celor două decenii și jumătate care au trecut, au recunoscut bilateral țara mea sub numele său constituțional, nu a fost suficient și decisiv pentru a realiza, ca țară, scopurile strategice definite încă de la începutul independenței – aderarea la NATO și UE.

Rezolvarea unei atât de sensibile chestiuni pentru orice națiune reprezintă o mare încercare. Este corect când spuneți că este nevoie de mult curaj. În condițiile unor relații internaționale turbulente și în contextul unor timpuri care aduc încercări globale, realizarea finală a scopurilor strategice a fost și este foarte importantă pentru crearea unui viitor mai bun pentru copiii noștri.  În țară, toți au  fost conștienți  că pentru actuala Macedonie de Nord nu există o altă alternativă în afară de aderarea la familia europeană și apartenența la cea mai mare alianță militară de apărare. Din punctul de vedere al perspectivei de astăzi, este important că prin Acordul de la Prespa semnat acum doi ani, Grecia se obligă să fie prima țară care ratifică intrarea noastră în NATO. Astăzi suntem cea de a 30-a membră cu drepturi depline. Sperăm și la aderarea la UE. Fără îndoială rezolvarea acestei chestiuni care a durat mai multe decenii și care a blocat scopurile strategice ale țării mele ar putea fi considerată, în relațiile internaționale, ca un exemplu de lecție de diplomație.

ISE: Cum va gestiona Macedonia de Nord prezenţa în NATO? Este mai sigură acum  ţara dumneavoastră?

G.A.: Încă înainte de a deveni membră a NATO, Macedonia de Nord a demonstrat că este dedicată Alianței contribuind activ, conform posibilităților sale. As vrea doar să dau exemplu Afganistanului. În misiunea ISAF, conform numărului de locuitori din țara mea, Macedonia de Nord s-a clasat între primele 5 state contributori în frunte cu SUA. Pentru noi, aderarea la NATO reprezintă expresia solidarității, siguranței și stabilității. Există și o altă dimensiune, cea economică. Fiecare potențial investitor va decide mai ușor să investească într-o țară care este stabilă și care este sub umbrela NATO. Nouă ne sunt necesare investiții străine directe pentru crearea unor noi locuri de muncă. Da, consider că R. Macedonia de Nord prin acestă aderare poate fi mult mai sigură sub mai multe aspecte.  

ISE: Cum vor arăta relaţiile bilaterale cu Albania (o altă ţară NATO), cu care împărţiţi o importantă comunitate între frontierele ţării dumneavoastră?

G.A.: Cu Albania menținem relații bilaterale constant bune în spiritul bunei vecinătăți. Aspirațiile europene ale celor două popoare și țări au mers cumva împreună și conform percepției mai multor lideri europeni așa și trebuie să meargă lucrurile. Aceasta ne-a fost demonstrată chiar atunci când Consiliul European a luat decizia începerii negocierilor. Noi, ca țară, avem interes ca împreună să evoluăm și să devenim amândouă, cât mai curând, membre ale UE. O vecinătate stabilă și prosperă este în favoarea noastră. Albania este aliatul nostru prin simplul fapt că aparținem aceleiași Alianțe militare. Țara noastră astăzi reprezintă un stat multietnic iar noi construim un model de societate în care toți cetățenii sunt respectați și care poate servi ca exemplu pe scară largă.

ISE: Care va fi mesajul pe care Macedonia de Nord îl va transmite Serbiei, un aliat puternic al Rusiei şi R.P. Chineze în Balcani, o ţară care şi-a propus neutralitatea?

G.A.: Știți foarte bine că fosta Iugoslavie a fost compusă din șase republici și două provincii. Republica Socialistă Macedonia de atunci împreună cu Serbia socialistă și cu celelalte au împărțit aceeași federație. Timp de mai multe generații, pe meleagurile noastre s-au împletit relațiile culturale, oamenii, tradițiile, cunoașterea limbii. În ultimele 3 decenii drumurile nu ne-au dus de fiecare dată în aceeași direcție si cu aceeași viteză. Fiecare este condusă de propriile angajamente naționale și strategice. Unele situații de criză de la sfârșitul secolului trecut au făcut ca Serbia să fie mai mult înclinată către UE, decât către NATO. Prin simplul fapt că există preferința pentru neutralitate a Serbiei, așa după cum spuneți dumneavoastră, în timp ce țara încă nu este în UE, și știm că a aderat la Uniunea Eurasiatică, presupun că se poate spune cu mai multă ușurință că țara este un puternic aliat al Rusiei și Chinei. Sunt, fără îndoială, evidente bunele relații dintre ele. Dar cred că nici UE nu are intenția de a renunța la această țară chiar dacă procesul de apropiere merge lent. Serbia a început negocierile cu UE încă din anul 2014. În ceea ce ne privește pe noi  ca țară, este important să păstrăm relații bune cu vecinii. Cred că acesta este reciproc. Este important să ne respectăm între noi. Să dezvoltăm colaborarea economică bilaterală și să ne pregătim, amândouă, cum putem mai bine, pentru a deveni membre cu drepturi depline ale UE. Nădăjduiesc că Serbia, care iată, de 6 ani e în procesul de negociere, va deveni cât mai curând parte a familiei europene căreia noi toți din Balcanii de Vest îi aparținem.

ISE: Va exista o relaţie particulară cu Bulgaria? Şi aici memoria istorică balcanică este destul de încurcată.

G.A.: Așteptăm ca vecinii noștri, Bulgaria și Grecia, care sunt deja membri UE, să fie cei mai mari avocați ai noștri în procesul de aderare la Uniune. Acestea sunt așteptări logice și naturale. Rezolvarea chestiunilor bilaterale deschise cu vecinii, în special cu cei care sunt în interiorul clubului, sunt o necesitate pe care UE chiar și prin Procesul de la Berlin ni le-a transmis. S-a ajuns la Acordul de la Prespa și s-a semnat Acordul de bună vecinătate cu Bulgaria. Din nou, să nu uităm că aflarea rezolvărilor acestor chestiuni cu vecinii, ce sunt legate de sentimente naționale, nu reprezintă o sarcină ușoră. Ar trebui ca toți să fie conștienți că o țară mică cum este a mea a făcut multe pentru a se apropia de UE și pentru a deveni membră NATO. Discuția despre memoria istorică sau împărțirea istoriei cu Bulgaria într-o anumită perioadă până acum peste 70-80 de ani, așa cum este definit în Acordul de bună vecinătate cu Bulgaria, trebuie să reprezinte o bază suficientă și solidă pentru ca vecina Bulgaria să fie sigură că ne bazăm pe susținerea și prietenia sa. Știți, UE are capacități de a da exemple continue de solidaritate între națiuni și de a le îndruma. Noi ne așteptăm să primim o abordare solidă și protectivă, ca tânără democrație. Cazul nostru ar putea să fie folosit ca demonstrație pentru strălucirea și credibilitatea Uniunii. Ca țară care a făcut reforme demne de o lecție de diplomație doar pentru că ea crede puternic în proiectul european în condițiile în care suntem martori că pentru anumite țări pur și simplu UE nu mai este considerată atractivă. Sincer, de la Bulgaria ca țară vecină și popor frate, ne așteptăm la o puternică susținere necondiționată pentru intrarea în UE pe baza rațiunii.

ISE: Aţi susţinut recent o declaraţie extrem de curajoasă pentru reprezentantul diplomatic al unui stat cu 2 milioane de locuitori: Macedonia de Nord nu este interesată de alianţe cu Federaţia Rusă şi R.P. Chineză. Puteţi explica ce deosebeşte ţara dumneavoastră de cele două puteri?

G.A.: Am dat un interviu în cadrul căruia mi s-a adresat întrebarea dacă, ca țară, ne temem de influența Chinei și Rusiei. Am auzit în trecut deseori aceste întrebări în special  în condițiile în care nu aveam un progres consistent către NATO și EU. China și Rusia sunt forțe mondiale și este de așteptat să încerce să exercite influență oriunde în lume așa cum încearcă și alte forțe mondiale. Orientarea noastră a fost întotdeauna către valorile Europei vestice, chiar și în timpurile trecute când făceam parte din Federația socialistă, fiind lider al mișcării de nealiniere din lume. Să nu uităm că Rusia și China sunt membre permanente ale Consiliului de Securitate al ONU. Este important să avem relații corecte cu aceste state. În ceea ce privește locul în care ne plasăm, ca stat deja membru al NATO dar și înaintea acestui parteneriat, ne-am comportat responsabil în cadrul intereselor Alianței. De la poziția de țară aspirant la aderare la UE, ne conducem conform pozițiilor comune ale Uniunii. În același timp, tot așa cum și alte țări membre UE găsesc interese, înainte de toate economice, culturale, educaționale, pentru colaborarea cu China și Rusia, nu văd de ce nu am putea și noi să urmăm aceste exemple, o spun iar, în conformitate cu interesele noastre.

ISE: Dumneavoastră personal îl credeţi pe preşedintele Xi Jinping al R.P. Chineze în ceea ce privește polemica referitoare la pandemia coronavirus: au fost sau n-au fost toate datele transmise la timp comunităţii internaţionale?

G.A.: Nu mă aflu în poziția de a-mi exprima o părere în acest context. Știu doar că multe țări chiar și din lumea vestică au relații bune și colaborare în multe domenii cu China. Ne confruntăm cu o pandemie care a impus în plan mondial măsuri de negândit până acum, măcar de la marile războaie ale secolului trecut până azi. Oricum ar fi, cel mai important este să evaluăm dacă noi toți, global, am trecut testul solidarității. Când totul se va fi încheiat, va trebui să credem în competența liderilor lumii că au înțeles lecțiile și au tras concluziile ce vor conduce către un mai bun viitor al omenirii.

ISE: Acum câteva luni, Franţa a spus non începerii procedurilor de admitere a Macedoniei de Nord la Uniunea Europeană. Va vorbi Macedonia de Nord, acum, în franceză? Va discuta cu Parisul sau va valoriza prieteniile din NATO? Cum va arăta acest drum?

G.A.: Franța este un important stat membru și unul dintre întemeietorii UE. Reprezintă unul dintre stâlpii Uniunii care și astăzi în mod constant se îngrijește de viitorul european. Am înțeles, într-o conotație pozitivă, mesajele Franței de anul trecut în octombrie. Noi nu avem motive să ne temen că Franța nu ar vrea să o ajute pe Macedonia de Nord în aspirațiile sale. Când vorbiți despre valorizarea prieteniei cu NATO nu uitați că și Franța aparține acestei prietenii. Ea este un important stat NATO iar capacitățile sale militare și cunoștințele în domeniu sunt de excelență. Fără acceptul și susținerea Parisului, astăzi nu am fi fost țară membră a Alianței. Când vine vorba de UE, Franța pur și simplu manifestă prudență. Vrea și solicită noi reguli ale jocului, metodologie care va face posibilă apropierea credibilă și accesul la noi membri. În esență, printr-un cadru solid și clar definit și nouă ca țară ne-ar fi fost mai ușor să armonizăm realizările și să fim și mai pregătiți pentru aderare. Avem interesul și nevoia să avem un dialog constructiv cu Parisul. În octombrie 2019, decizia Comisiei Europene pentru începerea negocierilor a fost amânată și nu ascundem că aceasta ne-a surprins în țară, dar am înțeles esența iar guvernanții au acceptat în mod constructiv răspunsul. După aproape șase luni, suntem martorii, și aceasta în timpul pandemiei, atingerii consensului și oferirii luminii verzi pentru începerea negocierilor. Drumul către aderare la UE este lung dar deja trasat. Nevoia de a vorbi în limba franceză, în orice caz, a existat dintotdeauna, dar sunt sigur că cu cât ne apropiem mai mult de UE, după încheierea fiecărul Capitol, Macedonia de Nord va vorbi tot mai mult limba franceză, nu numai la figurativ.

ISE: Cât de pregătită este Macedonia de Nord pentru aderarea la Uniunea Europeană? Unele state, din Europa Centrală, s-au plictisit rău de UE după 15 ani de apartenenţă. Sunt oamenii mai optimişti la Skopje? Există susţinere politică internă pentru proiectul aderării?

G.A.: Depinde din ce unghi vedem lucrurile. Dacă vă așteptați ca în acest moment Macedonia de Nord să fie comparabilă cu Germania sau cu statele scandinave, nu este posibil. Și asta nu este foarte rău. Sunt și alte state din club care nu se pot compara între ele. Fiecare țară și națiune trebuie să își păstreze specificul propriu. Pâna la urmă și soarele luminează altfel în Europa sudică. Ceva este geografic clar, Balcanii de Vest aparțin Europei. Ceea ce ziceați că unele state s-au plictisit de Uniune și asta după numai 15 ani, spune multe. Dar de ce s-au plictisit? Dacă asta s-a constatat și ele aduc în discuție atractivitatea UE trebuie să li se dea șansa cât mai repede acelor țări care sunt optimiste și a căror populație, în procent de peste 90%, încă crede în idealurile Uniunii. Acesta este și cazul Macedoniei de Nord. Există o puternică susținere politică a tuturor din țară pentru aderarea la UE. Ar putea și mâine să devină membră. Cred că de urgență trebuie să purtăm negocierile și să se termine procesul în termen. În istoria lărgirii UE, există exemple de țări care la momentul aderării nu au fost pregătite la nivelul dorit conform părerii unora dintre statele fondatoare ale Uniunii. Pur și simplu câteodată sunt necesare și decizii  politice pentru un interes crescut cum ar fi protejarea atractivității și credibilității celui mai bun proiect de pace și economic după marile războaie din secolul trecut.

ISE: România a sprijinit Macedonia de Nord în timpul în care a exercitat conducerea semestrială a Uniunii Europene, în 2019?

G.A.: În timpul președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene, România a avut în Agendă lărgirea, ca prioritate. România având  posibilitatea ca pentru prima dată de când a devenit țară membră a UE în 2007 să prezideze Consiliul. A făcut maximum de efort posibil pentru a se pune în cea mai bună lumină și aceasta i-a reușit. Pentru ca o țară să spună că unele proiecte importante pentru Uniune sunt finalizate în timpul președinției sale este un lucru frumos, dar realitatea arată că acesta este un proces ce se transmite, fiindcă nu întotdeauna 6 luni sunt suficiente pentru realizarea scopurilor propuse. Aceasta este o sarcină complementară, iar succesul este comun. Pe lângă aceasta, și pe mine personal ca ambasador al Republicii Macedonia de Nord în România m-ar fi bucurat dacă chiar pe timpul președinției României la Consiliul Uniunii Europene, țara mea ar fi primit începerea negocierilor. Dar, pentru orice este necesar consensul, evident nu a fost momentul. România crede cu adevărat și se angajează în lărgirea Uniunii, în special cu statele din Balcanii de Vest. Știe foarte bine ce eforturi trebuie să se facă pentru a fi acceptat și respectat. Știe cum este să fii evaluat la pachet cu o altă țară. De aceea, consider că România întelege cu sinceritate ambiția noastră de a intra în UE, încercările cu care ne confruntăm și avem norocul că este înclinată spre finalizarea proiectului european. Mă bucură faptul că poporul român și țara, din ceea ce am putut observa eu, păstrează, în general, sentimente și percepții pozitive pentru Macedonia de Nord. Acesta este rezultatul apropierii și legăturilor istorice.

ISE: Una dintre condiţiile agendei de aderare la UE priveşte statutul minorităţilor. Iar aici, în România, şi mai ales în Dobrogea, există români cu familii istorice în ţara dumneavoastră. Cum este comunitatea de români din Macedonia de Nord, cât înseamnă ea şi ce face statul macedonean pentru viitorul ei? Există interes politic la Skopje pentru colaborare cu autorităţile de la Bucureşti pentru sprijinirea ei?

G.A.: Construcția întrebării dumneavoastră este interesantă și totodată provocatoare. Înainte de toate, cred că nicio clipă Macedonia de Nord nu ar fi picat examenul de intrare în UE cu întrebări legate de statutul miorităților. Știți, în Macedonia de Nord drepturile minorităților și conform Constituției sunt inviolabile. În această materie trebuie să admitem că suntem poate cei mai avansați din regiune. Caracterul multietnic și multicultural al țării, împreună cu respectarea libertății religioase sunt un atu pe care îl promovăm cu mândrie. România și Macedonia de Nord păstrează excelente relații bilaterale și întotdeauna există disponibilitate pentru promovarea colaborării în toate domeniile. Nu uitați că românii pe care i-ați menționat veniți în Dobrogea, cu familii istorice în Macedonia, își trag rădăcinile și din locuri care se găsesc în afara granițelor Macedoniei de Nord. Consider că cel mai important e că în Constituția Macedoniei de Nord sunt recunoscuți aromânii și meglenoromânii, la noi denumiți vlahi, printre alte minorități. Ei sunt prezenți în aproape toate statele balcanice, dar știți bine că nu peste tot sunt recunoscuți în documentul legislativ suprem al unei țări. Vlahii sunt considerați cetățeni loiali ai țărilor unde locuiesc și își aduc contribuția la viața politică, economică și culturală. Știți, la acestă chestiune, măcar în zilele noastre fiecare are dreptul să se declare ceea ce dorește. Nimeni nu este îngrădit.

La noi sunt înregistrate și partide politice ale vlahilor. Este interesant că în România, în popor, aromânilor li se mai spune și machedoni. Vlahii din Macedonia de Nord ar putea să reprezinte un pod de legătură în colaborarea dintre cele două țări. În România există un număr important de studenți aromâni veniți de la noi, care, după terminarea studiilor își găsesc serviciu în România. Aceștia reprezintă o za de legătură între cele două țări.

ISE: Interviul acesta, domnule Ambasador, se desfăşoară în limba română. Asta pentru că România este o jumătate a vieţii dumneavoastră. Ne povestiţi şi nouă cum este cu botezul dumneavoastră la biserica Caşin din Bucureşti, dacă aţi câştigat vreodată la loz în plic în parcul Cişmigiu şi când l-aţi decoperit pe George Enescu?

G.A.: Botezul la București a fost la dorința mamei mele care probabil că prin mutarea sa în Iugoslavia de atunci, a rămas nostalgică după familia sa de origine și după orașul său natal. Înainte cu ceva vreme întâmplător am găsit Certificatul de botez. În ceea ce privește lozul în plic, cumpărarea unuia sau două lozuri era împământenită în rutina plimbărilor în Parcul Cișmigiu, la sfârșit de săptămână, în timpul vizitelor la București din vacanțele școlare. Cel mai mult cât am câștigat, dacă bine îmi amintesc, a fost posibilitatea de  a mai trage o dată. Consider că norocul pe care fiecare dorește să îl aibă în viață trebuie să fie canalizat către chestiuni mai importante. În ceea ce îl privește pe Enescu, eram mic cînd am auzit de la Skopje, pentru prima dată, minunatele acorduri ale Rapsodiei sale, difuzate la Radio Europa Liberă.

ISE: Amintiri despre Marea Neagră aveţi? Aţi visat la o vacanţă la Constanţa sau la Mamaia?

G.A.: Am amintiri frumoase din timpul vacanțelor mele la Marea Neagră, din anii tinereții. Am fost în aproape toate stațiunile estivale și chiar înainte de 1989. Pentru scurte vacanțe și pentru plimbări, m-aș întoarce și acum cu mare plăcere. Dar, trebuie să fim sinceri că perioadele bune pentru mare și plajă sunt mai scurte în comparație cu plajele Greciei care nouă, ca cetățeni ai Macedoniei de Nord ne sunt mai aproape. Dar vreau să împărtășesc cu dumneavoastră faptul că eu cunosc mulți oameni din zona noastră care au fost în concediu la Constanța și Mamaia și au rămas cu frumoase amintiri, chiar în vremurile cînd împărțeam Marea Adriatică.

ISE: La Constanţa există un Consulat onorific al Macedoniei de Nord găzduit de o clădire istorică simbol a oraşului. Dacă facem puţină matematică, domnule Ambasador, constatăm că ţara dumneavoastră are mai multe consulate onorifice în România decât alte state mari şi puternice, parteneri strategici vechi ai ţării noastre. Acest lucru nu înseamnă nimic altceva decât că Macedonia de Nord este nu doar o ţară prietenă ci un fel de membru de familie pentru România. Cum se vede relația cu România din clădirea Ambasadei Macedoniei de Nord la Bucureşti? Ce a fost bun, ce trebuie să mai facem?

G.A.: Țările mai mici, în special tinerele democrații, nu au posibilități financiare așa cum au statele mai dezvoltate și mai puternice. Diplomația este scumpă și o reprezentare adecvată într-un număr cât mai mare de țări ale lumii nu este o treabă ușoară pentru cele mai multe țări. De aceea, multe state care nu au reprezentanțe peste tot au interes să numească consuli onorifici acolo unde consideră că aceștia pot contribui la interesul național. În România vedem un partener important și o țară prietenă. Cooperarea ar putea avea o însemnătate strategică. Misiunea noastră de la București nu a numărat niciodată mai mult de 3 diplomați, inclusiv ambasadorul. Doar în perioada președinției României la Consiliul Europei, o perioadă de 6 luni, cu mândrie vă pot spune că Ambasada a fost reprezentată de 4 diplomați, fără a număra și personalul angajat local. România este o țară mare, spațiul pentru cooperare generală nu este suficient folosit și aici consulii onorifici ar putea să își arate plusvaloarea, fiecare cât poate și în domeniile în care au specializare. În acest moment avem 4 consuli onorifici și așa cum ați menționat, cel din Constanța este proprietarul unui imobil istoric unde, spre mulțumirea noastră, funcționează și Consulatul. Aș vrea să vă reamintesc că și România are 3 consuli onorifici în țara mea, care știți bine este de 9 ori mai mică decât România. Acest fapt mă bucură pentru că reprezintă o dovadă reciprocă a modului în care dorim să construim relațiile bilaterale, printr-o mai mare vizibilitate a celor două țări și, fără nicio îndoială, printr-o creștere a cooperării bilaterale în toate domeniile. Așteptăm și știm că România va susține cu putere integrarea europeană a Macedoniei de Nord tot așa cum a procedat și cu sprijinul pentru NATO.

ISE: Macedonia de Nord nu are litoral, din păcate. Vedeţi vreun viitor al turiştilor macedoneni la Constanţa sau Mamaia, în Delta Dunării sau la Vama Veche? Dacă vreau să plec la Skopje, mâine, cu ce ajung mai repede? Există condiţii specifice pentru ca un cetăţean român să viziteze Macedonia de Nord?

G.A.: Din păcate noi nu avem mare, dar avem minunate lacuri, peisaje montane pitorești, localități arheologice, biserici și mănăstiri vechi ce pot atrage atenția turiștilor. Lacul Ohrid este considerat Ierusalimul Balcanilor iar moștenirea culturală și religioasă a lacului Ohrid este înregistrată la UNESCO. Constanța și Mamaia sunt destinații cunoscute mai mult decât celelalte pe care le-ați menționat și care trezesc interesul de a fi descoperite de turiștii macedoneni tot așa ca și înainte. Cu toate acestea, ofertele sunt foarte importante, adică tarifele oferite  în comparație cu alte oferte, în special cele din Grecia. Sunt convins că atunci cînd vor exista legături aeriene permanente între cele două țări, măcar și zboruri charter, aceste destinații vor fi și mai populare în rândul turiștilor noștri. Deci, dacă vreți să plecați la Skopje cu avionul, din păcate în acest moment trebuie să faceți o legătură iar cu mașina traversați Bulgaria sau Serbia. Mai puțini kilometri are drumul prin Bulgaria. Orice cetățean român poate să călătorească fără viză în Macedonia de Nord; cartea de identitate este suficientă pentru intrare. Acest lucru este valabil pentru toți cetățenii Uniunii Europene. Vă pot confirma că numărul turiștilor români este în creștere constantă și acest fapt mă bucură. În concluzie, poftiți, sunteți bine-veniți să vizitați și să cunoașteți mai bine țara noastră!