O bunică îşi plimbă nepoata de mână de-a lungul stufului care se ridică la aproape trei metri înălțime, acoperind în întregime vederea asupra lacului Tăbăcărie. Zeci de metri de stuf sălbatic separă malul de apă, ca o perdea, alături de pietrele masive, spre plăcerea broaștelor care mișună pe ele, în derivă.
Copilul îi adresează o serie de întrebări bunicii sale, iar aceasta îi răspunde la fiecare, cu calm, în timp ce merg alene pe lângă sticlele goale de băutură, lăsate pe marginea lacului. Se pare că discuțiile filosofice purtate, la beție, de oamenii locului, au durat până noaptea târziu. Apa este de un verde spălăcit, asemenea unei mlaştini, iar pet-urile plutesc la suprafață în voia sorții, la mal. Lacul trimite înapoi tributul lăsat de oameni, iar peisajul devine cu atât mai dezolant. Lebedele înoată în depărtare, spre centru, de parcă ar vrea să evite tot mai mult deşeurile, dar şi oamenii care, pe lângă nişte firmituri de pâine, le dau la pachet şi plasticul.
La câțiva paşi în depărtare, se pot vedea copăcei, care răsar din placa de beton turnată prost, ce se vrea a fi trotuar. În acest caz, se poate spune că natura a învins, dar alții, puțin mai pesimişti, ar zice că indiferența oamenilor şi a autorităților locale a câştigat în acest joc de ping pong electoral, unde unii oferă voturi, iar alții promisiuni mult prea utopice. Părți din trotuar s-au surpat sub greutatea vremii, după ce milioanele de paşi, mai mici sau mai mari, mai înceți sau mai grăbiți, au trecut în toți aceşti ani. Timpul n-a fost blând, trecând anevoios peste lacul Tăbăcărie, martor a sute de cupluri de toate vârstele sau bătrâni cu nepoții de mână, care s-au plimbat de-a lungul vremii.
Speranța încă mai sclipeşte în ochii pescarilor amatori de pe mal. Unul dintre ei scoate undița din lac. Îşi spune, mai mult pentru sine, “următorul”, semn că și-a pierdut momeala fără să prindă nimic. O dezamăgire i se aşterne pe chip şi azvârle undița înapoi, continuând să-şi aştepte prada, foarte atent pentru alte minute bune. Starea actuală a lacului Tăbăcărie este undeva la granița dintre frumos şi urât, uitat de oameni, lăsat în mediocritate, dar cu o sclipire, care nu încetează niciodată să se stingă.
Uitându-ne deasupra lacului Tăbăcărie, ne vedem pe noi înşine. Ca o oglindă oarbă, din care se reflectă indiferența din fiecare, printre alge şi pungile aruncate nepăsător. E urât, un urât pe care nu ne face plăcere să-l vedem şi să ni-l asumăm, drept propriul nostru urât.
Notă: Primăria a transmis la solicitarea Info Sud-Est că în acest moment “se lucrează la proiectul tehnic pentru malul lacului Tăbăcărie și este în faza de obținere a avizelor solicitate din certificatul de urbanism”
- Farul Constanța învinge Universitatea Craiova cu 2-0, în urma “dublei” realizate de Louis Munteanu - 28 august 2023
- Ce se întâmplă cu viața unui spion după ce este demascat - 26 august 2023
- ANAF scoate la licitație 67 de hectare de teren ale unei comune din Constanța, estimate la 2 milioane de lei/ Viceprimar: “Nu știu din ce cauză. Câte hectare sunt?” - 24 august 2023