Vântul schimbării la Palatul Cotroceni la sfârșitul lui 2014 s-a abătut, la început de 2015, și peste Parlamentul României, și nu va ocoli, cu siguranță, nici conducerile şi sediile partidelor politice.
După ce rezultatul alegerilor prezidențiale a dovedit că românii doresc o schimbare în spectrul politic din România, pe buzele tuturor a stat cuvântul reformă.
Va putea această reformă anunțată de toți liderii politici importanți să aducă un suflu proaspăt, și mai apoi o serie de măsuri cu efecte benefice în societate? Sau va fi doar o schimbare la nivel declarativ, urmând ca politicienii mioritici să-și urmeze direcțiile și metehnele de până acum?
La Stânga eșichierului politic, Partidul Social Democrat, de altfel cel mai răvășit partid după alegerile prezidențiale, încearcă să strângă rândurile și să găsească soluții pentru degringolada ce pare că s-a instalat în interior. Lipsa unei demisii de bun simț a premierului Victor Ponta din fruntea PSD şi a guvernului a provocat destule ieşiri publice de nemulţumire şi, cel mai probabil, a împărțit partidul în mai multe tabere. Această situaţie nu îi lasă, deocamdată, decât opțiunea de a aștepta, a fi cuminte și a promite, pentru a mai rămâne în fotoliul de la Palatul Victoria.
Amânarea fără prea multe explicaţii a anunţatului Congres al PSD, stabilit pentru luna martie, dovedește situaţia dificilă în care se găseşte Victor Ponta, nevoit să obţină sprijin în propriul partid, mai ales în condițiile în care figuri marcante şi influente nu se mai regăsesc în primele rânduri. Numele lui Ion Iliescu, Mircea Geoană sau Marian Vanghelie sunt cele mai sonore şi mai pline de notorietate.
Această întârziere a unei decizii nu face altceva decât să amâne reforma la Stânga şi anunţă o posibilă rupere a unor grupuri din PSD. Adoptând această strategie, Victor Ponta riscă să iasă complet și fără cale de întoarcere din politica mare din România, mai ales că are la activ o înfrângere fără drept de apel în alegerile prezidenţiale în faţa unui outsider, fostul primar al Sibiului.
Pe lângă lupta dintre liderii importanți ai PSD se zărește la orizont și o luptă între baronii locali și organizaţia de la centru, controlată încă de prim ministrul Ponta şi de Liviu Dragnea. Declarațiile recente ale lui Marian Oprișan, președintele Consiliului Județean Vrancea, conform cărora tot timpul liderii locali sunt cei care fură, iar liderii de la centru sunt imaculați și curați, ameninţă o schimbare radicală în fruntea partidului, cu un singur deznodământ: un Victor Ponta care își termină cariera politică la doar 42 de ani.
De cealaltă parte, marele PNL format înainte de alegerile prezidențiale a trăit până acum în siajul câștigării fotoliului de la Cotroceni de către Klaus Iohannis. Proaspătul președinte și-a impus omul în fruntea partidului, în persoana Alinei Gorghiu, un lider tânăr şi fără mare experienţă administrativă sau politică. Încă de la începutul anului, o parte din liderii PNL au început să pună problema preluării guvernării, fie printr-o moţiune de cenzură, anunţată pentru luna februarie, fie prin alegeri anticipate.
Dar este actualul PNL pregătit să guverneze?
În primul rând, deși fuziunea PDL cu PNL a fost realizată juridic, o omogenizare în teritoriu a celor două partide necesită timp, atât pentru liderii de la centru, cât și pentru organizațiile locale. Nu puţine sunt disputele dintre lideri şi, evident, va dura până când va exista o strategie comună de administrare a puterii.
Ludovic Orban și Puiu Hașotti au vorbit recent despre unificarea grupurilor parlamentare ale celor două partide, un prim pas spre formarea unei opoziţii puternice. O asociere la care trebuie împărțite din nou funcții, și cum bine știm, politicienii români sunt prieteni până la funcții.
Singura opțiune de premier vehiculată de PNL este Cătălin Predoiu, fostul ministru al Justiţiei în guvernele PDL. Politician fără funcție în partid, acesta va avea o misiune extrem de dificilă în condițiile în care guvernul PSD va cădea la moțiunea de cenzură anunţată. Predoiu nu are în momentul de faţă un program de guvernare şi trebuie să aştepte creionarea unei majorităţi care va fi destul de fragilă, indiferent dacă PNL va aduna în jurul său toate formațiunile politice în afara PSD (va putea avea o majoritate confortabilă doar în cazul în care Mircea Geoană ar putea aduce în viitoarea alianță guvernamentală cei 50 de parlamentari promiși). Partidul Național Liberal se pregătește să preia frâiele puterii într-o notă de hazard politic și doar de dragul de a putea avea acces la butoanele de la Palatul Victoria.
Partidul Mișcarea Populară se stinge pe zi ce trece, intrând în umbra speculațiilor cum că orele de libertate ale Elenei Udrea sunt numărate. Deși a anunțat că nu mai candidează pentru șefia partidului la viitorul congres, programat pentru luna februarie, încercând în ultima vreme să se disculpe și să facă lumină, din perspectiva proprie, în scandalurile fostului soț Dorin Cocoș și a prietenei Alina Bica, ieșirea din scenă a Elenei Udrea nu poate aduce nimic bun pentru PMP, un partid creat artificial pe care, după pierderea a două bătălii electorale, nu și-l mai asumă nimeni.
Nici măcar Traian Băsescu, a cărei veniri în fruntea Mișcării Po-pulare se lasă îndelung așteptată. Fostul preşedinte al României a ales o perioadă de ieşire din lumea publică şi politică, fără să dea semne că ar mai sprijini vreun lider politic.
Partidul Conservator, deși cu un grup destul de puternic în Camera Deputaților (35 de parlamentari, împreună cu deputații din Partidul Liberal Reformator – cu un deputat mai puțin decât PDL și la jumătatea numărului de deputați ai PNL), este vizibil afectat de încarcerarea președintelui fondator și a sponsorului Dan Voiculescu. Mai mult, președintele Daniel Constantin se găsește într-o vizibilă stare de incomoditate, în condițiile în care „Varanul“ îl acuză de trădare, iar oameni din partid sunt ridicați de DNA din sediul Ministerului Agriculturii.
UNPR-ul lui Gabriel Oprea a avut de câștigat de pe urma ordonanței traseiștior din campania electorală și a strâns în propria curte mai mulți primari și consilieri. Momentan stă frumos la putere, cu doi miniștri în Guvernul Ponta 4, însă, așa cum știm că s-a mai întâmplat, vor pune umărul la o nouă majoritate parlamentară, alături de PNL.
Partidul președintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, nu se regăsește nicăieri, fiind un val de fum care s-a risipit de la campania pentru prezidențiale și până astăzi. Deși face parte din grupul parlamentar al PC, PLR nici măcar nu este înscris oficial şi este greu de crezut că va avea un viitor. O schimbare a majorităţii parlamentare va conduce şi la plecarea lui Tăriceanu din fruntea Senatului şi, cel mai probabil, susţinătorii lui vor intra în PSD sau vor cere reprimirea în PNL.
Problema dintre grupul parlamentar al PP-DD și liderii de la centru a creat o situaţie nemaiîntâlnită până acum în viaţa politică din România. Puțini la număr, actualii membrii PP-DD din Parlamentul României nu au altă soluție și, cu siguranță, se vor dizolva în una dintre cele două tabere: Putere sau Opoziție.
În ceea ce privește partidul lui Kelemen Hunor, acesta a simțit imediat sângele proaspăt al noii vehiculate puteri și a refuzat să mai facă parte din guvernul Ponta 4. Ca o hârtie de turnesol, ieșirea UDMR de la guvernare ne arată că puterea se va schimba în scurt timp, și, cu siguranță, UDMR se va afla în Guvernul făcut de noul PNL, luând probabil ministerele pe care le iubește atât de mult: Mediu și Cultură.
Toate aceste realități politice, pe fondul unei înțelegeri tacite la nivel de discurs dintre președintele Klaus Iohannis și premierul Victor Ponta, o relație fairplay ce a fost vizibilă în mai multe cazuri, printre care adoptarea a 2% pentru Apărare sau ordonanța de urgență „doctoratul lui Ponta“, ne creionează un tablou în tonuri de gri, foarte prost pregătit de strategii politici din România. Ajunși în situația în care nimeni nu este pregătit să preia puterea, singurii care au de suferit sunt oamenii de rând.
Sperăm ca discuțiile pe care asistentul Secretarului de Stat al SUA, Victoria Nuland, cu liderii politici de la București, să fi injectat o doză de pragmatism și să stabilească câteva teme principale pe care politicienii noștri să le rezolve pe viitor, fiind mai atenți la proiectele de țară și mai puțin aplecați către luptele de tranșee din politica românească.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
