Felix Stroe este directorul general al RAJA, companie care a reabilitat, în vara anului 2016, monumentul istoric „Cișmeaua otomană“, una dintre puținele mărturii ale stăpânirii otomane în Dobrogea și cea mai veche construcție civilă atestată a Constanței moderne.
ISE: Cum apreciați starea actuală a patrimoniului cultural și istoric al județului Constanța?
Felix Stroe: Patrimoniul cultural – istoric al județului nostru este foarte bogat, are o continuitate multimilenară cu rădăcini preistorice și este caracterizat de o eterogenitate specifică zonelor cu influențe culturale de origini multiple. Astfel că putem întâlni numeroase și bogate vestigii din timpuri străvechi, semne ale prezenței greco-romane, a turcilor otomani, a tătarilor, dar și urme de locuire ale altor civilizații europene sau asiatice. Acest fapt se explică prin caracterul geo-strategic al Mării Negre și al Dunării de maximă importanță pe linia de contact dintre Europa și Asia.
În ultima vreme, poate din cauza unor alte aspecte ale necesităților județului, văzute ca fiind prioritare față de aspectul cultural-istoric, am ajuns la o situație destul de gravă. Din păcate, patrimoniul de maximă importanță identitară pentru comunitatea noastră se prezintă într-o stare avansată de degradare în mai multe locații din județ. Spre exemplu, în centrul istoric al orașului putem vedea mai multe obiective cu încărcătură patrimonială, pe care le putem deja clasifica pe categorii de epoci istorice, cum se degradează sub ochii noștri, cum ar fi vestigiile Cetății Tomis, Termele Cetății Tomis de pe str. Termele Romane, Edificiul cu Mozaic din aceeași zonă, chiar Muzeul de Istorie și Arheologie Constanța necesită intervenții urgente de restaurare, basilicile romane din aria cetății și altele aflate în necesitatea de a se interveni pentru recuperarea lor. În general, arta, cultura, istoria s-au aflat până acum, undeva la categoria și altele, deși toate acestea ne definesc și reprezintă moștenirea ereditară pentru generațiile viitoare, pentru noi ca popor. Totuși, am convingerea că lucrurile încep să se miște, dovadă fiind și demersurile inițiate de Consiliul Județean Constanța, care încearcă reabilitarea unor monumente valoroase pentru județul nostru cu fonduri europene.
ISE: Cât de important este, în viziunea dumneavoastră, patrimoniul istoric și cultural pentru comunitate?
Felix Stroe: Istoria, cultura, spiritualitatea sunt identitatea unei societăți. Conștientizarea și aducerea acestora în atenția noastră ne vor aduce demnitate și respect pentru comunitate și pentru locurile în care trăim.
Patrimoniu înseamnă moștenire. Față de o moștenire primită avem datoria sacră de a o păstra, de a o îngriji și de a o lăsa urmașilor. Datoria este îndrituită de lege, iar legea este expresia conștiinței. Datoria, dacă uităm de ea, trebuie impusă prin lege, iar legea trebuie să fie expresia conștiinței. Este momentul să ieșim din „zona de confort” a poziției „fiului risipitor” și să ne asumăm responsabilitatea paternală a tezaurului patrimonial.
Pentru cei care vor să facă ceva pentru conservarea sau reabilitarea monumentelor ar trebui scoase toate taxele pentru avize și autorizări
ISE: În toamna anului 2015, instituția pe care o reprezentați a demarat procedura de reabilitare a unui monument istoric de categoria B, deosebit de important pentru trecutul Constanței (Cișmeaua otomană, cea mai veche construcție civilă din municipiul Constanța, păstrată și astăzi). Cu ce probleme s-a confruntat instituția dumneavoastră în procesul de reabilitare a acestui monument? Ce credeți că ar trebui făcut pentru simplificarea procedurilor de salvare și punere în valoare a patrimoniului?
Felix Stroe: Pornind de la credința că reabilitarea acesteia constituie un proiect de punere în valoare a istoriei Constanţei şi Dobrogei, toată procedura de reabilitare nu mai reprezintă o problemă în sine, ci doar un pas pe care trebuie să-l faci. Dacă ne întoarcem la partea scriptică, justificată când vorbim de tezaurul patrimonial și de obligativitatea de conservare și păstrare a acestuia, ar trebui poate găsită o soluție de mijloc între cei care au înțeles necesitatea acestor acțiuni și cei care privesc aceste monumente doar ca pe niște piedici. Sau, mai bine spus, cei care înțeleg importanța acestor monumente istorice și necesitatea conservării/reabilitării și punerii în valoare să fie îndrumați, ajutați și sprijiniți. Și nu mă refer la aspectele financiare! Mă refer la multitudinea de hârtii și avize ce trebuie întocmite/obținute. Mi se pare cumva, că cei care doresc să se implice pe acest palier, parcă sunt presați de stat, același stat – care în cazurile celor care nu fac nimic și așteaptă, la propriu, ca monumentul eventual să dispară – nu face mai nimic. Și aici mă refer chiar la simpla informare. Ar putea exista la nivel național o structură care să urmărească toate aceste monumente și să-i atenționeze pe cei care le au în proprietate asupra obligațiilor pe care le au în ceea ce privește măcar conservarea, dacă nu și reabilitarea și punerea în valoare. Bineînțeles că la un număr de aproximativ 30.000 de monumente istorice de toate categoriile, nu se poate face asta lunar, dar măcar o dată la doi – trei ani ar trebui făcută o inventariere a acestor obiective. Poate că unele sunt lăsate în paragină cu bună știință de către cei care le au și o astfel de analiză periodică ar scoate în evidență monumentele supuse acestor riscuri și chiar intervențiile neautorizate. Evident, mai departe, poate că statul ar trebui să aloce niște fonduri anual pe zone, pe județe, măcar pentru conservarea acestora în bune condiții.
ISE: Credeți că un monument istoric pe care îl întrețineți și îl puneți în valoare, cum este Cișmeaua otomană, vă sporește înteresul, vizibilitatea și credibilitatea ca instituție în relație cu societatea? Sau, dimpotrivă, este o sursă de cheltuieli și de șicane birocratice? Merită să realizezi să reabilitezi un monument istoric?
Felix Stroe: „Cișmeaua Otomană” reprezintă o valoroasă mărturie din perioada istorică turco-otomană a Dobrogei. Ea a fost construită în anul 1864 prin identificarea și captarea unui izvor de apă din apropierea Lacului Siutghiol din dreptul Insulei Ovidiu. Această sursă a fost utilizată și în perioada romană. De pildă, apeductul antic de mare capacitate este actualmente distrus de lucrări de construcții actuale. În urma încheierii războiului Crimeii (1853-1856), purtat între Imperiul Rus şi o alianţă dintre Franța, Imperiul Britanic şi Imperiul Otoman, la care s-a alăturat şi Regatul Sardiniei, Dobrogea devenise câmp de bătălie, suferise numeroase distrugeri, iar fântânile îi fuseseră contaminate. Aceasta a dus la o epidemie de holeră, astfel că punerea în funcțiune a unei asemenea cișmele de mari dimensiuni în timpul domniei sultanului Abdul Aziz a avut o importanță vitală.
Acest obiectiv reprezintă unul dintre acele vestigii de importanță simbolică ce ne pot spune povestea apei în Dobrogea. RAJA a considerat esențial să marcheze importanța apei în istoria Dobrogei, prin restaurarea acestui monument istoric. Faptul că o astfel de lucrare atrage după sine anumite cheltuieli și răbdare pentru obținerea avizelor o văd ca făcând parte din firescul lucrurilor, căci orice lucru bun presupune efort și răbdare.
ISE: Din perspectiva dumneavoastră, care sunt neajunsurile actualei Legi 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice și cum ar trebui aceasta completată și schimbată pentru ca procesul de reabilitare a monumentelor istorice să fie simplificat?
Felix Stroe: Cred că pentru început ar trebui, așa cum am spus mai sus, schimbată percepția asupra celor care au în proprietate aceste monumente. Pornind de aici, cei care vor să schimbe ceva în bine pe acest palier, ar trebui să aibă parte de îndrumare/consultanță și proiectare gratuite. Și vreau să subliniez etapa de proiectare, pentru că ea trebuie realizată de un specialist acreditat de Ministerul Culturii. Știți că în județul Constanța nu există arhitecți și nici ingineri specialiști în restaurarea monumentelor istorice? Nu pot să cred că în județul nostru nu există arhitecți competenți care să fie interesați să primească această acreditare/agreare din partea Ministerului Culturii. Poate e ceva ce se poate îndrepta în cadrul acestei proceduri de autorizare. Pentru cei care vor să facă ceva pentru conservarea sau reabilitarea monumentelor, având în vedere procedura destul de greoaie, poate că ar trebui să existe și o parte „atractivă” – scutiri de taxe și impozite, dar și alte facilități fiscale. Cred că în primul rând ar trebui scoase toate taxele pentru avize și autorizări. Aș merge chiar puțin mai departe, iar cercetarea și supravegherea arheologică poate că ar trebui să fie gratuite.
Dar, să revenim la documentație. După întocmirea de către specialiștii atestați de Ministerul Culturii, documentația pleacă la avizat, în funcție de categoria monumentului, la minister sau la Direcția Județeană pentru Cultură. Cum aceste comisii de avizare se întrunesc destul de rar, poate că ar fi bine, ca să nu se piardă timp, să existe o etapă de consultanță gratuită. Adică, de ce să ajungi cu documentația la comisie, să fie respinsă și să stai să aștepți, în cel mai fericit caz, o lună, când, dacă e ceva de modificat în cadrul proiectului, poți să o faci până ajunge documentația în ședința de avizare. O situație puțin aparte în ceea ce privește obținerea avizului pentru reabilitarea și punerea în valoare a monumentului „Cișmeaua Otomană” a fost întocmirea documentației „Istoricul monumentului”, pentru că despre acest monument nu au existat decât câteva referiri vizavi de încadrare și poziționare. Poate că pe lângă clasificare, reprezentanții Ministerului Culturii ar trebui să cuprindă în lege și câteva elemente pentru întocmirea acestui istoric. Vorbeam mai devreme de necesitatea creării la nivel național a unei structuri care să monitorizeze aceste obiective punctual. Această structură ar putea să creioneze în timp și acest istoric al monumentului pentru fiecare reper din listă.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
