SCRISOAREA UNUI CITITOR CARE VREA SĂ ADOPTE UN COPIL: „Statul recunoaște că un copil nu poate fi crescut cu două salarii minime pe economie, dar cu toate acestea nu ia nici o măsură“
Am primit pe adresa redacției o scrisoare în care un cititor ne-a povestit problemele cu care s-a confruntat în procesul de adopție:
„Împreună cu soțul meu ne-am hotărât să adoptăm un copil. Amândoi suntem bugetari și ne întreținem din două salarii minime pe economie. Am început procesul de adopție și a trebuit să completăm formularele necesare pe care asistenții sociali ni le-au înmânat. Pe lângă actele pe care le-am pus în dosar, cei de la asistență socială ne-au dat o hârtiuță goală, ruptă dintr-un caiet, unde ne-au spus să trecem toate veniturile, nu numai cele din salarii, fiindcă ei nu dau dosarul la FISC. Au mai spus că trebuie să avem veniturile cât mai mari, căci altfel, cu salarii minime pe economie, nu prea avem șanse să adoptăm. Din câte am întețes eu, ne va fi foarte greu să adoptăm fiindcă cu veniturile noastre nu am putea întreține un copil. Dar dacă Statul a consi-derat că putem să trăim cu banii ăștia, de ce nu ar putea să ne încredințeze un copil, că și așa sunt o grămadă de micuți care stau prin centrele de plasament. Noi chiar ne dorim unul și considerăm că putem să îl creștem în condiții normale. Întrunim toate condițiile necesare adopției, singura problemă fiind veniturile. Ne-au spus să mai trecem pe hârtiuță și venituri din alte părți, sponsorizări din partea familiei, căci altfel ne va fi foarte greu să primim copilul.“
60.000 de copii abandonați în România, dintre care, în jur de 1000 sunt adoptați anual. O lege a adopției strâmbă, contestată frenetic și sute de milioane de euro cheltuite de Statul român pentru finanțarea centrelor de îngrijire și a asistenților maternali. Cam așa se creionează în 2013, pe scurt, soarta copiilor instituționalizați în România.
Noile modificări ale legii privind regimul juridic al adopției republicată în anul 2012 promitea grăbirea procesului prin care un copil este adoptabil, dând speranțe familiilor care se chinuie să înfieze de ani buni de zile un copil. Însă, în realitate, lucrurile nu stau așa. Noua lege continuă să fie ambiguă, să aibă hibe și să îngreuneze, din ce în ce mai mult, adopțiile.
În urma scrisorii primite pe adresa redacției, am încercat să răsfoim Legea Adopției și să punctăm pasajele care se lovesc cap în cap și obligă viitorii părinți adoptivi să încalce legea. De asemenea, am stat de vorbă cu reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului ale căror răspunsuri ne-au pus pe gânduri, în timp ce reprezentanții Ofi-ciului Român pentru Adopții nu au făcut decât să ne confirme că legea este strâmbă și prost aplicată.
1. CUM TE MAI DUCI LA MUNCĂ DACĂ TREBUIE SĂ TE ACOMODEZI CU COPILUL TIMP DE 90 DE ZILE?!
După toate formularele completate și analiza atentă a asistenților maternali și a psihologilor, când specialiștii constată că părinții pot forma cu micuțul o familie, vor solicita tribunalului să încredințeze copilul în vederea adopției, pe o perioadă de 90 de zile. Pe perioada celor 90 de zile, specialiștii DGASPC vor vizita familia de două ori pe lună, pentru a observa cum s-au acomodat părinții cu copilul și acesta din urmă cu părinții. În aceste 90 de zile, practic, părinții ar trebui să stea acasă cu copilul, pentru a putea vedea dacă sunt compatibili. Dar părinții ar trebui să meargă și la serviciu, pentru a se putea întreține și a-i putea oferi copilului tot ceea ce este necesar. Iar legislația din România prevede un concediu de odihnă cu plată care să însumeze nu mai mult de 21 de zile lucrătoare. Și mai rămân în jur de două luni în care părintele nu poate găsi cadrul legal să facă două lucruri deodată: să stea acasă cu copilul pentru acomodare și să meargă la muncă pentru a-și asigura venitul necesar unei adopții.
2. SINGURA SOLUȚIE: MICA ÎNȚELEGERE CU ȘEFII SAU FENTAREA LEGII PRIN INTRAREA ÎN CONCEDIU MEDICAL
Părinților nu le mai rămâne decât să găsească înțelegerea șefilor și să mai fugă câteva ore ba acasă, ba la muncă, ori, să își ia concediu fără plată timp de două luni. Însă ultima variantă nu este posibilă, fiindcă, pentru a fi eligibil pentru adopție, ai nevoie ca în ultimile 12 luni de la data adopției să ai un venit constant, fără întrerupere.
Așa că, nu le mai rămâne decât să înșele statul, să bage banii adânc în buzunarul unui medic, să-și
descopere brusc o boală din tinerețe și să intre în concediu medical.
3. HIBELE DIN LEGEA ADOPȚIEI CIOPÂRȚESC INDEMNIZAȚIA
PENTRU CREȘTEREA COPILULUI
Dacă toate aceste probleme sunt trecute de părinți, urmează adopția propriu-zisă și intrarea în concediu de creștere a copilului, dacă micuțul are sub doi ani. Începând cu 1 octombrie 2012, indemnizația pentru concediul de creștere a copilului revine la cuantumul de 85% din media veniturilor nete înregistrate în ultimile 12 luni. Însă, având în ultimile două luni concediu medical, venitul părintelui este mai mic, astfel indemnizația primită pentru creșterea copilului scade.
RĂSPUNSUL HALUCINANT AL REPREZENTANȚILOR DIRECȚIEI PENTRU PROTECȚIA COPILULUI: În perioada de acomodare de 90 de zile, copilul poate să stea cu… bona!
CUM ÎI OBLIGĂ STATUL PE VIITORII PĂRINȚI SĂ ÎNCALCE CODUL MUNCII PENTRU A RESPECTA LEGEA ADOPȚIILOR
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
