Emanuel Plopeanu, decanul Facultății de Istorie: „Patrimoniul modern nu a fost integrat concepției urbanistice generale sau strategiei turistice“

ISE: Cum apreciați starea actuală a patrimoniului cultural și istoric al municipiului Constanța?

Emanuel Plopeanu: Patrimoniul cultural al municipiului și județului Constanța este format din două părți: moștenirea greacă (predominantă), romană și bizantină și, desigur, moștenirea celor șapte decenii, care acoperă a doua parte a secolului XIX până la Al Doilea Război Mondial. Patrimoniul modern a beneficiat de mult mai puțină atenție decât cel antic și nici acesta din urmă nu este pe deplin valorizat, mă refer aici cel puțin la monumentele de un real cultural și turistic. Cu alte cuvinte s-a ajuns în situația paradoxală în care ambele trec printr-o etapă negativă în ceea ce privește eforturile de conservare. Mai ales patrimoniul modern nu a fost integrat, până acum, concepției urbanistice generale sau strategiei turistice și, evident, a fost puțin –sau deloc-susținut în vederea refacerii. Desigur că există excepții, recente, dar situația de ansamblu este departe de a fi (și nu ar trebui să fie) mulțumitoare pentru constănțeni.

ISE: Cât de important este, în viziunea dumneavoastră, patrimoniul istoric și cultural pentru o comunitate?

Emanuel Plopeanu: Răspunsul la această întrebare este mai mult decât evident. Mai ales în cazul Constanței, unde discutăm despre o societate multiculturală, tolerantă, cu etnii și religii diverse. Pentru fiecare dintre acestea dar și pentru întreaga societate locală, construcțiile religioase și civile transmit povestea întemerii și evoluției în condițiile în care alte surse de reconstituire ale trecutului sunt deficitare dacă nu absente total, cel puțin pentru Constanța. La fel de evident, patrimoniul cultural este, oriunde în lume, principala atracție turistică, pentru oameni din diferite colțuri ale lumii și cu formare diversă.

Nu au existat inițiative legate de protecția patrimoniului, venind din partea autorităților locale, care să solicite competențele academice ale Facultății de Istorie și Științe Politice

ISE: Două clădiri simbol ale Constanței (Cazinoul și Palatul Regal din Mamaia), trei lăcașe de cult emblematice pentru trecutul comunității (Sinagoga așkenază, Geamia Hunkiar și Biserica Greacă), cetăți antice (Capidava, Histria, Adamclisi), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, Edificiul Roman cu Mozaic, Mormântul Hypogeu și alte monumente de importanță națională se află într-o stare avansată de degradare. Din calitatea dumneavoastră de șef al FISP, cum comentați această scurtă și tristă statistică? Cum și de ce credeți că s-a ajuns în această situație?

Emanuel Plopeanu: Din lipsa resursei umane competente (după cum se știe a existat o lungă perioadă de timp în care accesul în instituțiile muzeale era imposibil, ducând la o subdimensionare care există și astăzi) dar și dintr-o lipsă de interes din partea autorităților și societății, în ansamblu, pentru refacerea acestui patrimoniu. Formula “proiectelor” a fost considerată salvatoare, la modul exclusiv, dar nici aceasta nu a produs rezultate similare cu alte orașe din România. Oricum, acest tip de soluție nu poate fi, mă repet, exclusivă, fără implicarea autorităților și a tuturor celor interesați.

ISE: A existat, la nivelul societăţii civile constănţene, o firavă opoziţie la devastarea, înstrăinarea sau furtul patrimoniului istoric şi cultural din judeţul Constanţa. Există o preocupare a FISP, singura facultate cu menire academică în domeniul Istoriei şi Arheologiei din Dobrogea, pentru pregătirea generaţiilor de studenţi în spiritul cunoaşterii valorii patrimoniului din jurul nostru, a căilor de salvare a lui şi de punere în valoare a sa? Există modalităţi academice specifice de apropiere a FISP de aceste valori istorice şi culturale: şantiere arheologice, şantiere de salvare, activităţi de voluntariat, deschiderea de programe specifice pentru cunoaştere şi valorificare, parteneriate, etc.? A fost consultată FISP în vreunul dintre proiectele majore demarate de Consiliul Judeţean sau de Primăria Constanţa în legătură cu activităţi de salvare sau de punere în valoare a patrimoniului istoric?

Emanuel Plopeanu: Această firavă opoziție a apărut din atitudinea – inclusiv publică – luată de personalități intelectuale constănțene, față de lipsa de interes în această direcție și, mai mult decât atât, subordonarea moștenirii istorice proiectelor edilitare contemporane.

În cadrul FISP continuă să existe discipline care fac referire la protecția patrimoniului cultural și, cu siguranță, în cadrul FISP sunt cadre didactice profund implicate în efortul de atragere a atenției asupra situației actuale. La fel cum sunt și unii studenți sau foști studenți. Acțiunile concrete la care vă refereați, în special șantierele arheologice, nu mai sunt demult la îndemâna FISP și a facultăților de istorie, în general, odată ce finanțarea alocată universităților pentru acest tip de activități a fost oprită, mai mult de un deceniu în urmă. Însă FISP a căutat să reprezinte un partener constant pentru instituțiile care au continuat să desfășoare acest tip de activități, stimulând studenți să participe, în cadrul practicii de specialitate, la cercetarea arheologică de teren, la șantiere de salvare, la activități de orientare muzeistică,și chiar să se integreze, după absolvirea studiilor, în instituțiile locale. Din acest punct de vedere putem vorbi, în special în ultimii doi ani, de evoluții îmbucurătoare. De asemenea, FISP a participat la activități de “advocacy”, chiar în direcția salvării patrimoniului cultural.

În ceea ce privește ultima parte a întrebării, nu au existat inițiative legate de protecția patrimoniului, venind din partea autorităților locale, care să solicite competențele academice ale FISP.

ISE: Din perspectiva dumneavoastră, care sunt neajunsurile actualei Legi 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice și cum ar trebui aceasta completată și schimbată pentru ca procesul de reabilitare a monumentelor istorice să fie simplificat?

Emanuel Plopeanu: Legea oferă cadrele generale și nu poate conține soluții valabile tuturor situațiilor. Prin definiție, legea oferă normele pe care societatea trebuie să le respecte. Din punctul meu de vedere nu legea în sine este problema ci maniera în care a fost aplicată. Faptul că instituțiile statului nu respectă, în primul rând ele, norma legală, în special în ceea ce privește raportul public-privat, nu ține de un viciu legislativ ci de indiferență, incompetență sau interes material, toate trei, separat și împreună, fiind la fel de periculoase.

Din punct de vedere tehnic, mecanismul de inventariere și clasificare a monumentelor este încă dificil, probabil datorită lipsei resurselor umane și materiale, ceea ce duce la neclasificarea unor monumente (a se vedea, de exemplu, Cazinoul din Eforie Sud, contemporan cu cel din Mamaia) cu toate consecințele ce decurg de aici.