Groenlanda, cea mai mare insulă din lume, şi-a ales Parlamentul la 6 aprilie. Pentru cele 31 de locuri au candidat 7 partide şi 189 de persoane şi au votat aproape 41.000 de electori dintre cei peste 55.000 de locuitori ai teritoriului.
Din 1979 teritoriu autonom, Groenlanda aparţine Regatului Danemarcei iar guvernul de la Copenhaga trimite anual în capitala insulei, Nuuk, peste 500 milioane euro, adică o treime din bugetul teritoriului.
Alegerile au fost marcate de o singură temă: deschiderea sau închiderea celei mai importante exploatări de uraniu şi metale rare din lume. Companiile din R.P. Chineză deţin deja nenumărate active în exploatările miniere din insulă iar Beijingul procesează 90% din metalele rare extrase la nivel mondial. Ecologiştii spun că exploatarea ar fi adus aproximativ 8.500 de tone de deşeuri zilnic, ce ar fi fost depozitate în apropierea minelor.
După 42 de ani de dominaţie politică, social-democraţii din Groenlanda, Siumut, susţinători ai deschiderii exploatării, au pierdut alegerile. Câştigătorii sunt ecologiştii din formaţiunea Inuit Ataqatigiit, care se opun proiectului. Liderul ecologist, Mute Egede, în vârstă de 34 de ani, va deveni cel mai tânăr prim-ministru din lume. R.P. Chineză a suferit, în Groenlanda, una dintre cele mai năucitoare înfrângeri din ultimii ani iar, prin aderarea insulei la Acordul climatic de la Paris, Beijingul are speranţe puţine de a mai câştiga competiţia cu S.U.A. pentru resursele din insula arctică.
Groenlanda: politică şi metale rare. O competiţie între SUA şi R.P. Chineză
Cu 36,6% din voturi, partidul ecologist Inuit Ataqatigiit, până acum în opoziţie, a câştigat cu mai mult de 2.000 de voturi împotriva social-democraţilor din Siumut, o formaţiune care a dominat viaţa politică groenlandeză după obţinerea autonomiei faţă de Danemarca, în 1979. Din cele 31 de locuri ale Parlamentului de la Nuuk, ecologiştii vor avea 12 mandate iar social-democraţii doar 10.
Groenlanda dispune de cele mai mari rezerve mondiale de metale rare şi are potenţialul de a deveni lider mondial în exploatarea şi comercializarea acestora dacă minele ar fi deschise. Metalele rare din Groenlanda, exploatate şi cumpărate îndeosebi de companii de stat din R.P. Chineză, sunt utilizate în producerea componentelor esenţiale pentru produse cu cerere mare pe piaţa mondială, cum ar fi smartphone-urile sau hardware-ul militar al avionului de luptă F35.
Proiectul minier de la Kuannarsuit, din Sudul Groenlandei, care a decis rezultatul alegerilor parlamentare, este cel mai mare zăcământ cunoscut din lume de uraniu şi metale rare. Acolo există din 2010 un permis de exploatare în favoarea companiei australiene Greenland Minerals, care acţionează însă cu capital majoritar chinez, deţinut în special de Shenghe Resources. Aceasta din urmă este cel mai important finanţator al australienilor şi, singură, deţine 11% din totalul rezervelor minerale ale Groenlandei. China comunistă deţine şi alte exploatări din insulă iar în ultimii ani şi-a oferit serviciile pentru construcţia de infrastructură, în special de porturi şi şosele.
Pericolul geopolitic al deţinerii integrale de-a dreptul a Groenlandei de către companiile din R.P. Chineză a fost sesizat de ani buni de Uniunea Europeană, SUA şi Canada. Guvernul danez, responsabil cu politica externă a insulei, a făcut în ultima vreme demersuri consistente pentru a opri expansiunea chineză în economia insulei. Despre importanţa ieşită din comun a ţinuturilor de gheaţă de la Polul Nord a vorbit şi oferta făcută în 2019 de preşedintele SUA, Donald Trump, de a cumpăra insula, proiect respins categoric de Danemarca şi care a stârnit proteste în Groenlanda.
R. P. Chineză nu a reacţionat oficial faţă de rezultatul alegerilor parlamentare din Groenlanda şi la viitorul previzibil al renunţării la exploatările miniere. Cotidianul oficial în limba engleză al Partidului Comunist Chinez, „Global Times”, scria la 7 aprilie că scrutinul din insulă reprezenta mai puţin ceva politic şi mai mult „alegeri climatice”, acuzând în acelaşi timp „hegemonia SUA” în regiunea Arcticii. „South China Morning Post”, cel mai important cotidian din Hong Kong, scria după aflarea rezultatelor că Arctica s-ar afla într-un „nou Război Rece”, o competiţie pentru teritorii şi resurse între SUA, Federaţia Rusă şi R.P. Chineză.
Groenlanda, după închiderea minelor: se pierde visul independenţei politice dar creşte interesul pentru identitatea naţională
Rezultatul alegerilor parlamentare din Groenlanda era previzibil deoarece un sondaj de opinie dat publicităţii în luna februarie nota că 63% dintre locuitorii insulei sunt împotriva proiectului minier.
Social-democraţii au insistat că veniturile obţinute din exploatare ar fi ajutat economia insulei, ar fi anulat dependenţa financiară de Danemarca şi ar fi sporit legăturile cu R.P. Chineză în dauna celor cu Uniunea Europeană şi SUA, acuzate că nu ar susţine independenţa politică a teritoriului. Liderii din Siumut, care au condus Groenlanda din 1979, au mai amintit în campania electorală că, singure, exploatările miniere ar fi înviorat o economie care trăieşte exclusiv din pescuit şi turism şi ar fi permis insulei să poată decidă singură asupra principalelor sale proiecte de viitor.
La rândul lor, ecologiştii învingători din Inuit Ataqatigiit au explicat că este nevoie de un moratoriu asupra tuturor exploatărilor miniere din insulă şi suspendarea autorizaţiilor de exploatare până la remedierea problemelor de mediu acuzate deopotrivă de locuitori, autorităţi locale şi organizaţii nonguvernamentale. Liderul ecologist Mute Egede, viitor premier al insulei, declara postului naţional danez de radio DR, că „nu este vorba despre faptul că groenlandezii nu mai vor minerit ci este vorba despre faptul că ei nu mai vor un minerit murdar. Groenlandezii transmit un mesaj puternic că nu merită sacrificat mediul pentru a obţine independenţă şi dezvoltare economică”. Aceste declaraţii vin pe fondul evidenţelor că, în special tinerii groenlandezi, sunt mai puţin interesaţi de o independenţă politică faţă de Danemarca sau de moştenirea colonială daneză cât de tradiţiile identitare inuit ale insulei. Într-un editorial tipărit în cel mai important cotidian al Groenlandei, „Sermitsiaq”, Jensine Berthelsen nota că, după victoria partidului ecologist, „dacă orice alt partid îşi propune o colaborare cu noi, acel partid trebuie să fie gata să abandoneze susţinerea proiectului minier de la Kuannersuit”.
Cea mai importantă schimbare a acestor alegeri va fi legată de independenţa insulei. Fără venituri din minerit, şi fără susţinerea categorică a R.P. Chineze, o independenţă politică a Groenlandei faţă de Danemarca nu mai este posibilă. Acest lucru este recunoscut şi de actualii câştigători ai alegerilor. Danemarca va susţine financiar, mai departe, insula iar o despărţire nici nu poate fi luată în discuţie acum fără identificarea resurselor financiare necesare. Alegătorii din Groenlanda au ştiut, însă, despre această opţiune iar rezultatul votului lor este şi unul în favoarea opririi demersurilor pentru obţinerea independenţei.
Un viitor pentru minerit în Groenlanda, cu o participare chineză agresivă şi exclusivă ca până acum, pare mai puţin probabil nu doar din motive politice. Câştigătorii alegerilor parlamentare au anunţat că, imediat după formarea unui nou guvern la Nuuk, Groenlanda va adera la Acordul climatic de la Paris, care prevede măsuri pentru oprirea încălzirii globale, insula fiind printre puţinele teritorii de pe glob care nu au semnat documentul. La cererile ultimative ale companiilor miniere, guvernele social-democrate groenlandeze au respins până acum o participare a insulei la apelul mondial pentru un climat mai curat şi mai benefic.
Când, în 2019, Donald Trump s-a oferit să cumpere Groenlanda, viitorul prim-ministru Mute Egede a răspuns, în Parlamentul de la Nuuk, că insula „nu e de vânzare”. Cu toate acestea, a continuat el atunci, interesul SUA este „benefic” deoarece ar ajuta Groenlanda să obţină cât mai mult şi mai repede „relaţii egale” cu Danemarca, precum şi o politică externă independentă. Victoria ecologiştilor în Groenlanda reprezintă, însă, înainte de toate, o înfrângere a R.P. Chineze în zona Arcticii şi o redimensionare geopolitică majoră în emisfera nordică.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
