
Se întâmplă în Franța, probabil țara europeană cu cea mai pronunțată tradiție intelectuală, chiar și politică, de stânga. În timp ce la Paris câteva sute de mii de oameni protestau împotriva căsătoriilor gay, la Montpellier era oficiată prima căsătorie între doi bărbați, la ceremonie fiind prezent și un membru al guvernului francez, într-un gest menit parcă să sfideze și mai mult nemulțumirea publică.
Evoluțiile din ultimele săptămâni din Franța, cu privire la legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex, sunt surprinzătoare din cel puțin două motive. Ne miră, în primul rând, faptul că Franța – cea care se mândrește că a oferit omenirii întreaga paradigmă a egalității și a drepturilor omului, pornind încă de la epoca luminilor și Revoluția Franceză – a reușit așa de târziu să accepte, cel puțin la nivel de majoritate politică, și să legifereze căsătoriile între persoane de același sex. Ea este abia a noua țară europeană și a 14 la nivel mondial care permite aceste căsătorii, ratând șansa de a oferi imboldul și direcția de urmat în această privință. În al doilea rând, surprinde însăși faptul că francezii protestează și o fac într-un număr așa de mare. Pe de-o parte, ne-am fi așteptat ca locuitorii din hexagon, altfel foarte mândri cu ceea ce a oferit istoriei Revoluția Franceză, să vadă în măsura recent adoptată, un nou triumf al ideologiei drepturilor omului. Pe de altă parte, aceeași francezi ar fi trebuit să se aștepte la o asemenea evoluție și să fie indignați cu un an în urmă, când au votat stânga atât la prezidențiale, cât și la legislative.
De altfel, legea adoptată de Adunarea Națională și promulgată de președintele François Hollande este o opțiune pur ideologică, după cum declara părintele Federico Lombardi, purtătorul de cuvânt al Vaticanului. Ea face parte dintr-o ofensivă susținută a socialiștilor și a altor grupări de stângă ce urmăresc compromiterea, discreditarea și subminarea unor instituții și valori fundamentale, care sunt – îndrăznim s-o spunem – temelii ale civilizației și culturii întregii umanități. Este vorba de Biserică, Familie și Școală. Altfel spus, legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex pare a fi doar un episod, dacă nu chiar o diversiune, pentru scopul final, acela de desființare a familiei și de promovare a educației pro-homosexualitate în școli. Legea adoptată pe 23 aprilie, cu 331 de voturi pentru, are o expunere de motive care, deși recunoaște căsătoria ca o „instituție multiseculară în care se reflectă tradiții și practici religioase” și care în mod tradițional este definită ca „un act juridic solemn prin care un bărbat și o femeie stabilesc o uniune”, argumentează că acestea erau specificeVechiului Regim, „secularizarea definitivă a căsătoriei fiind consacrată de articolul 7 al Constituției din 1791”, care prevedea că „legea consideră căsătoria doar ca pe un contract civil”. Urmând această viziune secularizată, izvorâtă din radicalismul Revoluției Franceze, a fost redactat proiectul de lege. Practic, este vorba despre o modificare a codului civil francez, a dispozițiilor care reglementează căsătoria și adopția, astfel încât, cuplurile de homosexuali să poată încheia o căsătorie și să poată adopta copii. Dar actul normativ mai are cel puțin două prevederi mai puțin cunoscute. Prima oferă posibilitatea persoanelor de același sex, provenite din alte țări, să se căsătorească în Franța, indiferent de dispozițiile legale din țara de origine. Cea de-a doua este de-a dreptul halucinantă și confirmă asaltul asupra familiei tradiționale. Ea stipulează înlocuirea, în diverse texte legislative, a cuvintelor „tată” și „mamă” prin termenul general de „părinți”, iar a expresiei „soț și soție” cu cea de „soți”.
Toate acestea se întâmplă într-o perioadă în care șomajul a ajuns la 10%, în Franța, măsurile de creștere economică promise de președintele Hollande în campania electorală fie nu sunt adoptate, fie nu au efect, iar popularitatea lui a ajuns la cele mai scăzute cote, după un singur an de mandat. Dacă se întâmpla în România, s-ar fi cerut suspendarea și demiterea lui.
- Să nu uităm după 30 de ani! - 19 decembrie 2019
- Mai mult decât o facultate - 16 iulie 2018
- 24 Ianuarie. O alternativă la Ziua Națională - 23 ianuarie 2015