”Dacii primordiali care au construit piramidele” și ”antena galactică a lui Brâncuși”: Cristian Preda a lansat “Ideologii și ideologi în România contemporană”, la Constanța

Conservatorii și progresiștii “clasici”, libertarienii inspirați din SUA și oamenii care cred că geto-dacii sunt strămoșii tuturor popoarelor europene – acestea sunt doar câteva dintre personajele care se regăsesc între paginile volumului “Ideologii și ideologi în România contemporană” a politologului Cristian Preda, lansat luni la Universitatea ”Ovidius” din Constanța 

Evenimentul de aproape două ore s-a desfășurat sub forma unui dialog deschis la care au luat parte, alături de autor, Georgiana Țăranu, Mihaela Ivănescu și Adrian Herța, cadre didactice în cadrul Facultății de Istorie și Științe Politice a UOC, precum și Wagner Raimar, director de proiect pentru România și Republica Moldova în cadrul Fundației Friedrich Naumann pentru Libertate.

Dezbaterea a început cu o scurtă introducere și o descriere a structurii volumului de către Mihaela Ivănescu, conferențiar în cadrul Facultății de Istorie și Științe Politice din cadrul UOC:

“Ideologii și ideologi în România contemporană” este o analiză a 13 familii ideologice care și-au făcut simțită prezența în țara noastră în ultimele decenii, fiecare cu reprezentanții săi, aranjați de la stânga la dreapta spectrului politic: radicalii de stânga, neocomuniștii, social-democrații, feministele (și feminiștii), ecologiștii, avocații minorităților, intelectualii, democrat-creștinii, libertarienii, conservatorii, naționaliștii și, în final, neafiliații, sau cei fără busolă, așa cum sunt descriși în carte.

În cadrul evenimentului a luat cuvântul și Wagner Raimar, care a făcut o scurtă prezentare a fundațiilor politice din Germania, instituții finanțate din bani publici, dar independente politic, create în anii ‘50 „ca un fel de plan Marshall al reconstrucției democratice din Germania”, menite să îi „reînvețe” pe germani despre valorile democratice și pluripartidism după prăbușirea regimului nazist: o diferență considerabilă față de România, unde gândirea politică post-dictatură a fost nevoită să evolueze în lipsa unui ecosistem local atât de bine pus la punct, deși Fundația Friederich Naumann a început să desfășoare activități în țara noastră încă din 1992, imediat după prăbușirea Uniunii Sovietice, amintește Raimar. 

În acest context, Adrian Herța, asistent universitar la Facultatea de Istorie și Științe Politice, a numit succint volumul “o istorie politică și intelectuală a postcomunismului românesc” – iar la drept vorbind, cartea de o mie de pagini include oameni care întruchipează aproape toate ideologiile și curentele de gândire care s-au dezvoltat în România după Revoluție, unele dintre ele mai mult sau mai puțin serioase decât altele.

După cum a punctat asist. univ. dr. Georgiana Țăranu, lucrarea “se ocupă de aproape o mie de autori…care la o adică sunt în presă, în politică, în instituții, la vârful unor instituții”, unii dintre ei adepți ale unor ideologii precum vitalogia, o variantă a ecologiei care îmbină, printre altele, textele Vechiului Testament cu frânturi din mitologii și texte antice de prin toată lumea și “speculații ale unor autori români care cred că paranormalul este știința viitorului” sau ale celor care care consideră Coloana Infinitului a lui Brâncuși o “antenă galactică”.

Printre noțiunile la fel de “nostime” abordate de cartea lui Cristian Preda se mai numără, a amintit Georgiana Țăranu, ideile lui Gheorghe Funar, fostul primar al Clujului, despre strămoșii românilor:

• “A fost poporul primordial al geților. Acestui popor i s-ar fi făcut cadou, cam cu șase milenii înainte de Hristos, cifrele primordiale și scrierea primordială. Toată lumea le folosește fără a le cunoaște originea (…) Noi, românii, nu știm că în România avem o mulțime de piramide, iar după modelul piramidelor din România, strămoșii noștri geto-daci au construit piramidele din Egipt”, sunt unele dintre ideile înaintate de Funar.

Întreaga dezbatere a fost presărată de astfel de exemple care au stârnit râsete din partea audienței, de la idei antice, precum Dacia care se întindea “din Atlantic până-n China și Mongolia” și teorii mai moderne, cum ar fi cea a ungurilor care sunt, de fapt, români în proporție de 95% – de altfel, majoritatea întrebărilor înaintate în prima parte a discuției s-au învârtit în jurul contrastului dintre teoriile serioase și bine argumente și, după cum le-a descris Mihaela Ivănescu, aceste “aberații” pe care volumul insistă să le abordeze cu aceeași seriozitate, fără a le trata, însă, cu mănuși.

Mare parte din discursul de luni a lui Cristian Preda s-a concentrat pe natura polemică a cărții sale și pe motivele pentru care a dedicat atât de mult efort, mii de pagini de documentare pentru autori cu ale căror opinii nu doar că nu este de acord, ci le consideră în ridicole în unele cazuri.

• “De la Vadim Tudor, bineînțeles…îi găsiți și pe cei din generațiile recente, de la George Simion la Călin Georgescu… I-am criticat dur. Ați văzut foarte bine lucrul ăsta. Este o carte polemică, de fapt. Dar, știți, eu am o convingere care merge, iarăși, cumva, împotriva unor locuri comune. Îi auzim deseori pe politicieni zicând <<respect poziția dumneavoastră, ideile pe care le exprimați>>. Eu nu cred că poți să faci așa ceva. Nu poți să respecți idei cu care nu ești de acord. Poți, în schimb, și chiar trebuie… să respecți persoana, demnitatea persoanei, și de asta am vrut să le dau cuvântul celor care au vorbit despre politică, nu să-i învăț. Nu sunt într-o poziție de pedagog”.

A doua jumătate a dezbaterii s-a concentrat pe apariția narațiunilor și curentelor de gândire care, în cuvintele lui Cristian Preda, fie că fac parte dintr-un discurs naționalist pur sau nu au o direcție politică clară, “exaltează” anumite aspecte ale identității unui popor în defavoarea adevărului istoric, un fenomen care nu este unic românesc, deși aceste narațiuni sunt puternic înrădăcinate în istoria recentă a României.

• “Acum să știți că dacă mergeți la Sofia și intrați în librării și dacă știți să citiți litere chirilice, o să descoperiți că tracii sunt de fapt la ei, nu la noi. Dar există un filon vechi în cultura românească, ca reacția a asumării latinității și romanității noastre. Există, și în interbelic foarte puternic, un asemenea filon de exaltare a identității dacice. Ceva din filonul ăla a fost recuperat astăzi, cum a fost recuperat chiar în timpul lui Ceaușescu”.

În ceea ce privește manifestarea modernă a acestui “dacism”, însă, Cristian Preda a ținut să amintească faptul că ea se aseamănă cu un fenomen similar apărut în Rusia, a cărui reprezentant principal este oligarhul Vladislav Surkov, considerat ideologul lui Putin, pe care The Atlantic l-a poreclit “Autorul secret al putinismului”.

• “Dacă îl citiți pe Vladislav Surkov, care este ideologul lui Putin, veți descoperi nu doar formula democrației suverane, de unde se trage eticheta <<suveranist>>. Democrația suverană este alternativa la democrația occidentală pentru regimul Putin (…) La Surkov, însă, mai găsim ceva. Sunt organizațiile astea de tineret, skinheads din Rusia, nash este o altă mișcare de-asta de mobilizare rusă. În ideologia lor veți găsi exact ideea asta: Slavii sunt primordiali. Slavii au construit piramidele…grecii au aflat de la slavi ce înseamnă religia”.

În cele din urmă, atât cartea cât și dezbaterea de la Universitatea ”Ovidius” au pus în discuție un fapt clar: România este departe de a fi un deșert ideologic, iar inventarierea și analizarea acestor ideologii și personaje mai mult sau mai puțin excentrice sunt pași necesari pentru a înțelege modul în care se construiesc, se deformează și circulă ideile în spațiul public românesc: este important să nu scăpăm din vedere traiectoria acestor idei, pentru că nu știm când se pot transforma în acțiuni și mișcări politice și, amintește Cristian Preda, “nimeni nu vrea să fie pus în fața faptului împlinit”.