Atacurile cibernetice, devenite din ce în ce mai prevalente în ultimii ani, au atras atenția guvernelor lumii până la punctul în care NATO a hotărât să le includă ca motive legitime pentru declanșarea Articolului 5. Această nouă realitate diplomatică a fost recent adusă în atenția publică în urma relațiilor tensionate dintre Albania și Iran.
Anul 2022 a fost marcat de izbucnirea mai multor crize politice și umanitare, în fața cărora comunitatea internațională a dat dovadă de unitate și colaborare, în diferite măsuri, dar anumite evenimente care au avut loc în ultimele luni au scos la lumină posibilitatea ca o amenințare relativ nouă pe scena politicii mondiale să ducă la situații internaționale fără precedent.
Miercuri, 5 octombrie, Politico a publicat un articol în care a analizat ultimele declarații ale prim-ministrului Albaniei, Edi Rama, în legătură cu atacurile cibernetice efectuate asupra Albaniei în lunile iulie și septembrie ale acestui an, pentru care Albania învinuiește Iranul.
Albania a fost afectată de atacuri cibernetice atât de devastatoare în urmă cu câteva luni încât a considerat necesară invocarea unei declarații NATO care ar fi putut implica toți membri într-o confruntare cu Iran, a declarat premierul Albaniei, citat de Politico.
Ar fi putut fi pentru prima oară când un membru NATO a folosit un atac cibernetic pentru a invoca Articolul 5 – care tratează un atac împotriva unui membru drept “un atac împotriva tuturor”, ceea ce necesită apărare colectivă, mai scriu jurnaliștii Politico.
În final, Albania a hotărât să nu ia această decizie pentru a nu escalada conflictul și a risca să antagonizeze aliați importanți, a declarat Edi Rama: “Am prea mult respect pentru prietenii și aliații noștri pentru a le spune ce ar trebui să facă (…) Suntem mereu foarte atenți să fim umili în evaluările noastre”.
Aceste declarații au fost făcute în contextul în care Albania a tăiat legăturile diplomatice cu Teheranul, suspectat pentru atacul din iulie, act care a fost urmat la scurt timp de atacul de la începutul lunii septembrie.
“Sistemele informatice ale poliției naționale au fost lovite vineri de un atac cibernetic care, conform informațiilor inițiale, a fost comis de aceiași actori care în iulie au atacat sistemele de servicii publice și guvernamentale ale țării”, a declarat Ministerul de Interne al Albaniei, citat într-un articol publicat de Al Jazeera la data de 10 septembrie.
Cele două țări, notează Al Jazeera, sunt inamici crunți de ani de zile, de când națiunea balcanică a început să găzduiască membri ai Organizației Mujahedinilor Poporului Iranian, sau Mojahedin-e-Khalq (MEK) pe teritoriul său. Albania a acceptat în 2013 să îi găzduiască pe membri MEK la cererea guvernului de la Washington și a Națiunilor Unite, în ciuda faptului că Iranul consideră MEK o grupare teroristă.
De menționat este faptul că Iranul a negat acuzațiile, pe care le consideră “fără temei” și a descris decizia Albaniei de a tăia relațiile diplomatice drept “o acțiune prost gândită și mioapă”.
Situația Albaniei se remarcă prin menționarea invocării Articolului 5, care deși este lipsită de precedent istoric, are o fundație instituțională puternică. Posibilitatea ca un atac cibernetic să declanșeze Articolul 5 a fost pentru prima oară recunoscută în Declarația Summit-ului NATO din Țara Galilor din 2014, urmând ca în 2016 spațiul virtual să fie declarat ca domeniu operațional NATO în paragraful 70 al Comunicatului Summit-ului de la Varșovia, împământenind ideea că un atac cibernetic poate fi tratat precum unul efectuat pe uscat, pe mare sau pe cale aeriană. Acest fapt a fost apoi reiterat în paragraful 32 al Comunicatului Summit-ului de la Bruxelles.
Deși un astfel de scenariu a fost evitat datorită dorinței Albaniei de a acționa în mod prudent, este important de amintit faptul că Albania nu este singurul stat NATO care s-a confruntat recent cu o situație de acest tip. Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS), cu sediul în Washington D.C., a identificat numai în luna septembrie șapte “incidente cibernetice semnificative”, incluzându-l pe cel din Albania. Dintre celelalte șase incidente, unul a vizat un atac asupra site-ului principal al guvernului din Muntenegru, iar celălalt asupra site-ului agenției de informații MI5 a Marii Britanii. Rusia a fost acuzată în ambele cazuri.
Aceste atacuri, doar cele mai recente dintre zecile înregistrate împotriva membrilor NATO, conform CSIS, reprezintă puncte de interes într-un context în care Alianța Atlanticului de Nord a ales nu numai să recunoască în mod formal amenințările de tip cibernetic, ci s-a angajat să își folosească toate resursele disponibile pentru a le combate în orice situație consideră că este de cuviință, fapt confirmat de către Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, într-un discurs acordat la 15 mai 2018 în cadrul Conferinței Angajamentului Apărării Cibernetice de la Paris:
“Nivelul de atac cibernetic care ar provoca un răspuns trebuie să rămână în mod intenționat vag. Așa cum va rămâne și natura răspunsului nostru. Dar ar putea include sancțiuni diplomatice și economice, răspunsuri cibernetice, sau chiar forțe convenționale, depinzând de natura și consecințele atacului”.
În condițiile în care Rusia și Iranul se află deja sub sancțiuni internaționale, acuzațiile de atacuri cibernetice asupra celor două state din partea mai multor membri ai NATO și disponibilitatea organizației de a răspunde prin orice mijloc disponibil la amenințări de natură cibernetică adaugă noi factori de luat în considerare unor situații geopolitice deja complexe și instabile.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
