Cu și despre tătari

Context

Într-un mod paradoxal, tătarii crimeeni, deși au ca teritoriu natal peninsula Crimeea, sunt mai numeroși în cu totul alte zone. Această situație se datorează istoriei complicate, marcate de momente tragice în care s-a pus problema chiar și a existenței acestui popor. Cu excepția Crimeei și a Dobrogei, unde există date cât de cât exacte, în rest există mai multe presupuneri cu privire la numărul tătarilor din lume. Astfel, în Crimeea sunt aproximativ 300-400.000, în România (marea majoritate locuind în Dobrogea), 20.282 potrivit recensământului oficial din 2011, peste 30.000 după alte păreri. De asemenea, în Turcia, unde s-a format cea mai mare comunitate de tătari crimeeni, cele mai multe estimări indică o cifră în jurul a 5.000.000. de persoane. Dar comunități de tătari mai sunt în Europa Occidentală, SUA, Canada, Australia, chiar și Brazilia. În ciuda acestei împrăștieri pe tot mapamondul, tătarii se confruntă cu câteva probleme majore comune: păstrarea limbii, tradițiilor și culturii. Ţesutul identitar, care ne-a salvat de o istorie destul de ostilă în ultimele trei secole, este din ce în ce mai rarefiat, cauzele putând fi căutate atât în interiorul comunităţilor noastre cât şi, de multe ori, în situaţiile politice sau militare extreme în care ne-am aflat, cel puţin pe parcursul secolului XX şi începutul secolului XXI. Și iar într-un mod paradoxal, cele mai mari dificultăți în a-și îndeplini aceste obiective, le au tătarii din „Ana vatan” (Patria Mamă), Crimeea.

Scena I: Crimeea

Tătarii care trăiesc astăzi în Crimeea sunt urmașii celor care după anexarea Hanatului Crimeei în 1783 au ales să nu părăsească peninsula și care timp de peste două secole au rezistat presiunilor țariste și mai apoi sovietice. De asemenea, sunt cei care au fost deportați până la ultimul în data de 18 mai 1944 din ordinul lui Stalin și care au ales să lupte pentru dreptul de a se întoarce în teritoriul lor natal, Crimeea, reușind să facă acest lucru abia în ultimii ani de existență a URSS.

Reveniți din exil, problemele acestora nu s-au terminat. S-au confruntat cu niște autorități care în loc să îi considere aliați, au văzut în ei un pericol. Pentru a-și rezolva problemele, nedispunând de fonduri ale statului ucrainean sau de resurse financiare proprii, au apelat la cea mai bună soluție pe care o aveau: UNITATEA. Astfel, după 1990, tătarii din Crimeea au recreat o instituție istorică: Medjlisul Național al Tătarilor Crimeeni. Cu toate că nu a fost recunoscut ca atare de către autorităţile ucrainene de la Kiev până de curând, Medjlisul a fost organul reprezentativ în jurul căruia s-au strâns toți tătarii. În interiorul acestuia au existat confruntări de opinii, au fost dezbătute idei, au fost propuse soluții. Bucurându-se de conducerea a doi lideri, Mustafa Abdulcemil Kirimoglu și Refat Ciubarov, care au trasat o linie clară de respectare a valorilor democrației și drepturilor omului, Medjlisul a reușit de fiecare dată să îi mobilizeze pe tătari reușind să susțină cu succes candidați pentru Parlamentul regional de la Simferopol sau pentru Rada Centrală (Parlamentul) de la Kiev.

După anexarea Crimeei de către Federaţia Rusă în februarie 2014, identitatea naţională tătară, aflată într-o polemică – cel mai adesea democratică, dar în destule situaţii inconfortabile – cu Republica independentă a Ucrainei, a cunoscut o degradare fără precedent. Intrarea Peninsulei Crimeea între frontierele Rusiei are ca efect direct punerea în pericol a existenţei libere şi depline a comunităţii istorice a tătarilor, în condiţiile în care lipsesc eforturile Kremlinului de a normaliza situaţia în spirit democratic. Peste 20 de tătari crimeeni, printre care și lideri politici, se află în arest pe motive legate de libertatea conştiinţei şi a dreptului la exprimare. Până în prezent mai multe persoane au dispărut. În acest sens, am aminti doar situaţia unui membru al Consiliului de Conducere al Congresului Mondial al Tătarilor Crimeeni, Ervin Ibragimov, care este dispărut de câteva luni. În Crimeea, după anexarea ei la Federaţia Rusă, au fost închise ziare, posturi de radio și televiziune în limba tătară. Propaganda Kremlinului insistă pe existenţa unor mass-media tătare dar ele nu reprezintă nici spiritul, nici interesul imensei majorităţi a comunităţii.

De curând, Medjlisul Național al Tătarilor Crimeeni a fost interzis, fiind considerat organizație extremistă. Mai multor lideri ai tătarilor, printre care și Mustafa Abdulcemil Kirimoglu și Refat Ciubarov, li s-a interzis să mai intre în Crimeea. Cu toate acestea, tătarii din peninsulă continuă să se încreadă în Medjlis, organul care i-a reprezentat, în care s-au regăsit de-a lungul anilor toate vocile comunității și care a stabilit foarte clar coordonatele între care ei trebuie să graviteze: Crimeea parte a Ucrainei puternic ancorată în valorile democrației, respectând drepturile minorităților naționale.

Scena II: Dobrogea

Tătarii din Dobrogea, deși atestați pe aceste pământuri încă din secolul al XIII-lea, sunt în mare majoritate urmași ai celor care după anexarea Hanatului Crimeei în 1783, din cauza presiunilor la care au fost supuși de autoritățile țariste, au fost nevoiți să se stabilească în alte părți. Deveniți locuitori ai României după 1878, spre deosebire de comunitatea din Crimeea și cu excepția perioadei comuniste, tătarii din Dobrogea s-au bucurat de sprijin în eforturile de a-și păstra identitatea.

Imediat după decembrie 1989, așa cum s-a întâmplat în cazul tuturor minorităților istorice, și tătarii din România au pus bazele unei organizații reprezentative a lor: Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România (UDTTMR).

Încă de la înființare, în condiții dificile la început, așa cum rememorează membrii fondatori, s-a muncit pentru dezvoltarea organizației. Aceasta a fost de atunci principala organizație care i-a reprezentat pe tătari în relația cu statul român și cu tătarii aflați în alte zone ale lumii, inclusiv Crimeea. Principala misiune a UDTTMR a fost încă de la înființare păstrarea limbii, a tradițiilor și a culturii tătarilor. Drept angajament aproape unic la nivel european, statul român a considerat oportun să acorde tătarilor, ca și celorlalte minorități, dreptul de a desemna un deputat în Parlament și de a avea un buget anual asigurat pentru activităţile instituţionale, culturale, sociale, editoriale. De la înființarea sa, UDTTMR a publicat cărți, a scos reviste, a organizat conferințe, a stabilit parteneriate cu instituţii de cultură şi de educaţie de importanţă naţională şi internaţională, a acumulat un capital extraordinar de simpatie în rândul majorităţii etnice româneşti dar şi al altor comunităţi minoritare. Mai mult, a reușit să obțină și funcții în administrație: consilieri locali, subprefecți, subsecretari de stat, secretar de stat. Dintre organizațiile comunităţilor istorice ale Dobrogei, UDTTMR a dobândit, din acest punct de vedere, cea mai importantă şi cea mai vizibilă poziţie în structurile administrative şi politice ale statului român. Toate acestea au oferit facilități enorme în eforturile pentru păstrarea identității.

După anexarea Crimeei de către Federația Rusă în 2014, comunitatea tătară din Dobrogea a devenit poate cea mai bine plasată să își ajute frații din Crimeea. Tătarii din Dobrogea sunt cetățenii unei țări puternic ancorate în sistemul de valori euro-atlantic, care nu a recunoscut anexarea peninsulei și s-a alăturat încă de la început sancțiunilor impuse Moscovei. Și pe lângă acest avantaj geopolitic, există și facilitățile deja acordate, astfel că devine o datorie morală pentru tătarii din Dobrogea să fie alături de cei din Crimeea.

Totuși, în ciuda acestei situații aproape idilice, comunitatea tătară din Dobrogea pare că a uitat care sunt de fapt obiectivele pentru care trebuie să lupte. În comunitate s-a ajuns să se discute mai mult despre împărțirea bugetului (aproximativ un milion de dolari) decât despre proiectele pentru salvarea limbii sau păstrarea culturii și tradițiilor. Aflați într-o situație confortabilă, neconfruntându-se cu discriminare pe criterii religioase sau etnice, cu răpiri sau amenințări, tătarii din Dobrogea par dezinteresați de soarta fraților din Crimeea. Acţiunile de solidaritate au fost irelevante din punct de vedere al impactului deşi au existat iniţiative din partea diferitelor foruri din interiorul UDTTMR. Reprezentanţii Uniunii, la nivelul structurilor administrative şi politice ale statului, au făcut prea puţine demersuri în ceea ce priveşte situaţia din Crimeea şi nu au ţinut pasul nici cu interesul naţional-identitar şi nici cu politica oficială a statului român, extrem de tranşantă în a condamna şi a nu recunoaşte actul de anexare comis de Federaţia Rusă.

Aflată într-un moment critic, comunitatea tătară din Crimeea se bazează pe sprijinul fraţilor din Dobrogea. Dar iată că, deși aflată într-o situație atât de comodă, comunitatea tătară din Dobrogea a reușit să intre într-o criză. De mai bine de un an în sânul comunității se dă o luptă pentru postul de reprezentant în Parlamentul României. Se pare că finalul a fost decis recent de instanță judecătorească, după semnalarea unor nereguli în dosarul trimis la Biroul Electoral Central, instanţă care a decis să anuleze cele două candidaturi depuse. Prin urmare, în acest moment, pentru legislatura 2016-2020, UDTTMR nu va putea participa la alegerile parlamentare şi nu va avea un deputat în Parlament. Într-un mandat în care statul român va aniversa Centenarul Marii Uniri din 1918, tătarii, una dintre cele mai vechi comunităţi de pe teritoriul acestei ţări, vor fi privaţi de a participa în mod oficial la dezbaterile parlamentare. Toate doleanţele, propunerile, programele comunităţii tătare vor fi, astfel, reprezentate de aleşii de pe listele partidelor politice şi nu de un trimis al UDTTMR.

Care este cauza? Biroul Electoral Central a publicat pe site-ul său motivele tehnice ale invalidării, putând fi consultate de orice doritor. Cine sunt perdanții? Întreaga comunitate tătară! Cine sunt vinovații? Cred că trebuie să ne asumăm cu toții acest moment de criză: unii pentru că au pus interesul personal pe primul loc, alții pentru că nu și-au înțeles menirea, alții pentru că au tăcut. Cert este că în aceste condiții, când poate mai mult ca oricând tătarii din Dobrogea puteau să fie în avangarda eforturilor depuse pentru păstrarea identității și a ajutorării celor din Crimeea, tătarii din Dobrogea și-au pus ei înșiși în pericol viitorul.

Final (posibil)

Este acest moment imposibil de trecut pentru tătarii din Dobrogea? Cu siguranță nu. Dar, în același timp, nu este deloc ușor. Comunitatea tătară din Dobrogea trebuie să înțeleagă că acest moment de criză trebuie transformat într-un început de reformă. O reformă care să schimbe mentalitatea de a discuta problemele cu care se confruntă, de a accepta părerile celorlați și de a-și asuma înfrângerile. Lipsa reprezentării parlamentare – şi probabil ieşirea şi din structurile administraţiei centrale şi locale – va marginaliza UDTTMR în relaţia cu celelalte uniuni minoritare. Tocmai din acest motiv este nevoie de unitate, dar şi de reformă.

Totodată, tătarii din România trebuie să conștientizeze că este datoria fiecăruia să depună eforturi pentru ca limba tătară să fie vorbită și de generațiile care vin, să își cunoască și să ducă mai departe tradițiile și obiceiurile. Este, de asemenea, dreptul tuturor să se bucure de faptul că locuiesc într-o țară care îi susține în efortul de a-și păstra identitatea dar este de asemenea o datorie morală să nu uite de situația celor din Crimeea și să fie solidari cu ei.

În istoria lor modernă, o dată la apropae 100 de ani, tătarii s-au bucurat de un lider salvator. După anexarea Hanatului Crimeei în 1783 a trebuit să treacă 100 de ani pentru ca Ismail Gaspirali să publice ziarul „Tercuman” și să înceapă un curent de reformare în rândul tătarilor. După încă aproape 100 de ani, Mustafa Abdulcemil Kirimoglu a condus o mișcare de rezistență anti-sovietică în urma căreia tătarii au reușit să revină în Crimeea. Cu siguranță soluția nu este ca tătarii să mai aștepte încă 100 de ani pentru apariția unui lider salvator. Dacă așteaptă, peste un veac poate că nici nu or să mai fie tătari. În acest moment de criză, tătarii din Dobrogea trebuie să strangă rândurile!