Cristian Zeciu, librar la „Prăvălia cu Cărți“: „În acest moment, totul se rezumă la haos“

info-sud-est-pravalia-cu-carti-constanta — „Conceptul librăriei Prăvălia cu Cărți începe în decembrie 1990, moment care a marcat începutul unei istorii interesante și pline de neprevăzut. A fost o evoluție destul de agitată, dar răbdarea și perseverența au acum ca rezultat una dintre cele mai mari librării independente din țară. Am reușit performanța de a face ca peste 95% dintre cei care trec pragul librăriei noastre să iasă din casă sau să plece de la locul de muncă pentru a veni special la noi. Foarte rar avem clienți care să viziteze întâmplător librăria noastră, nu suntem într-un centru comercial în care să ne intre oameni la plimbare și ca atare toate resursele noastre sunt îndreptate către cititorii care ne fac onoarea de a ne vizita. Acest lucru înseamnă că depunem toate eforturile pentru a avea în rafturi cât mai multe cărți, de la cât mai multe edituri, în cât mai scurt timp. Deschiderea cafenelei și a ceainăriei în incinta librăriei a dat un motiv suplimentar cititorilor constănțeni să petreacă cât mai mult timp de calitate la Prăvălia cu Cărți. În ceea ce privește viitorul, acesta, din păcate, depinde de foarte mulți factori pe care nu îi controlează industria cărții. Chiar și așa, cred că răbdarea, perseverența și dragostea de carte pot face ca și peste ani să mai avem cititori și povestea Prăvăliei cu Cărți să continuie alături de toți cei implicați“ (Echipa „Prăvălia cu Cărți“)

ISE: Care este segmentul de cititori care vă calcă cel mai des pragul? (vârstă, sex, interese bibliografice etc)

Cristian Zeciu: Poate că acum mai bine de zece ani se putea face o statistică pe baza criiteriilor pe care le-ați enumerat mai sus. În acest moment totul se reduce la „haos”. Nimic nu este previzibil și cererea este determinată de criterii precum sezonul, promovarea unor titluri în presă sau câte un „scandal” care atrage atenția asupra autorului sau a titlului. Femeile reprezintă totuși majoritatea cititorilor, vârsta este uniform repartizată iar interesele bibliografice sunt un mare mister și pentru noi în ceea ce privește predictibilitatea. Cu alte cuvinte, cititorii ne surprind de fiecare dată, în fiecare zi.

ISE: Ce gen de cărți se vând cel mai bine, în afara celor care fac parte din programa școlară sau din referințele bibliografice destinate studenților?

C.Z.: Nu se poate spune că un gen anume este mai de succes față de altele. Singurul criteriu valabil în ultimii 15 ani îl reprezintă cât de bine este promovată cartea momentului. Televiziunea este principalul motor, urmat de presa scrisă; dacă o personalitate (și aici nu contează domeniul) stârnește interesul vorbind puțin mai „altfel” despre o carte, în acel moment se simte în creșterea interesului. Asta nu înseamnă că se și vinde titlul respectiv, clienții deja sunt selectivi și solicită informații suplimentare sau mai citesc și alte comentarii și recenzii despre carte. Un alt criteriu îl reprezintă și notorietatea editurii. Este cam ca la mașini: toate te duc din punctul A în punctul B, dar depinde și de confort.

ISE: Cărți online vs cărți tipărite. Care și de ce?

C.Z.: O problemă artificială lipsită de conținut și substanță. A ajuns în atenția publicului românesc în momentul în care aparatele care facilitează citirea cărților în format electronic au devenit ieftine și suficient de comune. Piața cea mai matură din acest punct de vedere, respectiv cea americană, are o istorie de aproape 20 de ani și iată că nici măcar acolo nu s-a depășit un anumit prag. În format electronic, singurii autori publicați sunt cei care sunt clasici ai literaturii, autori consacrați cu titluri care au istorie și proporția covârșitoare o reprezintă autorii tineri sau nou intrați în acest domeniu și care au fost refuzați de editurile clasice. Sunt foarte puțini autorii care au avut succes publicând prima dată în format electronic și toți au ajuns să își publice cărțile și în format clasic.

ISE: O librărie, azi, în Constanța, este o afacere profitabilă sau un hobby costisitor?

C.Z.: Este o afacere care nu mai are nimic romantic, totul a ajuns să fie ceva sec și mercantil. Perioada romantică dintre 1990 și 1997 a apus de multă vreme. Dacă vreți să știți și motivul, acesta este unul singur: tristețea generală a oamenilor, frica de viitor, oboseala cronică, lipsa de timp liber, puterea scăzută de cumpărare etc. Orice librărie se supune și ea economiei de piață: multe s-au închis pentru că nu au rezistat economic, altele pentru că nu și-au gestionat resursele corespunzător, editurile fac viața cumplit de grea librăriilor, fiscalitatea ne „omoară” în aceeași măsură ca pe orice firmă din România… Cu alte cuvinte, este o afacere care asigură salariile oamenilor, plata utilităților și supraviețuirea pentru ziua de mâine. Dacă nu ar fi în spate pasiunea și plăcerea care a mai rămas în cei care adoră să lucreze cu cărțile, situația ar fi mai tristă.

ISE: Care a fost cea mai stupidă replică/întrebare pe care ați primit-o de la un client?

C.Z.: „Aveți o carte mare, neagră și cu cărbuni în ea?”; „De ce aveți atâtea cărți cu și despre balet?“ (era lângă un raft care avea o etichetă pe care scria „beletristică”, dar clienta citise „BALETRISTICĂ”); „AVEȚI CĂRȚI?”.

ISE: Care a fost cea mai vândută carte, de care vă amintiți, și de ce credeți că s-a bucurat de un asemenea succes?

C.Z.: „De ce iubim femeile”; „Codul lui Da Vinci”; „Singur sub duș”; „MS-Dos”, editura Teora în 1991 sau 1992; „Alchimistul”.

ISE: Ce părere aveți despre scriitorul Codin Matinciuc, zis și „Poponeț” sau „Craiul de Dorobanți”? Cum se vinde cartea de debut a acestuia?

C.Z.: Nici o părere. Nu există nici pentru noi și nici pentru clienții noștri. Nu a întrebat NIMENI despre cartea lui. Ipoteticele persoane care ar fi interesate de ce a scris el acolo nu ar intra într-o librărie decât din greșeală sau când sunt la plimbare în mall și, împiedicându-se, cad în „Cărturești“, unde cartea tronează la loc de cinste.

ISE: Ce impresie vă lasă politicienii-scriitori? Cât de interesat este publicul de cărțile acestora? (ex: Ion Iliescu, Klaus Iohannis, Dan Voiculescu etc)

C.Z.: Politicienii scriitori nu există pentru noi și cred că în mod sincer pentru nimeni. Impresia lăsată? Ne lasă reci. România nu a avut și nici nu are un Vaclav Havel. Singurul care a vândut mai bine a fost Ion Iliescu și asta pentru că au fost și încă sunt suficienți talibani fascinați de „comunismul cu față umană”

ISE: Echipa „Prăvălia cu Cărți” este fascinantă pentru unii cumpărători de carte, cel puțin pentru faptul că membri ei par să știe totul despre toate lucrările din librărie. Ce profesii au, ce hobbyuri, care este povestea lor și cum i-ați găsit?

C.Z.: Echipa librăriei s-a format printr-o aliniere accidentală a astrelor, totul în urma unor conjuncturi neplanificate și care au ignorat toate cutumele sociale. Adică totul a fost făcut pe dos, contrar celor din jur, încălcând orice regulă de HR, PR și alte acronime. Am avut grijă ca la noi să nu existe nimic din regulamentele și normele interne care există în toate firmele mai mari sau mai mici. Activitatea în librărie este foarte mare consumatoare de energie fizică și psihică; permanentul contact zilnic cu foarte mulți clienți trebuie gestionat de oameni „relaxați”, ca urmare încercăm să nu ne consumăm și să privim totul cu zâmbetul pe buze, chiar dacă ne rupem oasele cărând cutii foarte grele cu cărți, stând uneori până la două dimineața ca să pregătim oferta în librărie și pentru magazinul online, stând în picioare foarte multe ore, rezistând la „glumele” și observațiile nesărate ale unor oameni etc.
Toți cei din librărie au câte o poveste fascinantă în spate, o istorie personală interesantă, unii dintre ei o viață palpitantă, dar ce este clar este faptul că nici unul nu se poate încadra în tiparul obișnuit. Trebuie să ai o doză de „altfel” ca să trăiești între zeci de mii de cărți. Ar fi necinstit să îi creionez sintetic în câteva rânduri, poate cu altă ocazie o să scriu mai mult despre fiecare.