Comunitatea rromă din Dobrogea: Interviu cu lideri ai minorității din Tulcea și Constanța

La mijlocul lunii ianuarie, ziarul „Info Sud-Est“ a demarat o serie de articole cu liderii comunităților minoritare din Dobrogea.

Sub forma unor interviuri, încercăm să creionăm tabloul conviețuirii grupurilor minoritare în spațiul dintre Dunăre și Mare.

Abordând subiecte precum principalele probleme cu care se confruntă comunitățile minoritare, relația cu administrațiile locale, perspectivele de viitor și obiceiurile și tradițiile specifice fiecărui grup etnic, încercăm să creionăm specificitatea spațiului dobrogean, renumit pentru conglomeratul de minorități ce trăiesc pe acest teritoriu românesc de mai bine de un secol.

Cu bune, cu rele, această particularitate reprezintă unul dintre simbolurile Dobrogei în ceea ce privește conviețuirea pașnică și relația dintre majoritate și minoritate.

După ce am stat de vorbă cu președintele Comunității Rușilor Lipoveni din Tulcea, Andrian Ampleev, și cu președintele Uniunii Democrate a Tătarilor Turco Musulmani din Constanța, Gelil Eserghep, în această ediție încercăm să identificăm problemele și particularitățile uneia dintre cele mai controversate minorități la nivelul discursului public: minoritatea rromă.

Există subiecte fierbinți abordate de-a lungul timpului de media din România, aici incluzând discriminarea, folosirea termenului „țigan“, șomajul, asistența socială sau educația în rândul rromilor.

În această ediție stăm de vorbă cu Adrian Gămălie, consilier pe problemele rromilor în cadrul prefecturii Constanța și Irinel Călin, președintele Asociației Centrul de Informare, Consultanță și Promovare a Rromilor, Tulcea.

Irinel Călin: „Progrese vizibile în ceea ce priveşte integrarea romilor s-au făcut în Educaţie şi cam atât“

ISE: Cât de importantă este relația pe care o comunitate minoritară o dezvoltă cu administrația locală? Care este relația comunității dumnevoastră cu Primăria Tulcea și cu celelalte primării din județ?

Irinel Călin: Întotdeauna este foarte importantă pentru că administraţia locală reprezintă interesele unei majorităţi. Relaţia cu primăria este la fel de importantă ca şi relaţia cu majoritatea din acea comunitate şi pentru orice minoritate etnică relaţia cu majoritatea este vitală. Relaţia comunităţii rome cu Primăria Tulcea a fost şi va fi probabil multă vreme una dificilă şi asta pentru că la Tulcea nu este o comunitate compactă de romi, cu interese comune. Pot fi relaţii privilegiate, dacă vreţi, pe care le au unii membri ai comunităţii rome cu primarul şi consilierii, însă despre o relaţie instituţională, că e la modă expresia, nu se poate vorbi. Cel puţin asta e părerea mea.

ISE: Care sunt principalele probleme cu care se confruntă rromii în societatea tulceană? Au fost semnalate cazuri grave de discriminare?

I.C.: Problemele cu care se confruntă etnicii romi din Tulcea sunt de două categorii: comune majorităţii populaţiei şi specifice. Dacă ne raportăm la problemele comune, locul de muncă sau mai bine spus munca decent plătită, o locuinţă sau costul vieţii într-un oraş de provincie sunt aceleaşi pentru oricare tulcean. Dacă ne referim la problemele specifice aici intervin şi elementele de discriminare din a doua parte a întrebării şi, da, au fost cazuri. Unul dintre ele care îmi este proaspăt în memorie, mai ales că am încercat să intervin, este al unui fotbalist destul de cunoscut care nu a fost primit într-un bar din Tulcea pe motiv că e rom.

ISE: Sunt minoritățile, prin reprezentanții lor din Parlament, folosite ca un instrument în lupta politică dintre Opoziție și Putere? (Pornind de la faptul că minoritățile au reprezentat, de multe ori, factorul decisiv în Parlament)

I.C.: O astfel de temă consider că ar fi interesantă în momentul în care minoritatea romă, probabil mai numeroasă decât cea maghiară, ar avea aceeaşi coeziune, unitate. Până atunci vorbim de un singur om în Camera Deputaţilor, Nicolae Păun, şi nu de grupuri parlamentare în cele două camere ale Parlamentului.

ISE: Cum comentați faptul că noul președinte al României a fost ales din rândul unei comunități minoritare? Ce demonstrează acest lucru, din punctul dumneavoastră de vedere?

I.C.: Nu cred că are nicio legătură alegerea preşedintelui cu aparteneţa sa etnică. Pur şi simplu a fost o finală electorală, între două forţe politice, câştigată, în opinia mea, nu de competitorul electoral. Mi-e greu să cred că un candidat pur al unei minorităţi, cum este cazul candidatului UDMR, va câştiga vreodată alegerile prezidenţiale în România.

ISE: Care sunt instituțiile locale cu care comunitatea dumneavoastră a dezvoltat parteneriate și în ce fel acestea vor ajuta la promovarea identității și a intereselor?

I.C.: Am spus-o şi mai devreme că este greu să faci parteneriate ca şi comunitate în momentul în care nu ai coeziune, unitate. Dacă ne referim strict la asociaţia a cărui preşedinte sunt, Centrul de Informare, Consultanţă şi Promovare a Romilor Tulcea, parteneriate au fost pe Sănătate cu Proiectul „Daţi-ne o şansă să creştem sănătoşi”, pe Educaţie cu Proiectul „Şi tinerii romi vor să înveţe” şi pe Cultură cu Proiectul „Cultural Diversity: Roma Culture And Arts In Europe” – un proiect transnaţional în care am fost parteneri.

ISE: Care este relația comunității dumneavoastră cu celelalte minorități? Există activități și programe comune? Dezvoltă comunitatea dumneavoastră relații mai deosebite cu vreo comunitate anume?

I.C.: Tulcea, ca şi Constanţa de altfel, este dovada vie că minorităţile etnice convieţuiesc fără probleme. Programe comune s-au făcut doar la nivel de organizaţii neguvernamentale, iar cel mai bun exemplu este Proiectul „Săptămâna filmului interetnic”, deja o tradiţie la Tulcea, care aduce pe aceeaşi scenă, timp de şapte zile, nu doar filmul ci şi spectacole artistice susţinute de ansamblurile minorităţilor etnice.

ISE: Care sunt principalele instrumente și activități prin care se încearcă integrarea rromilor în societate? Există rezultate vizibile în urma acestor activități?

I.C.: Sunt multe de comentat la prima parte a întrebării şi prefer să dau un răspuns simplu la cea de-a doua parte: nu! Nu ştiu dacă sunt eu în măsură să spun că rezultatele nu apar pentru că e o greşeală de abordare. Dar ce pot să spun este că progrese vizibile în ceea ce priveşte integrarea romilor s-au făcut doar în Educaţie şi cam atât.

ISE: În universitățile de stat există locuri bugetate special pentru rromi. Cum ajută această inițiativă comunitatea dumneavoastră? Îi încurajează acest lucru pe membrii comunității dumneavoastră să urmeze un nivel superior de studii?

I.C.: Nu doar locurile speciale pentru romi din facultăţi sunt relevante cât mai cu seamă cele din învăţământul preuniversitar. Ce spuneam şi mai devreme: doar în Educaţie se văd progrese. Bursele de locuri de muncă speciale pentru romi au dispărut, proiecte de infrastructură în comunităţile de romi nu s-au făcut, numărul mediatorilor sanitari a scăzut. Sigur, Educaţia este foarte importantă, însă nu suficientă pentru a rezolva problemele acestei comunităţi.

ISE: La nivelul județului Tulcea există o statistică referitoare la numărul de rromi care au un loc de muncă stabil? Care este raportul dintre aceștia și cei care nu au un loc de muncă?

I.C.: Nu cred că s-a făcut o astfel de statistică, însă e clar că rata de ocupare în muncă este mai mică prin comparaţie cu populaţia majoritară. Cauzele sunt nivelul de educaţie şi de calificare, mai puţin cele de discriminare. Nu ştiu dacă un sudor bun al populaţiei majoritare are o şansă în plus faţă de un altul la fel de bun al populaţiei minoritare, în acest caz al minorităţii rome. Nu cred că se fac discriminări la Tulcea.

ISE: Există tentația, la nivelul discursului public, să se folosească termeni absoluți, generali, folosiți de cele mai multe ori peiorativ, în ceea ce privește comunitatea rromilor. Cum comentați acest lucru?

I.C.: Tentaţia sau tendinţa de a cataloga etnicii romi drept needucaţi sau răufăcători a existat şi va exista câtă vreme nu se face nimic pentru a schimba această percepţie. Cazuri sociale sunt şi în rândul populaţiei majoritare, dar nu atât de multe ca în cazul romilor: familii fără surse de venit, cu mulţi copii şi condiţii de locuire improprii. Fiind vorba de o minoritate care a creat probleme, trebuie să recunoaştem, soluţiile trebuie căutate în cauze. Nu cred că un absol-vent de facultate, cu un serviciu stabil va crea vreodată probleme în societate. În schimb, problemele apar în momentul în care avem de a face cu persoane din familii dezorganizate, sub pragul sărăciei, cu părinţi fără o minimă preocupare faţă de educaţia copiilor.

ISE: Care este sporul natural în rândul rromilor și cum afectează sau cum ajută acest lucru viitorul comunității? Care sunt localitățile, din Tulcea, cu cele mai mari comunități de rromi?

I.C.: Dacă România are o problemă cu natalitatea, minoritatea romă face excepţie. Nu ştiu cum ajută această natalitate crescută viitorul comunităţii, însă în multe cazuri copiii au cel mai mult de suferit. Îmi amintesc faptul că în urmă cu câţiva ani am scris despre o familie din municipiu cu 24 de copii. Ca părinte e greu să îţi faci timp şi pentru un singur copil, dar pentru 24? Comunităţi de romi reprezentative numeric în raport cu populaţia majoritară sunt în cel mult şapte localităţi din judeţ şi, da, sunt perspective să devină populaţie majoritară în două – trei generaţii.

ISE: „Legea țigănească“, așa cum este ea prezentată în media de liderii rromilor, se încadrează în actualii termeni de democrație și de respectare a drepturilor omului?

I.C.: Dacă vorbim de „Legea țigănească“ raportată la elemente de democraţie, cred că discuţia poate ajunge în altă parte. Un exemplu pur de democraţie este SUA, în care instanţa poate elibera un învinuit pe cauţiune. Staborul face cam tot acelaşi lucru: cine greşeşte, plăteşte! Dacă vorbim de res-pectarea drepturilor omului nu sunt de acord cu căsătoriile între minori, deşi în cele puţine cazuri din ultima vreme sunt doar formalităţi.

ISE: Există dezbateri și controverse legate de termenul ”rrom”. Anumiți lideri ai comunității dumneavoastră promovează folosirea termenului ”rrom”, iar alți lideri promovează folosirea termenului ”țigan”. Cum e corect să îi numim pe membrii comunității pe care o reprezentați și de ce a apărut această polemică?

I.C.: Ţigan este un termen peiorativ din limba greacă. „Aţiganoi”, într-o pronunţie aproximativă, înseamnă spurcat, de neatins. Termenul „roma”, dacă ne referim strict la etnie, este consacrat la nivel european, fiind folosit pentru a identifica această minoritate în ţările UE, fiind, dacă vreţi, o denumire unitară la nivel european. Nu ar trebui să se nască din asta polemici.

ISE: În ultimii ani s-a pus mare accent pe eliminarea discriminării rromilor. Credeți că, în anumite cazuri, rromii au ajuns să fie discriminați pozitiv și, astfel, să se transforme din „victime” în „persecutori”?

I.C.: Nu îmi amintesc anul în care s-a pus mare accent pe eliminarea discriminării romilor astfel încât în anul următor să se fi văzut un mare pas înainte. Discriminarea romilor nu poate fi eliminată într-un termen scurt iar discriminarea pozitivă cred că se referă doar la Educaţie. În Educaţie, este adevărat, s-au creat unele facilităţi pentru elevii de etnie romă plecând de la o situaţie dată în care rata abandonului şcolar şi analfabetismul erau la cote alarmante. Eu nu văd nimic rău în asta şi nu cred că este o discriminare pozitivă ci mai degrabă o măsură inteligentă care a dat rezultate. Nu ştiu dacă în alte domenii decât în Educaţie, şi subliniez asta, etnicii romi sunt discriminaţi pozitiv. În sistemul sanitar, pe piaţa muncii, poate chiar şi în relaţia cu organele de anchetă cred că lucrurile stau diametral opus.

Adrian Gămălie: „Cred că anumite persoane politice au încercat să câștige notorietate prin lansarea acestor dezbateri legate de termenul rrom“

ISE: Care sunt principalele probleme cu care se confruntă rromii în societatea constănțeană? Au fost semnalate cazuri grave de discriminare?

Adrian Gămălie: Problemele cu care romii se confruntă în societatea constănțeană sunt cele generale, agravate poate de cele cauzate de modul în care sunt percepuți. Aceste stereotipuri promovate din nefericire și de către o parte din mass media îi afectează foarte mult pe romi mai ales când vine vorba de accesul pe piața muncii, neavând un job stabil e foarte greu să te gândești la viitor, la educația copiilor. E un cerc vicios! Din nefericire, au existat câteva cazuri de discriminare la nivelul județului nostru. Cazul de la Eforie Sud a intrat în atenția mai multor instituții precum Avocatul Poporului, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Subiectul a fost extrem de dezbătut atât la nivel național cât și internațional, existând discuții în ședințele Parlamentului României și a celui European. Publicații de renume precum Wall Street Journal, The Expressen, CNN, Vice Magazine, au tratat acest subiect. De asemenea și organizații ce militează pentru res-pectarea drepturilor omului au luat poziție în acest caz, Amnesty International și ERRC Budapesta lansând chiar mai multe public statement pentru rezolvarea situației.

ISE: Sunt minoritățile, prin reprezentanții lor din Parlament, folosite ca un instrument în lupta politică dintre Opoziție și Putere? (Pornind de la faptul că minoritățile au reprezentat, de multe ori, factorul decisiv în Parlament)

A.G.: Minoritatea romă mi se pare insuficient reprezentată în Parlament, având doar un deputat și acela pe un fotoliu alocat pe criteriu etnic, vorbim totuși despre cea mai numeroasă minoritate națională. În procesul electoral de asemenea nu putem vorbi de o exclusivitate privind direcția în care se îndreaptă voința de vot. Iar privitor la rolul avut de votul celor 18 deputați din Grupul Parlamentar al Minorităților Naționale în bătălia politică dintre Putere și Opoziție acesta ar trebui să servească și să exprime cât mai bine interesele cetățenilor români aparținând acestor etnii pe care le reprezintă.

ISE: Cum comentați faptul că noul președinte al României a fost ales din rândul unei comunități minoritare? Ce demonstrează acest lucru, din punctul dumneavoastră de vedere?

A.G.: În România există mitul lucrului „nemțesc“ și nu cred că mai există alt popor în Europa care să se bucure așa mult de simpatia românilor precum poporul german, pot spune că este standardul pe care noi românii am visat să-l atingem în perioada postdecembristă.

ISE: Care sunt principalele activități, obiceiuri și evenimente ale comunității dumneavoastră, care au devenit tradiții de-a lungul anilor?

A.G.: Fiecare comunitate cu obiceiurile ei, au particularitățile lor. E nevoie de mai multe proiecte culturale pentru a le face cunoscute publicului larg.

ISE: Care sunt instituțiile locale cu care comunitatea dumneavoastră a dezvoltat parteneriate și în ce fel acestea vor ajuta la promovarea identității și a intereselor?

A.G.: ONG-urile rome au parteneriate cu diferite instituții precum Inspectoratul Județean de Jandarmerie, Inspectoratul Județean de Poliție, Inspectoratul Școlar etc. Orice partene-riat este un plus pentru comunitate. Înseamnă că există canale de dialog între reprezentanții lor și instituții.

ISE: Care este relația comunității dumneavoastră cu celelalte minorități? Există activități și programe comune? Dezvoltă comunitatea dumneavoastră relații mai deosebite cu vreo comunitate anume?

A.G.: La momentul actual nu există parteneriate între organizațiile principalelor minorități din județul nostru, sau cel puțin nu sunt vizibile acțiuni demarate în comun de către acestea. Dar niciodată nu este prea târziu. Poate în acest an cu ocazia sărbatoririi zilei de 18 Decembrie, Ziua Minorităților Naționale, se va organiza o activitate comună a acestora pentru a marca această dată.

ISE: Care sunt principalele instrumente și activități prin care se încearcă integrarea rromilor în societate? Există rezultate vizibile în urma acestor activități?

A.G.: Accesul la educație și accesul pe piața muncii sunt două din principalele direcții privind integrarea romilor. Dar cred că tocmai termenul de integrare este greșit, nivelul de trai în zona rurală este foarte scăzut, oferta locurilor de muncă aproape inexistentă. Cadrul general să-i spunem nu este tocmai unul fericit. O mare atenție ar trebui să se acorde implementării proiectelor cu finanțare din fonduri europene ce sunt destinate formării profesionale. Dacă cursanții romi nu efectuează practică la posibili angajatori din județul nostru, atunci, există riscul să ne trezim la încheierea acestor proiecte cu foarte mulți oameni cu diplome în diferite domenii dar care în continuare nu au un loc de muncă.

ISE: În universitățile de stat există locuri bugetate special pentru rromi. Cum ajută această inițiativă comunitatea dumneavoastră? Îi încurajează acest lucru pe membrii comunității dumneavoastră să urmeze un nivel superior de studii?

A.G.: Momentan, în prima fază, aceste măsuri favorabile îi ajută pe cei ce beneficiază de pe urma lor în mod individual. Ei pot deveni în viitor modele de succes pentru tinerii din comunitate.

ISE: La nivelul județului Constanța există o statistică referitoare la numărul de rromi care au un loc de muncă stabil? Care este raportul dintre aceștia și cei care nu au un loc de muncă?

A.G.: Nu, din câte știu eu.

ISE: Există tentația, la nivelul discursului public, să se folosească termeni absoluți, generali, folosiți de cele mai multe ori peiorativ, în ceea ce privește comunitatea rromilor. Cum comentați acest lucru?

A.G.: Probabil ar trebui mai multă atenție asupra mesajelor lansate în spațiul public, în primul rând din partea societății civile. În țările occidentale sunt foarte puține persoane care folosesc un discurs cu tentă rasială în spațiul public. Iar atunci când se întâmplă, societatea ia atitudine față de aceste lucruri.

ISE: Care este sporul natural în rândul rromilor și cum afectează sau cum ajută acest lucru viitorul comunității? Care sunt localitățile, din Constanța, cu cele mai mari comunități de rromi?

A.G.: Dacă ar fi să ne luăm după anumite studii ce sugerează o natalitate ridicată în rândul romilor, îseamnă că statul român are la dispoziție o valoroasă resursă umană pentru viitor. Tocmai de aceia trebuie să investim în educația și formarea tinerilor romi. Ei pot deveni viitorul motor al economiei noastre, cel puțin din punct de vedere al contribuțiilor. Conform datelor de la ultimul recensământ în Municipiul Constanța locuiesc cei mai mulți etnici romi, iar pe următoarele poziții se regăsesc Cuza Vodă și Medgidia.

ISE: „Legea țigănească“, așa cum este ea prezentată în media de liderii rromilor, se încadrează în actualii termeni de democrație și de respectare a drepturilor omului?

A.G.: Toți cetățenii statului român, indiferent de etnie, ne supunem legilor țării. Cât despre această Lege Țigănească, nu trebuie generalizat fenomenul la nivelul întregii comunități rome. Lucrurile au evoluat, majoritatea romilor nu se mai supun acestor cutume, iar acolo unde mai au loc aceste judecăți, ele au rolul de mediere și în nici un caz nu țin loc reglementărilor impuse de lege.

ISE: Există dezbateri și controverse legate de termenul „rrom”. Anumiți lideri ai comunității dumneavoastră promovează folosirea termenului „rrom”, iar alți lideri promovează folosirea termenului „țigan”. Cum e corect să îi numim pe membrii comunității pe care o reprezentați și de ce a apărut această polemică?

A.G.: Cred că anumite persoane politice au încercat să-și câștige notorietatea prin lansarea acestor dezbateri. Este normal să reglementăm folosirea unui cuvânt, ce nu cu foarte mult timp în urmă caracteriza o anumită clasă socială, robii fiind pe ultima treaptă în societate. Și mai ales, motivul datorită căruia s-au iscat aceste discuții este unul artificial. Denumirea folosită la nivel internațional pentru comunitatea romă este aceea de „Roma“.

ISE: În ultimii ani s-a pus mare accent pe eliminarea discriminării rromilor. Credeți că, în anumite cazuri, rromii au ajuns să fie discriminați pozitiv și, astfel, să se transforme din „victime” în „persecutori”?

A.G.: Efectele acestei discriminări pozitive nu sunt foarte vizibile, societatea per ansamblu nu a îmbrățișat încă acest model. La noi nu este un fenomen în masă să-i spunem. Spre exemplu, în Statele Unite ale Americii sărbătorile principalelor minorități au devenit sărbători naționale şi serbate ca atare ( St.Patrick’s Day, The National Puerto Rican Day Parade), și la cererea sindicatelor (nu a asociațiilor afroamericane) există chiar Ziua Martin Luther King Jr.