R.P. Chineză îşi consolidează noua relaţie cu Republica Salvador, din America Centrală, construind gratis cel mai mare stadion din regiune, cea mai mare clădire de bibliotecă din America Latină, două uzine de epurare a apei şi infrastructura pentru două staţiuni de pe litoral.
Noul stadion din San Salvador, capitala celei mai mici republici latino-americane, va fi cel mai mare din America Centrală şi va costa 100 milioane de dolari. Ambasadorul chinez în Salvador, Ou Jianhong, vorbea despre o „lună de miere” între cele două state.
Totul a început în 22 august 2018 când preşedintele de atunci al Republicii Salvador, Sánchez Cerén, a anunţat că ţara sa a rupt relaţiile cu Taiwan şi a obţinut legături diplomatice cu R.P. Chineză. Încă în acea zi Beijingul a anunţat că decizia salvadoriană valorează circa 150 milioane dolari, sumă ce va fi investită imediat.
Cât costă Republica Salvador pe piaţa chinezească?
La 3 decembrie 2019 a început o vizită oficială de şase zile a preşedintelui Republicii Salvador, Nayib Armando Bukele Ortez, în R.P. Chineză. „O cooperare gigantică şi nerambursabilă” a anunţat şeful statului după întrevederea cu preşedintele chinez, Xi Jinping: este vorba despre construcţia, în San Salvador, a celui mai mare stadion din America Centrală, a celei mai mari biblioteci din America Latină, a două uzine de epurare a apei şi a infrastructurii pentru două staţiuni maritime, Surf City şi Puerto de la Libertad. Nu s-au avansat cifre dar valoarea stadionului este de 100 milioane dolari iar a importurilor chinezeşti în Salvador, în anul 2018, de peste 900 milioane dolari, adică 90% din totalul schimburilor bilaterale.
R.P. Chineză nu cere nimic la schimb, din punct de vedere financiar sau economic. Importurile de cafea din Salvador ar fi îndeajuns deşi ambasadorul chinez la San Salvador relata agenţiei naţionale de presă Xinhua (China Nouă) că volumul schimburilor comerciale bilaterale a depăşit, în 2018, 1 miliard de dolari. Ceea ce Beijingul doreşte este izolarea completă a Taiwanului pe continentul american, în condiţiile în care autorităţile de la Taipei mai menţin relaţii diplomatice cu doar patru state de pe aceste meleaguri: Belize, Honduras, Guatemala şi Nicaragua.
Preşedintele Nayib Bukele a declarat la întâlnirea oficială cu Xi Jinping, conform agenţiei Xinhua, că Salvadorul aderă la principiul „unei singure Chine”, respingând categoric „orice act care contravine acestuia”, aici fiind vorba inclusiv despre „orice formă de independenţă a Taiwanului”. „Salvadorul – a mai spus preşedintele Bukele mass-media de la Beijing – vrea să înveţe din experienţa guvernării preşedintelui Xi şi vrea să dezvolte o relaţie de cooperare de lungă durată cu China. Salvadorul susţine China în realizarea reunificării pe cale paşnică”.
Acceptaţi că este bun şi preşedintele Republicii Salvador când, în Hong Kong, demonstraţiile împotriva regimului au împlinit deja şase luni, când războiul comercial dintre China şi SUA a început să erodeze din creşterea economică a Beijingului şi din expansiunea lui mondială, când NATO a decis, la începutul lunii decembrie 2019 că R.P. Chineză a devenit un adversar al alianţei şi când piedicile proiectului „Un Drum, O Centură” parcă devin din ce în ce mai dese. De pildă, compania Huawei aproape că nu mai găseşte clienţi în Europa pentru reţele 5G.
Ce va face China cu Republica Salvador?
În iulie 2018, fostul preşedinte al Salvadorului, Sánchez Cerén, a decis decuparea a 14% din cei 21.000 de kilometri pătraţi ai teritoriului republicii pentru înfiinţarea unei zone economice speciale. Geografic, a fost inclusă aici şi aproape jumătate din lungimea litoralului maritim al ţării. Aici, în această zonă, investitorii nu vor plăti taxe vamale iar producătorii vor beneficia de impozite simbolice. În schimb, întreaga cantitate de energie electrică va fi produsă din resurse regenerabile iar agricultura ecologică şi industriile de vârf, inclusiv IT, vor avea prioritate absolută.
Rumorile privind vânzarea acestui teritoriu către China au apărut după ce un concern american de textile, Hanes, care operează în întreaga Americă Latină şi care susţine o bună parte a industriei salvadoriene, a fost oprit de la investiţii şi relocare în noua zonă economică liberă. Iar când, la 20 august 2018, Salvador a rupt relaţiile cu Taiwan şi a stabilit legături cu R.P. Chineză, mass-media din ţară şi oficiali din SUA au acuzat direct că zona economică a fost înfiinţată special pentru a servi intereselor Beijingului. Au apărut informaţii în spaţiul public că, în 2007, R.P. Chineză a cumpărat relaţia diplomatică cu Costa Rica vecină Salvadorului oferind de-a dreptul 105 milioane dolari pentru construirea unui stadion modern în capitala San José.
Stadionul din Salvador costă cam tot atât, conform opiniilor lui Yamil Bukele, preşedintele Institutului Naţional al Sporturilor din Salvador, exprimate în cotidianul „El Grafico”. Ceea ce înseamnă că, pentru republicile din America Centrală, Beijingul are costuri standard în cumpărarea relaţiei diplomatice.
Chiar şi preşedintele Nayib Bukele a recunoscut, în august 2019, că Salvadorul „are nevoie de bani de la China”. Desigur, aceasta nu în orice condiţii: în martie 2019, la Washington, acelaşi preşedinte declara oficial că „Noi vrem să fim prietenii Chinei. Nu vreau de la ei bani sau investiţii ci, de la China, vreau doar respect”. Acum, în timpul vizitei oficiale la Beijing, la începutul lunii decembrie 2019, preşedintele salvadorian a insistat, într-un interviu acordat postului naţional de radio din R.P. Chineză, că „stabilirea relaţiilor diplomatice cu China se bucură de sprijinul cetăţenilor din El Salvador şi aduce ţării mari oportunităţi de dezvoltare”. Dacă şeful statului central-american îşi doreşte o prezenţă chineză în comerţ, investiţii şi agricultură, mai prudent, conform cotidianului oficial de limbă engleză „China Daily”, prim-ministrul Li Keqioang a oferit doar asigurări de colaborare în domeniile educaţiei, turismului şi culturii.
R.P. Chineză propune eliberarea Salvadorului de sub „şantajul” SUA
Republica Salvador este cea mai mică şi mai dens populată ţară a Americii Latine, un stat guvernat de decenii de violenţă politică, grupuri de gangsteri şi războaie civile. Totul a valorat sute de mii de victime în aproape jumătate de secol (dintr-un total de aproape 7 milioane de locuitori), mai bine de 25% din totalul populaţiei plecată în afara ţării, corupţie endemică, industrie slabă şi puţină, agricultură rudimentară şi instituţii prăbuşite. Din punctul de vedere al omorurilor, ţara este pe primul loc în lume, cu 100 de omucideri la 100.000 de locuitori. În total, aşa cum nota cotidianul britanic „The Guardian” la sfîrşitul lunii noiembrie 2019, „Salvador este un stat paralizat”.
După ruperea relaţiilor cu Taiwanul, în vara anului 2018, Salvadorul a devenit pentru R.P. Chineză o adevărată mină nesperată de aur geopolitic în exploatarea proiectului „O Centură, Un Drum”. Dar, mai ales, pentru a obţine, pe cât posibil, influenţa într-o ţară de pe un continent considerat a aparţine exclusiv intereselor SUA.
Preşedintele american James Monroe (1817-1825) a emis, în timpul mandatelor sale, o „doctrină” geopolitică menită a simplifica, pe cât posibil, situaţia competiţiei între puteri pe continentele americane. Doar SUA, a precizat atunci Monroe, au competenţe în a fi prezente în noile state independente din America Latină, europenii fiind obligaţi să se retragă şi să renunţe la orice influenţă. Desigur, la acea dată China era de-a dreptul marginală în sistemul relaţiilor internaţionale şi o ţară prea slabă şi prea puţin importantă pentru a fi luată în considerare.
Acum, de la începutul lunii decembrie 2019, ideologii Partidului Comunist Chinez au emis deja „recomandări” către Salvador, dar şi către alte state din America Latină, pentru a „ieşi” din „logica Doctrinei Monroe”. „Doctrina Monroe şantajează statele din America Latină” scrie un editorial tipărit în cotidianul de limbă engleză al Partidului Comunist Chinez, „Global Times”, la 3 decembrie 2019. În schimbul „ieşirii” de sub „tutela” SUA, R.P. Chineză se oferă „să ajute şi să dezvolte noile relaţii dintre statele din America Latină şi Washington”. „China şi Salvador- scrie mai departe oficiosul comunist chinez-au relaţii bilaterale solide şi care se dezvoltă în continuare, iar China, spre deosebire de SUA, nu a forţat niciodată vreo ţară să aleagă între Beijing şi Washington”.
Nu e puţin lucru în contextul în care criza internă din Venezuela, nu doar internă şi ideologică, nu are încă un câştigător public clar. Şi în alte state latino-americane, precum Bolivia, lichidarea mandatului preşedintelui socialist Evo Morales, a condus la reluarea relaţiilor cu SUA dar trebuie aşteptate rezultatele alegerilor prezidenţiale şi a efectelor primelor măsuri pentru a vedea cât de mult mai este de parcurs pe drumul reconcilierii cu Casa Albă.
La prima vedere, este uşor de cumpărat cam tot ce este în Salvador, una dintre cele mai mici şi mai sărace state din America Latină, când dispui de fondurile R.P. Chineze. Beijingul a câştigat un important punct politic şi strategic într-o ţară care oricum nu dispune în prezent de instrumente instituţionale de evaluare a regimului politic din China. Prin urmare, în viitorul imediat este de aşteptat ca prezenţa chineză în Salvador să se contureze aidoma celei ruse în Cuba sau Venezuela.
Prietenia strânsă a Beijingului cu clasa politică de la San Salvador precum şi cumpărarea păcii sociale din republica unde bandele de gangsteri şi grupările paramilitare se războiesc de mai bine de jumătate de deceniu vor costa. Bani mai mulţi decât impozantul stadion din San Salvador. Iar R.P. Chineză va trebui să plătească, măcar cât au scos SUA din bugete mai bine de un secol şi jumătate pentru a ţine în viaţă un stat atât de fragil. Prin urmare, rămâne de apreciat gustul cafelei salvadoriene cu aromă chinezească. S-ar putea să fie o combinaţie lipsită de gust şi de cerere.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
