Generalul Rumen Radev nu a deţinut niciodată până acum funcţii politice. La 13 noiembrie, în fruntea unei coaliţii de partide de stânga, între care şi Partidul Socialist Bulgar, a câştigat alegerile prezidenţiale iar pe 22 ianuarie 2017 va deveni noul preşedinte, al cincilea, al Bulgariei.
Cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidenţiale au fost organizate ocolind ziua de 10 noiembrie, momentul în care ţara s-a despărţit de comunism. Acum 27 de ani, la 10 noiembrie 1989, în interiorul Partidului Comunist Bulgar a fost organizată o lovitură de palat. Liderul suprem Todor Jikvov, aflat în funcţie din 1954, a fost înlăturat şi o echipă de tranziţie şi-a asumat destinele statului. De atunci, Bulgaria a cunoscut patru preşedinţi, şase parlamente, 12 prim- miniştri şi un colaps financiar general.
De un deceniu, de când a devenit membră a Uniunii Europene, a rămas cea mai săracă ţară a comunităţii, cu un salariu mediu de aproximativ 480 de euro lunar. Corupţia endemică, infrastructura depăşită, dependenţa energică totală de Rusia, provocările legate de valul de emigraţie dinspre Turcia al refugiaţilor proveniţi din Orientul Mijlociu, depopularea masivă sunt doar câteva dintre examenele pe care clasa politică de la Sofia nu le-a trecut nici la mai bine de un sfert de secol după despărţirea de eternul Todor Jivkov. Rumen Radev dădea România drept exemplu de urmat pentru ţara sa. Acolo, spune generalul, lupta fermă împotriva corupţiei s-a soldat cu un câştig de peste două miliarde de euro la buget şi cu o creştere economică de 4,2%, cifre la care Bulgaria nu poate decât să viseze. În acelaşi timp, a privi disputa politică şi electorală actuală strict între comunişti şi Rusia în opoziţie cu anticomunişti şi pro-occidentali este nu doar simplist dar şi fals. Mai degrabă se poate discuta despre un blam dat conducerilor succesive de dreapta faţă de incapacitatea de a eradica Bulgaria de metehnele corupţiei, lipsei de transparenţă decizională şi inexistenţei programelor ferme de modernizare a instituţiilor statului.
Bulgaria este o republică parlamentară iar Constituţia nu prevede prerogative puternice pentru şeful statului. Deşi are un rol simbolic între instituţiile decidente, preşedintele Republicii este ales prin vot popular, ceea ce îi legitimează un statut bine definit, cu influenţă în stabilirea direcţiilor generale politice şi diplomatice. Actualul şef al statului, Rosen Plevneliev, care nu a dorit să mai candideze şi al cărui mandat încetează la începutul anului 2017, a menţinut Bulgaria pe o traiectorie bine strunită în relaţia cu Uniunea Europeană, N.A.T.O şi S.U.A., în contextul unei vizibile influenţe ruse în economie, în viaţa politică şi în conştiinţa publică. Rusia a reprezentat tema principală de discurs a lui Plevneliev în campania electorală, formulele lui intrând rapid în circuitul media internaţionale. La 4 noiembrie 2016, într-un incendiar interviu acordat B.B.C., preşedintele Bulgariei a vorbit despre „pacea rece”, instalată în relaţiile dintre Europa, S.U.A. şi Rusia, o „confruntare extrem de periculoasă” cu Kremlinul. Moscova, a explicat Plevneliev, încearcă să dividă Europa, finanţează partidele populiste, instrumentează propagandă în presă şi atacuri cibernetice. Europa, în acest context, ar trebui să reacţioneze ferm.
Rusia şi armatele ei sunt parte a istoriei Bulgariei : şi în 1877- 1878, alături de români, dar şi în 1908, când s-a proclamat independenţa statului sud- dunărean, Imperiul rus a fost prezent în Bulgaria. Aleksandr Battenberg, primul principe bulgar după Tratatul de la Berlin (1878), întronat la Veliko Târnovo, a promis o alianţă veşnică cu Rusia, drept mulţumire. Ţarul Boris al III-lea, cea mai importantă figură a deceniilor interbelice bulgare, l-a avut drept naş de botez pe ultimul ţar al Rusiei, Nicolae al II-lea. Rusofilia a fost parte a unui curent general al clasei politice de la Sofia şi a opiniei publice bulgare de- a lungul secolului al XX- lea, atât în decursul regimurilor constituţionale, democratice, cât şi în perioada comunistă. Nu de puţine ori, din motive legate de inexpresivitatea lui Todor Jivkov în afacerile internaţionale, Republica Populară Bulgară era considerată, nici mai mult nici mai puţin, drept o parte componentă a U.R.S.S. Şi atunci, şi acum, Bulgaria a încercat să atragă sprijinul Kremlinului pentru proiectele sale de organizare internă şi, la fel de mult, pentru conturarea statutului ei internaţional, mai ales în Balcani. Un fapt istoric demn de luat în seamă s-a petrecut în al Doilea Război Mondial şi el caracterizează viziunea majorităţii clasei politice de la Sofia faţă de Moscova. Aliaţi în cadrul Axei, alături de Germania şi Italia, ţarul Boris al III-lea şi miniştrii lui au reuşit să îl convingă pe Hitler că nu era oportun ca ţara lor să intre în război împotriva U.R.S.S., în iunie 1941. Este, în timp, şi ceea ce spune astăzi Rumen Radev, când priveşte războiul de pe flancul răsăritean al N.A.T.O. : „nu avem niciun interes în această confruntare. A demonstrat-o şi Ucraina”.
Dacă un oficios de la Moscova, cotidianul „Rassiskaia Gazeta”, scrie că Bulgaria este „un membru docil al N.A.T.O. şi U.E.”, agenţia Reuters vede altceva: „votul din Bulgaria arată că Rusia a câştigat inimile flancului estic al Uniunii Europene”. Mai aproape sau mai departe de Rusia a fost, în fond, mesajul explicit al alegerilor prezidenţiale bulgare.
Rusia este parte dominantă a vieţii politice bulgare şi pentru că este prezentă în majoritatea structurilor economice şi strategice. Mai bine de ¼ din Produsul Intern Brut al ţării este deţinut de firme şi capital ruseşti iar energia Bulgariei (petrol, gaze naturale, centrala nucleară de la Belene) este în totalitate în custodia Rusiei. Mai bine de jumătate de milion de cetăţeni ruşi au cumpărat proprietăţi imobiliare, în special pe litoralul Mării Negre, între Varna şi Burgas iar elementele componente principale ale structurilor de apărarare sunt ieşite din complexele militar- industriale sovietice şi ruseşti.
Ţeţka Ţaceva, preşedintele Parlamentului (Sobrania), a dat dovadă de un curaj neobişnuit politicienilor bulgari când nu şi-a ascuns rezerva faţă de o relaţie apropiată cu Kremlinul. „Partenerii principali ai Bulgariei sunt S.U.A. şi U.E.” a spus răspicat cea pe care prim- ministrul Boiko Borisov a desemnat-o drept „Mama Naţiunii” în campania electorală. De cealalaltă parte, generalul Rumen Radev , fostul şef al forţelor militare aeriene ale ţării, a explicat constant că relaţiile cu Rusia ar trebui să fie pragmatice şi că Bulgaria ar trebui să acţioneze în vederea ridicării sancţiunilor internaţionale la adresa Moscovei. Ideea unui produs bulgăresc pur şi natural, adică politica externă, reprezintă o temă foarte dragă generalului Radev: el a comparat rigoarea colaborării dintre ţara sa şi N.A.T.O. (inclusiv în folosirea spaţiului aerian) cu prevederile umilitoare ale tratatului de pace de la Neilly sur Seine, din 1919, când Bulgaria, stat învins în Primul Război Mondial, a fost trimisă pentru două decenii în afara sistemului de relaţii internaţionale.
Generalul a promis în campania electorală o ofensivă diplomatică în Balcani iar Macedonia a apărut contondent în aceste planuri imediate. Dezbaterea publică de la Sofia declanşată de Radev vine în contextul pregătirii unui scrutin electoral organizat de guvernul de la Skopje dar şi, mai important, în contextul candidaturii Macedoniei la accederea în N.A.T.O. şi Uniunea Europeană. „Macedonia- a avertizat generalul Radev- nu va avea sprijin den partea Bulgariei pentru aderarea sa la Uniunea Europeană dacă va continua să-şi consolideze identitatea prin furtul istoriei şi literaturii noastre şi dacă nu ne respectă monumentele şi locurile sfinte”. Cum acelaşi lucru îl susţine şi Grecia, o parteneră credibilă a Kremlinului, este de prevăzut de acum o luptă acerbă în stabilirea statutului internaţional al Macedoniei. În republica vecină, Muntenegru, şi ea candidată la lista N.A.T.O., alegerile parlamentare din această toamnă au consemnat înfrângerea clară a Kremlinului şi încordarea vizibilă a relaţiilor dintre Serbia şi Rusia.
Oricât ar fi greu de crezut, opiniile generalului Radev nu diferă prea mult de cele ale prim- ministrului Boiko Borisov, fostă gardă de corp a lui Todor Jivkov, deşi şeful Executivului a şantajat opinia publică cu continuitatea formulei guvernamentale pentru a obţine victoria candidatei Ţeţka Ţaceva. Exemplul cel mai la îndemână priveşte direct Români. În vara anului 2016, la Sofia, preşedintele Klaus Iohannis a convins pe omologul său, Rosen Plevneliev, de oportunitatea creării unei grupări navale comune (alături şi de Turcia) în Marea Neagră. Câteva ore mai târziu, când şeful statului român nu părăsise încă Bulgaria, prim- ministrul Boiko Borisov a respins violent propunerea, izbucnind necolocvial la adresa celor doi preşedinţi. „Dacă miniştrii mei au asumat vreun angajament,- replica şeful Executivului de la Sofia- o să-i trimit pe nave să se bată cu ruşii”. Abia intervenţia fără echivoc a preşedintelui Plevneliev a atenuat şi situaţia ridicolă în care s-au aflat Klaus Iohannis şi aliaţii din N.A.T.O. : „în momentul în care inundăm poporul bulgar cu declaraţii că nu vom face flotilă comună împotriva Rusiei, vă rog foarte mult să fim cu toţii responsabili, pentru că aşa şi este politica externă bulgară, responsabilă”.
Alegerea lui Donald Trump în scrutinul prezidenţial din S.U.A. a răsturnat calculele campaniei electorale din Bulgaria. Un scenariu american, cu o „Mama Naţiunii”, Ţeţka Ţaceva bine ancorată în viaţa politică şi un outsider cunoscut, dar fără să fi intrat vreodată în politică acum câteva luni, au condus, la Sofia, la un rezultat asemănător celui de la Washington. Clasa politică osificată şi coruptă, fără reuşite spectaculoase în deceniul care a urmat aderării la Uniunea Europeană, a îndreptat electoratul bulgar spre repudierea unei predictibilităţi obişnuite într-un sfert de secol de tranziţie cenuşie post-comunistă. Aşteptările, prin urmare, sunt enorme.
Ce va face generalul Radev cu victoria? Bulgaria va zbura, ca şi până acum, cu MIG-uri ruseşti, într-o comandă americană în cadrul N.A.T.O., aşteptând binefacerile financiare ale apartenenţei la Uniunea Europeană.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
