Ultima dată când ruşii (sovieticii) au intrat oficial în Bulgaria a fost la începutul toamnei anului 1944. La 9 septembrie 1944, alături de Partidul Comunist, Armata Roşie a demis guvernul legal al lui Konstantin Muraviev şi l-a înlocuit cu unul condus de Kimon Gheorghiev, care a instalat curând regimul comunist. Deputaţii din Sobranie – al 25-lea Parlament ales din istoria ţării – au fost condamnaţi la moarte şi executaţi, după câteva luni, alături de toţi miniştrii din guvernele de la Sofia şi de cei trei Regenţi. Puţini dintre ei au fost iertaţi şi au rămas în viaţă, în închisori, însă, pentru a ispăşi pedepse pentru „trădare” şi „colaborarea cu duşmanul”. Atunci, în toamna anului 1944, a fost prima ciocnire între Ţarul Simeon al II-lea, copil de nouă ani, şi noii stăpâni ai Bulgariei, U.R.S.S. şi Armata ei Roşie.
La 26 martie 2017 Bulgaria alege al 44-lea său Parlament iar protagonişti par a fi, între alţii, şi de data aceasta, Ţarul Simeon al II-lea şi Rusia. Lor li se adaugă, ca un competitor solid, Laura Codruţa Kovesi, şefa Departamentului Naţional Anticorupţie din România.
Pentru cele 240 de locuri parlamentare s-au înscris 4732 de candidaţi, reprezentând 12 partide şi formaţiuni politice.
Cotidianul sofiot „Monitor” scotea în evidenţă, la deschiderea campaniei electorale, că trebuie să ne aşteptăm la evenimente terne modeste şi lipsite de evenimente majore, contrar a ceea ce s-a petrecut într-un sfert de veac de la înlăturarea comunismului. Sondajele de opinie spun că disputa dintre Partidul Socialist Bulgar şi formaţiunea politică de dreapta a fostului prim-ministru Boiko Borisov, GERB, este extrem de strânsă şi că doar alianţele vor decide noul guvern. Cu zece zile înaintea scrutinului, centrul de sondaj AFIS dădea publicităţii cifrele obţinute în urma unei ample investigaţii la începutul lunii martie: socialiştii deţineau 31,5% dintre preferinţe, GERB- 31,2%, formaţiunea naţionalistă Frontul Patriotic- 9,9 %, Mişcarea Volia (a omului de afaceri Veselin Mareşki, din Varna)- 5,3% iar formaţiunea comunităţilor turce şi tătare din Bulgaria- Mişcarea pentru Drepturi şi Libertăţi- 8,5%.
Cel mai probabil scenariu politic post-electoral bulgar este al unei alianţe între Partidul Socialist Bulgar şi Frontul Patriotic (o formaţiune naţionalistă, eurosceptică şi islamofobă), ceea ce le-ar da posibilitatea unei majorităţi fragile în Sobranie. Dar, trebuie spus, sondajele indică cifre extrem de reduse pentru fiecare dintre partidele şi formaţiunile politice în parte. Şi, la fel de probabil, negocierile pentru formarea noului cabinet nu vor fi uşoare iar viaţa lui pare, de pe acum, a fi nici tihnită, nici lungă.
Acest lucru nu ar trebui să mire pentru că principalele obstacole ale modernizării şi evoluţiei economice accelerate ale ţării, în percepţia societăţii, sunt corupţia, lipsa transparenţei decizionale, nereformarea instituţiilor şi venalitatea administraţiei de stat. Prin urmare, bulgarii nu mai par creduli dar nici foarte interesaţi de ofertele programelor electorale: abia 30% dintre ei, conform unor investigaţii sociologice recente, date publicităţii de agenţia de presă Novinite, mai cred în corectitudinea Parlamentului şi doar 50% au încredere în Guvern şi Justiţie. În schimb, marea majoritate acordă calificative maxime Bisericii Ortodoxe, Uniunii Europene şi universităţilor.
Nu este de mirare acest rezultat în cea mai săracă şi mai coruptă ţară a Uniunii Europene, locul unde statul este încă rămas captiv grupurilor de interese şi unde instituţiile fundamentale sunt adesea lovite de reacţiile impredictibile ale înalţilor funcţionari. Mai clar decât atât sintetiza expertul financiar Svetozar Gledacev, la 10 martie, în cotidianul sofiot de mare tiraj „Standart”: fără sprijinul oferit de finanţările Uniunii Europene, Bulgaria trebuie să-şi ia gândul de la construcţia de autostrăzi, fabrici performante, de la implementarea înaltei tehnologii. Economia ei ar semăna, cel mai probabil, cu aceea a Macedoniei vecine iar securitatea Bulgariei, fără aportul european, ar fi similară cu se ce întâlneşte în Somalia sau Afganistan. Un diagnostic dur pentru o ţară care nu a reuşit, încă, să găsească drumul reformelor instituţionale şi al înlocuirii reziduurilor comuniste şi rusofile din interiorul clasei politice.
Urmarea: Radio Bulgaria anunţa la 21 februarie că un bulgar din patru, indiferent de vârstă, este gata să emigreze (în special în Germania, Marea Britanie şi Spania), în rândul tinerilor până în 29 de ani acest procentaj urcând la 50%. Bulgaria face parte, alături de România, Letonia şi Lituania din rândul statelor cu cea mai mare expunere la sărăcie şi excluziune socială din Uniunea Europeană. Reacţiile de respingere ale electoratului nu mai ţin cont nici măcar de promisiunile extravagante ale celor doi competitori de primă linie: socialiştii au promis introducerea unui salariu minim la nivelul statelor europene (în jur de 7-800 de euro lunar) iar conservatorii, mai modeşti, de 350 de euro. De la 1 ianuarie 2017, salariul minim din Bulgaria, cel mai scăzut din Uniunea Europeană, atinge 460 de leva (aproximativ 230 de euro). Cu toate acestea, Bulgaria face eforturi rapide pe calea modernizării unor segmente economice majore: anul trecut, de pildă, numărul turiştilor străini care au vizitat-o a depăşit opt milioane, mai mult decât numărul total al locuitorilor ţării. Spre comparaţie, în România au sosit puţin peste două milioane, majoritatea în tranzit sau pentru afaceri.
Chiar în timpul dezbaterilor electorale, prim ministrul Ognian Gherdjikov a anunţat la mijlocul lunii martie că ţara sa este pregătită să intre în procedura finală de aderare la moneda euro, prin renunţarea la leva, deoarece Bulgaria ar îndeplini trei din cele patru precondiţii necesare. Decizia urmează să fie luată de viitorul Parlament dar trebuie precizat că nu există forţe politice importante care să se opună acestei idei.
La momentul acestei campanii electorale, nu ştii care să fie mai gravă pentru prezentul şi viitorul Bulgariei: Rusia sau corupţia.
În momentul în care delegaţii prezenţi la congresul mondial al Internaţionalei Socialiste, desfăşurat la Cartagena, în Columbia, o alegeau vicepreşedinte al forului, Kornelia Ninova dădea publicităţii o declaraţie extrem de tranşantă privind viitorul relaţiilor dintre Bulgaria şi Rusia. Viitorul guvern de la Sofia – anunţa liderul socialiştilor bulgari – se va opune reînnoirii sancţiunilor europene la adresa Moscovei iar, pentru acest lucru, Bulgaria va uza de dreptul său de veto. O declaraţie dură dar destul de formală. Mulţi lideri bulgari, în campania electorală, fac apel la sensibilitatea votanţilor, vorbind despre lacrimogena şi istorica relaţie de prietenie dintre cele două ţări. O istorie care a însemnat eliberarea Bulgariei de trupele ruse şi române de sub administraţia Imperiului Otoman, la 1877- 1878, o relaţie amicală şi ajutor acordat de regimurile politice din Rusia în decursul secolului al XX-lea partenerului bulgar iar, la începutul secolului nostru, aşezarea a peste 300.000 de ruşi în Bulgaria, în special în localităţile de pe malul Mării Negre, aducând după ei sume mari de bani şi de investiţii.
Tema Rusiei este sensibilă în orice campanie: preşedintele Rumen Radev a câştigat competiţia electorală din toamna anului trecut nu doar prin profilul său non-politic, unii spun că asemănător lui Donald Trump, ci şi prin ambiguitatea pe care a lăsat-o să se cearnă în ceea ce priveşte supoziţiile că ar avea simpatii politice rusofile. Până acum, în cele două luni de mandat, preşedintele Rumen Radev nici nu a plecat la Moscova, nici nu l-a invitat pe preşedintele Vladimir Putin la Sofia şi nu a declanşat nicio ruptură în politica externă sau de securitate a Bulgariei. Kornelia Ninova şi Partidul Socialist, care l-au sprijinit pe Rumen Radev pentru a ocupa fotoliul prezidenţial, mai încearcă o dată cartea apropierii de Rusia: există nu doar simpatii dar şi o evidentă nostalgie, în rândul electoratului mai în vârstă, pentru vremurile când Kremlinul oferea avantaje substanţiale aliatului său comunist bulgar.
Acum, însă, Rusia nu poate oferi Bulgariei decât proiecte. Ambasadorul rus la Sofia, Anatoli Markov, a ieşit în campania electorală, într-un interviu acordat postului bTV la 4 martie, susţinând că Moscova este gata oricând să reia construcţia centralei nucleare de la Belene (oprită de guvernul lui Boiko Borisov din motive legate de costurile cerute de ruşi) şi că, pentru acest lucru, nu ar trebui decât „voinţă politică”. Ambasadorul Markov a mai subliniat şi importanţa strategică a proiectului South Stream, de a transporta energie prin Balcani, şi a cerut viitorilor decidenţi din Bulgaria să nu se mai opună tranzitului conductelor pentru că o colaborare ar aduce câştiguri de ambele părţi. Curajul ieşirii publice a diplomatului rus poate să fie legat şi de declaraţia extrem de iritată a ministrului de Interne, Stefan Ianev, care a criticat ultimatumul S.U.A. privind necesitatea ridicării cheltuielilor militare pentru toţi membrii N.A.T.O. la cel puţin 2% din buget: în momentul de faţă guvernul de la Sofia nu poate aloca mai mult de 1,1%. În schimb, preşedintele Rumen Radev a acceptat ca forţele militare navale bulgare să participe la exerciţiile tematice din Marea Neagră întreprinse în comun de flotele americane şi române, subliniind chiar că nu vede cum ar putea fi afectat turismul din staţiunile litorale.
Nici Ţarul Simeon al II-lea, care anul acesta împlineşte 80 de ani, nu este departe de campania electorală şi de tema Rusiei. Când puţini se aşteptau, ultimul suveran bulgar a acordat un amplu interviu agenţiei ruse de presă TASS, la 1 martie, în care arată că este partizanul unor „relaţii pragmatice” între Bulgaria şi Rusia, mai ales că „problemele dintre ţările noastre sunt de natură temporară şi conjuncturală”. Trebuie văzut, subliniază Ţarul, „ce este adevărat, ce este pragmatic şi ce este folositor” între Sofia şi Moscova. La fel ca liderul socialiştilor bulgari, suveranul invită ca această reconsiderare să nu afecteze deloc relaţia dintre Bulgaria şi Uniunea Europeană, ba dimpotrivă, ea să devină şi mai strânsă. Guvernul condus de Ţar, între 2001 şi 2005, în urma unei victorii electorale istorice, este acela care a aderat Bulgaria la N.A.T.O. şi Uniunea Europeană.
Corupţia, a doua temă majoră a campaniei electorale bulgare, pare să aibă drept figură emblematică pe Laura Codruţa Kovesi. Preşedintele Rumen Radev nu şi-a ascuns admiraţia publică pentru şefa D.N.A. din România, anunţând că acesta este unul dintre motivele proiectatei vizite oficiale la Bucureşti. În acelaşi timp, o parte a societăţii civile insistă pentru aducerea unui „model românesc” în reglementarea transparentă a funcţionării puterilor în stat şi în reforma radicală a instituţiilor judiciare. Codruţa Kovesi s-a aflat la Sofia în ultimele zile ale campaniei electorale, la invitaţia Curţii Supreme de Casaţie, instituţie care militează public pentru importarea modelului românesc în Bulgaria, şi a ţinut o conferinţă publică, la 17 martie, despre rezultatele instituţiei pe care o conduce. La rândul său, Procurorul General al ţării, Sotir Ţaţarov, a arătat că şi el îşi doreşte un D.N.A. în Bulgaria dar nu înainte de reforma profundă a instanţelor şi a mediului judiciar. O simplă comparaţie, pusă în valoare de agenţia bulgară de presă B.T.A., scoate în evidenţă diferenţa existentă între cele două state percepute drept cele mai corupte din interiorul sistemului de la Bruxelles: intervalul de timp necesar pentru obţinerea unui mandat de supraveghere este de 72 de ore în Bulgaria şi de doar două ore în România. Conferinţa comună susţinută de Laura Codruţa Kovesi şi Sotir Ţaţarov a avut, între participanţi, şi pe şefa unităţii anticorupţie de la Sofia, Rumiana Arnaudova, pe procurorul şef al Sofiei, Emilia Rusinova, şi pe ambasadorul României în capitala bulgarp, Ion Gâlea.
Practic, justiţia bulgară, laolaltă cu preşedintele Rumen Radev, au oferit opiniei publice un exemplu românesc, în tema sensibilă a corupţiei statului, un model bine cunoscut la Sud de Dunăre, cu rezultate care stabilesc încredere şi admiraţie la Sofia. Însănătoşirea instituţiilor bulgare de stat s-ar putea produce, în opinia lor, larg sprijinită de electorat, prin importul din România al legislaţiei şi procedurilor judiciare. O perfectă temă de campanie dar rămâne de văzut câtă voinţă politică ar putea exista la Sofia pentru un astfel de demers radical.
Alegerile parlamentare din 26 martie vor reabilita atât imaginea şifonată a Partidului Socialist, după ce ultimul său guvern a fost demis de masive demonstraţii în stradă, cât şi o politică externă distinct declarată ca fiind apropiată de Rusia, clamată mereu în ultima vreme dar niciodată pusă în practică.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
