- La o lună după prăbuşirea Republicii Afganistan şi retragerea intempestivă a SUA din această ţară, acţiune care a deteriorat imaginea Administraţiei Joe Biden, la Casa Albă s-a anunţat încheierea unei alianţe în regiunea Indo-Pacificului.
- Conform acordului, Australia va avea acces la tehnologia nucleară americană pentru a combate puterea în expansiune în Pacific a R.P. Chineze.
- Noua alianţă dintre Australia, SUA şi Marea Britanie se adaugă alteia, denumită Quad, un fel de NATO al Asiei, compusă din SUA, Australia, India şi Japonia. LA 24 septembrie, liderii acestor ţări vor fi oaspeţii preşedintelui Joe Biden la Casa Albă.
- R. P. Chineză este vulnerabilă în regiune pentru că, deşi o putere militară şi economică în ascensiune, nu reuşeşte să găsească aliaţi.
Alianţa dintre SUA, Marea Britanie şi Australia (AUKUS), anunţată de preşedintele Joe Biden la 15 septembrie, se adaugă unui proiect numit Quad (Patrulater), închegat în noiembrie 2017, compus din SUA, Australia, India şi Japonia. Ambele fac parte din efortul american de reorganizare a Oceanelor Indian şi Pacific, în contextul conflictului economic, financiar şi ideologic dintre Washington şi Beijing. Un Al Doilea Război Rece, care se desfăşoară departe de locurile cu care ne-am obişnuit de mai bine de un secol: Europa, Orientul Mijlociu sau Rusia.
AUKUS urmăreşte protejarea intereselor strategice ale partenerilor într-o regiune care se întinde pe 2 oceane şi 38 de ţări, în care ambiţiile hegemonice ale R.P. Chineze, cum ar fi cele din Marea Chinei de Sud, pun în discuţie status-quo-ul existent.
Alianţa nucleară cu SUA şi Marea Britanie: cea mai semnificativă decizie a Australiei din ultimii 70 de ani
Australia va deveni prima ţară din lume care va avea o armată nucleară deşi nu va deţine arme nucleare, scria la 16 septembrie cotidianul „The West Austarlian” din Perth. Conform acordului, Australia va avea acces la tehnologia nucleară americană pentru a combate puterea în creştere a R.P. Chineze în regiunea Oceanelor Indian şi Pacific. S-a mai întâmplat o singură dată în istoria SUA când americanii au transferat tehnologie secretă nucleară către o altă ţară, amintea cotidianul britanic „The Guardian”. Mai exact, în 1958, când Marea Britanie a fost înzestrată cu un program de submarine nucleare, după ce SUA au trimis în Regatul Unit tehnologie şi experţi.
Cel puţin 6 submarine cu propulsie nucleară vor fi construite în portul australian Adelaide, cu tehnologie americană, până în anul 2040. Guvernul de la Canberra a anunţat că intenţionează să mai cumpere din SUA rachete de croazieră Tomahawk pentru marina sa şi rachete de croazieră ce pot fi lansate din aer pentru Royal Australian Air Force.
Prim-ministrul conservator australian Scott Morrison a ţinut să precizeze că decizia ţării sale are legătură cu apărarea intereselor şi a securităţii dar şi, la fel de mult, cu libertatea apelor Oceanelor Indian şi Pacific. Australia este prima ţară din lume care a anulat licenţele companiei chineze Huawei, în 2018, şi care a cerut, în 2020, o anchetă internaţională pentru a se stabili responsabilitatea R.P. Chineze în declanşarea pandemiei de covid 19. Aceasta deşi comerţul bilateral a ajuns, în 2020, la aproape 200 miliarde dolari.
„Viitorul Indo-Pacificului va avea un impact asupra viitorului nostru, spunea Scott Morrison la ceremonia oficială de lansare a alianţei AUKUS. Pentru a face faţă acestor provocări, continua el, pentru a contribui la asigurarea securităţii şi stabilităţii, de care are nevoie regiunea noastră, acum trebuie să ducem acest parteneriat la un alt nivel”. Totuşi, a atras atenţia Scott Morrison, Australia nu încearcă să achiziţioneze arme nucleare sau devină o putere nucleară.
Doar 6 state din lume deţin submarine cu propulsie nucleară: SUA, Rusia, R.P. Chineză, Franţa, Marea Britanie şi India, ultima cu o singură astfel de navă.
Intrarea Australiei într-o alianţă cu Marea Britanie şi SUA este cea mai mare surpriză din geopolitica australiană a ultimelor şapte decenii, titra cel mai important cotidian al continentului, „The Australian”, la 17 septembrie, citând un expert în strategii de securitate al Universităţii Naţionale, John Blaxland.
După ce în 2016 guvernul de la Canberra a bătut palma cu Grupul Naval, din Franţa, pentru construirea a 12 submarine contra unei sume de 90 miliarde dolari, în 2018 preşedintele Emmanuel Macron a întărit acordul, vorbind despre o „axă indo-pacifică” menită a contrabalansa puterea R.P. Chineze, din care ar fi făcut parte Franţa, Australia şi India. La 15 septembrie 2021, după anunţul Casei Albe privind încheierea alianţei şi rezilierea contractului cu francezii, Parisul a reacţionat imediat şi dur. Ambasadorii Franţei de la Canberra şi Washington au fost retraşi intempestiv iar Ministerul de Externe a vorbit despre „un cuţit în spate”. Jean-Pierre Thebault, înainte de a pleca din Australia, a vorbit presei din Canberra la 18 septembrie în termeni ultimativi: „A fost o greşeală enormă, o manipulare foarte, foarte proastă a parteneriatului pentru că nu era un contract, era un parteneriat care trebuia să se bazeze pe încredere, înţelegere reciprocă şi sinceritate”. „Australia înţelege dezamăgirea profundă a Franţei, a răspuns Ministerul de Externe de la Canberra într-un comunicat. Decizia noastră a fost luată în conformitate cu interesele noastre clare şi comunicate de securitate naţională”.
De ce nu au fost alese submarinele franceze cu propulsie nucleară? Ministrul australian al Apărării, Peter Dutton, a explicat la 19 septembrie, la televiziunea SkyNews Australia că „Australia nu dispune de industrie nucleară. Or, modelul francez Barracuda trebuie reîncărcat la fiecare 7-10 ani, în timp ce la cele de producţie britanică ori americană reactorul rămâne operaţional pe toată durata de viaţă a submarinelor, adică timp de 35 de ani”.
Mai clar decât toţi, preşedintele Joe Biden vorbea despre Australia ca fiind un „aliat natural”, care a stat alături de SUA şi Marea Britanie în cele Două Războaie Mondiale, în Războiul din Coreea (1950- 1953) sau în cele din Orientul Mijlociu şi Afganistan. „Naţiunile noastre, spunea Joe Biden în discursul în care anunţa alianţa, au rămas una lângă alta timp de mai mult de 100 de ani”.
Cu alte cuvinte, anglo- saxonii preţuiesc istoria mai mult decât oportunităţile.
Australia, Marea Britanie, SUA: un curs nou în Indo-Pacific care zguduie R.P. Chineză şi cumpără timp pentru India
La 16 septembrie puteai citi deja în „The Atlantic” un editorial semnat de Tom McTague, intitulat „Noua ordine mondială a lui Joe Biden”, text care conturează câteva concluzii ale noii politici americane, vizibile de aproape un deceniu. Sfârşitul războiului din Afganistan, competiţia mondială cu R.P. Chineză şi interesul primordial al SUA pentru vechile alianţe istorice cu statele anglo-saxone, în detrimentul celor cu Uniunea Europeană, toate anunţă o ordine care se prefigurase încă de pe vremea şederii preşedintelui Barack Obama la Casa Albă. Alianţa cu Australia şi Marea Britanie se adaugă celorlalte două componente strategice anglo-saxone: Five Eyes, comunitatea de informaţii strategice (SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Marea Britanie) şi ANZUS (pactul militar dintre SUA, Australia şi Noua Zeelandă). Acum, însă, scrie Tom McTague, SUA vorbesc despre un concept de Indo-Pacific liber şi deschis, cu alte cuvinte liber de dominaţie chineză.
Noul ministru britanic de Externe, Liz Truss, reafirma într-un text de apreciere a noii alianţe că regatul Unit este un susţinător de „neînduplecat” al „libertăţii şi liberei iniţiative în lume” şi că aceste concepte vor defini, în viitor, regiunea Indo-Pacifică.
Ceea ce putem rezuma astfel: în afara câtorva insule de interes strategic (între care cordonul sanitar dintre NATO şi Rusia sau securitatea şi existenţa Statului Israel), SUA se vor apleca aproape în exclusivitate imensei regiuni a Oceanelor Indian şi Pacific şi asupra conflictului economic şi ideologic cu R.P. Chineză. Iar acest conflict nu se anunţă scurt deoarece regimul comunist de la Beijing este, deja, cel mai puternic adversar din istoria SUA.
Unii aliaţi regionali au anunţat imediat satisfacţia faţă de ceea ce au denumit drept „echilibrarea” rapidă a raporturilor de forţă. Taiwanul, prin Kolas Yotaka, purtătorul de cuvânt al parlamentului de la Taipei, citată de „Financial Times”, declara că „păstrarea libertăţii şi deschiderii regiunii Indo-Pacificului nu este importantă doar pentru securitatea ţărilor vecine, cum ar fi Taiwan, ci este esenţială pentru economia globală interconectată de azi”. Un alt oficial de la Taipei adăuga că „crearea alianţei AUKUS mple cel mai important gol din reţeaua de securitate a întregului Pacific de Vest”. „Beijingul este zguduit de AUKUS” nota cotidianul „The Indian Express”, insistând asupra faptului că „India are acum mai puţine griji pe frontul maritim cu China”. „The Times of India”, din 16 septembrie, era chiar şi mai explicit: „SUA, Regatul Unit şi Australia au semnat alianţa care contracarează China”. Alţii, însă, precum Indonezia sau Malaysia şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu proliferarea arsenalului nuclear.
Chiar dacă o priveşte direct, R.P. Chineză a reacţionat prudent, deşi critic, la adresa noii alianţe dintre Australia, SUA şi Marea Britanie. Un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe de la Beijing, Zhao Lijian, susţinea a doua zi după anunţul preşedintelui Joe Biden că SUA şi Marea Britanie „utilizează exporturile nucleare ca instrument de joc politic” şi că acţiunea celor două este nimic altceva decât o „mentalitate” a Războiului Rece. Oficiosul în limba engleză a Partidului Comunist Chinez, „Global Times”, publica la 16 septembrie un amplu editorial critic la adresa celor trei aliaţi anglo-saxoni, menţionând că „SUA îşi polarizează isteric sistemul de alianţe” şi „îşi pierd minţile încercând să adune aliaţii împotriva Chinei, creând antagonisme şi distrugere”. „SUA şi aliaţii săi încurcă lumea”, conchidea cotidianul Partidului Comunist Chinez. „Iată o întrebare interesantă: cine este mai capabil să reziste haosului global? China sau ei?”
Alianţa anglo-saxonă din Oceanele Indian şi Pacific conturează un curs previzibil de mai bine de un deceniu în regiune, în efortul de a opri hegemonia chineză şi ameninţările Beijingului la adresa riveranilor. Momentul ales de preşedintele Joe Biden poate fi propice, la doar o lună după retragerea din Afganistan, acolo unde SUA au lăsat 2.200 miliarde dolari, mai multe mii de vieţi şi multe încurcături.
AUKUS este primul argument geopolitic adecvat al unui deceniu deja de declaraţii potrivit cărora SUA sunt pregătite să plece din Europa, din Orientul Mijlociu şi din Africa. Un Indo-Pacific liber şi deschis: aşa vor rosti, în engleză, toţi aliaţii istorici şi naturali din lumea anglo-saxonă.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
