Diplomație, spionaj și caracatița care îi urmărește pe disidenții chinezi până la capătul lumii: “Mega-ambasada” Chinei în Marea Britanie a fost aprobată

Guvernul britanic a aprobat, marți, construirea unui nou complex amplu pentru noua ambasadă chineză care urmează să devină cel mai mare avanpost diplomatic al Europei, cu peste 200 de angajați, transmite The Guardian.

Această decizie a fost luată în ciuda îngrijorărilor exprimate în spațiul public, inclusiv de reprezentanți ai societății civile, experți în securitate și cetățeni chinezi care au părăsit țara din cauza guvernului comunist și care văd așa-numita “mega-ambasadă” drept o nouă oportunitate de spionaj și intimidare pentru autoritățile de la Beijing. 

După cum explică cotidianul britanic, această decizie pune capăt, cel puțin pentru moment, unei dispute care se desfășoară încă din 2018, de când statul chinez a cumpărat clădirea istorică Royal Mint Court și terenul aferent acesteia, aproape de Turnul Londrei, pentru suma de 255 de milioane de lire sterline. Cu toate acestea, rezidenții din apropiere intenționează să conteste decizia în instanță în câteva săptămâni, din cauza temerilor că ar putea fi forțați să-și părăsească locuințele, ceea ce ar putea întârzia proiectul încă câteva luni sau chiar ani de zile.

Dincolo de aspectele practice ale unui proiect de asemenea anvergură, Mark Nygate, trezorierul Asociației Locuitorilor din Royal Mint Court, a declarat pentru The Guardian că oamenii care locuiesc în zonă sunt îngrijorați de „interferența guvernului într-un proces care ar trebui să fie independent”.

China deține deja dreptul de proprietate asupra imobilelor rezidențiale situate în vecinătatea amplasamentului, iar Nygate și alți locuitori din zonă se tem că, dacă proiectul va fi dus la bun sfârșit, vor fi dați afară într-o bună zi. „Vom avea vedere directă la cele 230 de apartamente pe care vor să le construiască pentru personalul ambasadei și oaspeții acesteia; nu vor să ne mai vadă aici”, a spus el.

Ambasada a devenit, însă, subiectul unei dezbateri naționale care depășește cu mult îngrijorările locatarilor. În ceea ce privește clasa politică britanică, primele îngrijorări au fost cele legate de siguranța națională, în contextul în care activitățile de spionaj ale guvernului chinez în Marea Britanie sunt bine cunoscute. În fapt, în decembrie 2025, organismul parlamentar de supraveghere a serviciilor de informații al Marii Britanii a avertizat că guvernul “trage de timp” în ceea ce privește clasificarea Chinei ca amenințare majoră la adresa securității naționale, amintește Politico.

Atât Iranul, cât și Rusia au fost au fost desemnate drept amenințări majore, ceea ce adaugă un nou nivel de restricții asupra activităților lor în Marea Britanie, însă guvernul britanic a rezistat până în prezent solicitărilor de a adăuga China pe această listă, chiar dacă Beijingul a fost acuzat de desfășurarea de activități precum spionaj industrial, atacuri cibernetice și spionarea politicienilor.

În acest context, la începutul lui ianuarie, deputata Alicia Kearns, din partea Partidului Conservator, a adresat o întrebare urgentă în cadrul unei întâlniri Camera Comunelor (camera inferioară a parlamentului britanic), urmată de alte intervenții în care a cerut clarificări despre planurile recent publicate ale ambasadei care, susține ea, dezvăluiau riscuri grave pentru securitatea națională care nu fuseseră analizate corespunzător de Parlament.

Ea a afirmat că schițele arătau existența unei camere “secrete”, situată extrem de aproape de mai multe cabluri de comunicații subterane care străbat Londra, alături de o infrastructură de ventilație grea, despre care a sugerat că nu era compatibilă cu o clădire diplomatică normală. 

Kearns și alți opozanți conservatori au argumentat că autoritățile chineze ar putea încerca să obțină acces la „cabluri care transportă milioane de e-mailuri și date financiare ale cetățenilor britanici” și că acest lucru ar însemna că ar avea „o rampă de lansare pentru războiul economic împotriva națiunii noastre”, scrie The Guardian.

Deși cea mai vocală opoziție a venit din partea conservatorilor, există opozanți ai proiectului inclusiv în Partidul Laburist al premierului Keir Starmer. La începutul lunii, nouă parlamentari laburiști au cerut respingerea proiectului într-o scrisoare deschisă adresată lui Steve Reed, secretarul Camerei Comunelor. 

În scrisoarea obținută de BBC, cei nouă au amintit și ei de faptul că “această ambasadă ar fi situată deasupra unei infrastructuri sensibile, esențiale atât pentru economia, cât și pentru securitatea națională a Regatului Unit”, însă au amintit și despre „istoricul recent al cazurilor de spionaj chinezesc, al activităților de interferență și al acordării de recompense împotriva cetățenilor din Hong Kong cu domiciliul în Regatul Unit”, printre altele.

În mare măsură, guvernul lui Keir Starmer și susținătorii săi au minimizat preocupările legate de securitate ale politicienilor conservatori și laburiști, cu asigurări că tot ce ține de securitate va fi „luat în considerare cu atenție în procesul de planificare”. 

În același timp, reprezentanți ai MI5, agenția de informații internă a Regatului Unit, au declarat în repetate rânduri în ultimele luni că au capacitatea de a gestiona riscul reprezentat de noua ambasadă, care urmează să aibă peste 200 de angajați. 

În noiembrie, reprezentanții agenției se declarau chiar “foarte relaxați” în această privință, potrivit surselor consultate de The Guardian. Conform unei analize a ziaristului britanic Dan Sabbagh, percepția generală a serviciilor de securitate britanice este că, pe măsură ce tehnologia se dezvoltă și tehnicile folosite de China evoluează, ambasadele devin “din ce în ce mai puțin relevante” pentru spionaj.

Situația este, însă, cu totul diferită pentru disidenții chinezi care au ajuns în Marea Britanie.

China și spionajul diplomatic

În ciuda atitudinii relaxate a guvernului și serviciilor britanice, nu poate fi ignorat faptul că guvernul chinez este recunoscut la nivel mondial pentru tendința de a folosi misiunile diplomatice ca pretext pentru desfășurarea de activități de spionaj – o practică cu o tradiție de zeci de ani. 

De pildă, imediat după încheierea Războiului Rece, la începutul anilor ‘90, unii oficiali americani estimau că cel puțin 40% dintre cei 3000 de diplomați și funcționari chinezi și cei 1600 de diplomați din foste state sovietice care se aflau în Statele Unite erau, de fapt “spioni economici trimiși să fure tehnologia și secretele corporative ale SUA”, potrivit unui studiu disponibil în Biblioteca Digitală a Departamentului Securității Interne din SUA.

Din motive evidente, astfel de cifre sunt practic imposibil de confirmat oficial, însă mai mulți oficiali și experți în domeniu au afirmat, în ultimii ani, faptul că Ministerul Securității de Stat al Chinei (MSS), principala agenție de informații a țării, ar putea coordona în prezent cea mai mare și activă rețea de spionaj din lume. La începutul lui 2025, Jim Lewis, fost membru al serviciilor de informații americane și cercetător în domeniul securității cibernetice a declarat într-un interviu pentru CBS News că agenția chineză ar putea avea peste 600.000 de angajați. 

În 2023, Christopher Wray, directorul FBI la acea vreme, a declarat pentru Reuters că Beijingul are „un program de hacking mai amplu decât cel al tuturor celorlalte națiuni importante la un loc”.

Ultimii ani nu duc lipsă nici de exemple concrete ale modului în care statul chinez se folosește de misiuni diplomatice. În 2019, de pildă. SUA au expulzat doi diplomați chinezi suspectați de spionaj după ce au intrat ilegal pe teritoriul unei baze militare – a fost primul astfel de caz care a avut loc în SUA în ultimele trei decenii, amintește Axios.

În 2023, un alt diplomat chinez suspectat de spionaj și amenințări la adresa unui politican conservator din Hong Kong a fost expulzat și declarat persona non grata în Canada. În 2024, incidente similare au avut loc în Lituania, conform Bloomberg, și în Franța, unde doi spioni chinezi au încercat să repatrieze cu forța un disident politic care fugise din țară, amintește Le Monde.

Unele dintre aceste incidente arată o temă comună pe care guvernul lui Keir Starmer aproape că a ignorat-o complet: chiar dacă serviciile britanice se simt pregătite pentru posibila amenințare a spionajului chinez, prezența fizică a unei asemenea misiuni diplomatice pe teritoriul britanic nu reprezintă doar un risc pentru securitatea statului, ci și pentru cetățenii chinezi care au părăsit țara și pe care Partidul Comunist Chinez a demonstrat în ultimii ani că este dispus să-i urmărească, să-i intimideze și chiar să-i aducă cu forța înapoi în țară.

Cum își vânează China disidenții peste hotare

Unul din motivele pentru care scara reală a spionajului chinez este greu de măsurat îl reprezintă chiar legislația statului, care obligă orice cetățean sau entitate care de altfel nu este afiliată unei structuri guvernamentale să sprijine eforturile serviciilor chineze de informații dacă li se cere acest lucru. 

Articolul 7 din Legea privind serviciile de informații naționale din China din 2017 stipulează că “toate organizațiile și cetățenii vor sprijini, asista și coopera cu eforturile naționale de informații în conformitate cu legea și vor proteja secretele naționale de informații de care au cunoștință” – în practică, asta înseamnă și că orice fel de aparatură produsă de o companie chinezească poate fi folosită pentru spionaj, un risc pe care autoritățile Occidentale l-au remarcat în ultimii ani.

În 2025, o investigație Info Sud-Est a arătat cum camere produse de trei companii chinezești, două dintre care sunt deținute parțial de statul chinez și interzise peste tot în Vest, inclusiv în Parlamentul european, au ajuns să împânzească Dobrogea, regiune aflată la granița NATO și UE.

Acum, parte din infrastructura vitală a României, inclusiv comuna Mihail Kogălniceanu, unde se construiește viitorul ”orășel american” și există baza aeriană 57, este supravegheată de camere ale unor companii obligate prin lege să furnizeze informații conducerii comuniste de la Beijing și care deja au colaborat cu statul pentru supravegherea ilegală a uigurilor, un grup minoritar pe care China încearcă să-l extermine. 

• Pentru mai multe detalii, citește și: “EXCLUSIV Supraveghere chinezească pe banii UE, la graniță cu războiul: Dobrogea, împânzită cu mii de camere video din China”.

În acest context, nu ar trebui să fie de mirare faptul că rapoartele și avertismente emise în ultimii ani inclusiv de autoritățile britanice vizează în special amenințarea cibernetică reprezentată de China, însă serviciile chineze nu sunt interesate doar de furtul de informații din alte țări. În cuvintele lui Jim Lewis, „ținta numărul unu este chiar poporul chinez”, iar acest lucru rămâne valabil și în afara granițelor țării. 

În 2022, o investigație a ONG-ului Safeguard Defenders, cu sediul în Spania, a arătat că autoritățile chineze au construit 110 așa-numite “stații de servicii în străinătate”: birouri similare consulatelor ale căror scop oficial este să ajute cetățenii chinezi din străinătate cu diverse probleme administrative, dar care în realitate sunt menite să “convingă” presupuși fugari să se întoarcă în China pentru a fi judecați fără implicarea mecanismelor internaționale de cooperare polițienească sau judiciară și, în multe cazuri, fără cunoștința statului gazdă.

Potrivit activiștilor spanioli, în perioada aprilie 2021 – iulie 2022, aceste stații au jucat un rol important în repatrierea a peste 230 de mii de cetățeni chinezi acuzați de diverse infracțiuni,  prin metode care includ adesea amenințări și hărțuiri la adresa membrilor familiei rămași sau direct la adresa persoanei vizate în străinătate, fie prin mijloace online, fie fizice.

În urma publicării acestor informații, autoritățile naționale din 14 țări au lansat propriile investigații, care au arătat cum statul chinez a folosit acoperirea activităților consulare și diplomatice obișnuite pentru a-și desfășura activitățile secrete, inclusiv prin intermediul “rețelor de voluntari consulari” coordonate în secret din interiorul ambasadelor și consulatelor chineze și a căror existență a fost recunoscută oficial de Beijing abia în 2023, după ce liderii G7 i-au solicitat în mod expres  să respecte Convenția de la Viena privind relațiile consulare.

În 2024, de exemplu, un cetățean american de origini chinezești, Chen Jinping, a pledat vinovat în fața tribunalului din Brooklyn pentru că a ajutat la înființarea unei secții de poliție secrete în New York City în numele guvernului chinez, scrie The Associated Press.

Trei dintre aceste stații de poliție străine operau în Marea Britanie, dar au fost închise în 2022 după ce consulul general al Chinei la Manchester, Zheng Xiyuan, a târât un protestatar pro-democrație din Hong Kong pe terenul consulatului chinez și l-a atacat cu brutalitate, amintește Freedom House.

În acest context, este important de amintit faptul că, încă de când statul chinez a cumpărat Royal Mint Court, unii dintre cei mai înverșunați opozanți ai construirii noii ambasade sunt activiștii pro-democrație din Hong Kong, dintre care foarte mulți au ajuns să-și desfășoare activitățile în străinătate după impunerea, în 2020, a Legii privind Securitatea Națională de către autoritățile din Beijing, care a făcut orice formă de protest aproape imposibilă pe teritoriul orașului care a intrat sub administrația Chinei în 1997.

Din momentul 2020, mulți dintre activiștii care militau pentru păstrarea autonomia față de Beijing au ajuns în Marea Britanie: în jur de 200 000 de cetățeni chinezi din Hong Kong trăiesc în Regatul Unit, sub amenințarea constantă a serviciilor chineze.

Activiștii au organizat mai multe proteste pașnice în ultimul an în fața Royal Mint Court pentru a protesta împotriva construirii ambasadei, iar la începutul lunii ianuarie, unii dintre protestatari au raportat poliției britanice faptul că au fost fotografiați de oficiali chinezi din interiorul clădirii, scrie The Times.

Ce urmează

Starmer militează încă din 2024 pentru construirea unei relații “pragmatice și serioase” cu Beijingul, însă mare parte a societății britanice nu este de acord cu această strategie, fapt evidențiat de faptul că decizia de a aproba construirea “mega-ambasadei” nu a fost întâmpinată de critici dure doar din partea societății civile și a politicienilor conservatori, ci și a propriului său partid.

După ce Steve Reed a declarat oficial că decizia este finală, “cu excepția cazului în care este contestată cu succes în instanță”, un deputat laburist a declarat pentru Politico, sub condiția anonimatului, că unii membri ai parlamentului sunt pregătiți să susțină “revizuirea legislativă” a proiectului.

Inclusiv Sir Ken McCallum, directorul general al MI5, și Anne Keast-Butler, directoarea GCHQ, au scris miniștrilor de Interne și Externe că nu este realist să se aștepte la „eliminarea completă a tuturor riscurilor potențiale” legate de noua ambasadă, conform The Times, după lunile în care reprezentanții serviciilor de informații britanice au minimizat riscul. 

Ei au declarat, însă, și faptul că “colaborarea dintre agențiile de informații și departamentele [guvernamentale] din Regatul Unit pentru elaborarea unui pachet de măsuri de securitate națională pentru această locație a fost, în opinia noastră, profesionistă, competentă și proporțională”.

Rămâne de văzut dacă aceste măsuri de securitate vor fi suficiente dar un lucru este clar: Keir Starmer a încheiat anul 2025 în calitate de cel mai nepopular prim-ministru britanic din istorie, conform sondajelor citate de Financial Times. 

Decizia de a se apropia de China în încercarea de a profita de oportunitățile comerciale și investițiile care pot veni de la Beijing nu este lipsită de sens – datele recente, citate de Euronews, arată că în ultimii 10 ani, de la ieșirea din Uniunea Europeană, PIB-ul pe cap de locuitor al Marii Britanii ar fi crescut cu „6 % până 10 % mai puțin decât în alte țări similare”.

Această decizie devine cu atât mai evidentă în condițiile în care, la începutul lui 2026, starea economiei a fost cea mai mare problemă identificată de votanții britanici, conform Statista.

La fel de important este și faptul că 56% dintre britanici încă au o opinie nefavorabilă față de China, potrivit ultimului sondaj internațional realizat de Pew Research Center în 2025. Iar acest sondaj a fost realizat înainte de încheierea controversată a unui proces în care doi presupuși spioni ai Beijingului au fost achitați, rezultat pe care un comitet al Parlamentului Britanic l-a atribuit “eșecurilor sistemice”. 

Acest caz a readus în atenția publicului britanic o dezbatere despre “dubla necesitate” a Regatului Unit, arată o analiză a Royal United Services Institute: să rămână în siguranță în fața spionajului și interferențelor chineze și să mențină, în același timp, relațiile economice cu a doua cea mai mare putere economică a lumii.

Pentru guvernul Starmer, aflat deja într-o poziție precară, orice nou scandal pe tema spionajului chinez, fie că are sau nu legătură cu noua ambasadă, ar putea avea consecințe dezastruoase.