Când te gândești la cele mai cunoscute crime din România, mai mult ca sigur îți vin în minte cazurile Elodia, Caracal sau, mai recent, cele al Teodorei Marcu și al tinerei din Prahova. Cele mai cunoscute crime din România au avut ca victime femei. De ce?
De ce omorâm femei?
Aceste patru crime sunt doar cele mai cunoscute exemple în care siguranța femeilor a fost ignorată de autorități.
Am discutat cu un celebru criminalist, cu peste 20 de ani experiență în omoruri și care a instrumentat o serie largă de femiciduri, dar care a decis să rămână anonim.
De ce omorâm, deci, femei? Care sunt motivele pentru care femeile sunt omorâte mai des decât bărbații? Și care este patternul după care majoritatea agresorilor se ghidează atunci când comit femicid?
Criminalistul spune că există o ramură a psihologiei, numită victimologie, după care criminalii se ghidează atunci când își aleg victimele, care de cele mai multe ori sunt femei.
Acesta explică faptul că femeile sunt, din păcate, mai expuse riscului de a fi victime, în special femeile care lucrează noaptea, fie la benzinării sau magazine, sau care se află singure pe stradă.
O altă categorie de victime expuse sunt, conform sursei, femeile care sunt supuse violenței fizice și psihologice în familie sau în relații.
Specialistul mai susține că nicio femeie nu este omorâtă „din greșeală”, așa cum declară unii agresori. Sursa citată afirmă că toți criminalii sunt conștienți de momentul când ucid femei.
Acesta a menționat un caz de femicid care i-a rămas întipărit în minte, cel al unui taximetrist, criminal în serie din București, care a ucis mai multe femei în anii ’90, le-a pus în valize și le-a aruncat în Lacul Morii.
Pentru Info Sud-Est a vorbit și Zafer Sadîc, procuror criminalist și purtător de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.
Procurorul motivează faptul că femeile sunt ucise mai des cu aceeași explicație ca specialistul anterior: femeile fac parte din categoriile celor mai vulnerabile dintre victimele infracțiunilor de violență.
- „De regulă, partenera de viață este cea mai accesibilă pentru ucigași, din cauza proximității și a avantajului de a cunoaște bine victima. Frustrările ni le putem exterioriza față de cei mai apropiați semeni, iar acest lucru se întâmplă și din cauza comodității. Agresorii atacă victima pe care o cunosc cel mai bine și consideră că pentru uciderea femeii de lângă ei nu trebuie să facă eforturi prea mari. Gelozia exacerbată a fost unul dintre motivele des întâlnite la ucigașii partenerelor sau fostelor partenere în activitatea mea de procuror criminalist.”, a declarat specialistul.
Zafer Sadîc spune că nu poți omorî din greșeală pe cineva, în special dacă e apropiat. Când nivelul de furie, generat de obicei de o emoție puternică sau un sentiment josnic, cum sunt gelozia ori răzbunarea pentru pierderea iubirii, este prea intens, atunci partenerul nu se mai controlează, ci acționează dezinhibat.
Acesta mai susține că întotdeauna înainte de omor există semne ale unei astfel de potențiale manifestări letale, dar unele femei nu au de ales, din cauza precarității condițiilor materiale și a dependenței de partener. În unele cazuri, multe dintre victimele abuzurilor ajung să sufere de sindromul Stockholm, o afecțiune psihologică în care victima dezvoltă atașament emoțional față de agresor:
- „Unele femei sunt prea optimiste și speră până este prea târziu, căci speranța moare ultima”, susține procurorul criminalist.
Cât despre cel mai îngrozitor caz de femicid peste care a dat specialistul de-a lungul carierei sale, acesta amintește de un soț extrem de gelos, care ajunsese, fără un motiv întemeiat, să instaleze microfoane ascunse prin dormitorul conjugal.
El era șofer de TIR, iar odată, când la telefon i s-a părut că soția are un comportament neobișnuit, a condus neîntrerupt din Germania până în Murfatlar, o localitate din Constanța, unde s-a ascuns sub patul din dormitor, înarmat cu cuțit, și a așteptat toată noaptea să-și surprindă partenera că îl înșeală, însă fără rezultate.
După câteva luni de la acest episod, din cauza geloziei patologice, la o simplă ceartă, când ea a refuzat să-i dea telefonul la verificat partenerului, bărbatul a ucis-o cu peste 40 de lovituri de cuțit, ajungând să rupă lamele a trei cuțite în corpul victimei.
Cum „apără” România femeile
De-a lungul timpului, statul român a încercat să aplice câteva inițiative care ar fi putut salva femeile care sunt victime ale abuzul fizic sau psihologic din România. Un exemplu cunoscut ar fi brățările electronice, menite să ajute autoritățile să protejeze victimele care au depus ordin de protecție, prin monitorizarea agresorilor. Această inițiativă care putea salva viețile femeilor nu a supraviețuit ea însăși prea mult.
Conform unui material scris de Scena9, în 2023, doar 5% dintre ordinele de protecție au fost monitorizate prin intermediul acestor brățări, în județele în care acest serviciu era disponibil.
Ministrul Familiei de atunci, Gabriela Firea, a declarat, în 2023, că 426 de femei au fost ucise în ultimii 8 ani de către parteneri sau membri ai familiei. De când a început anul, 25 de cazuri de femicid (uciderea deliberată și sistematică a femeilor, doar pentru că sunt femei) au fost înregistrate, după cum a declarat fostul ministru al Justiției, Alina Gorghiu, la Antena 3 CNN. În momentul de față România are 26 de cazuri de femicid din ianuarie până acum.
În 2024, autoritățile au înregistrat în jur de 60.000 de cazuri de violență domestică, cu 35% mai multe față de 2019. Iar acestea sunt doar cazurile de abuz în care victima își face curaj să ceară ajutor. În cel mai rău caz, femeia ajunge ucisă.
Acum să vorbim despre unele dintre cele mai cunoscute crime din România. În trei dintre cele mai sângeroase și cunoscute cazuri din ultimul sfert de secol în România victimele au fost femei, iar înainte de a fi ucise, ele au fost supuse unor abuzuri de neimaginat, conform rapoartelor autorităților. Cazurile respective au scos la lumină cum violența împotriva femeilor poate fi practicată fără teamă din cauza lipsurilor din sistemul de protecție și implicarea autorităților în prevenirea și intervenția eficientă.
Cazul Elodia
Elodia Ghinescu a fost soția polițistului Cristian Cioacă, din Pitești. În septembrie 2007, Cristian Cioacă a anunțat dispariția ei, iar după două săptămâni anchetatorii au găsit articole de îmbrăcăminte pătate cu sânge care i-ar fi aparținut, într-o râpă din Râșnov, după cum arată explicativul celor de la Digi24. Aproximativ o lună mai târziu, anchetatorii au găsit uniforma de polițist a lui Cioacă, împreună cu alte obiecte ale lui și ale Elodiei în altă râpă din Râșnov, însă Cioacă a fost lăsat în libertate pentru că nu exista cadavrul și nici suficiente probe pentru ca acesta să fie reținut, susțineau autoritățile la acea vreme.
În ianuarie 2008 Cristian Cioacă a fost arestat pentru ca ar fi accesat, fără drept, adresa de mail a Elodiei, însă a fost eliberat după câteva zile. Deși existau hainele pătate de sânge ca probă, nu a fost de ajuns pentru autorități să-l rețină pe Cioacă. Cazul a bătut pasul pe loc timp de 5 ani, lucru care a atras atenția în spațiul public în perioada respectivă, iar acest lucru a viralizat cazul la vremea respectivă. Din cauza anilor în care cadavrul Elodiei nu a fost găsit, sute de glume au fost rostogolite pe tema asta în mediul online.
Cristian Cioacă a fost arestat în 2012, după ce anchetatorii au percheziționat, din nou, de data aceasta cu aparate specializate, casa în care cei doi locuiau, moment în care au găsit urme de sânge pe perete și podea. Cioacă a fost condamnat la 8 ani de închisoare și este primul caz din România postdecembristă în care o persoană este condamnată pentru omor, deși cadavrul nu a fost găsit.
Concluziile autorităților au fost că soțul Elodiei, Cristian Cioacă, ar fi ucis-o pe Elodia după un conflict dintre cei doi, la finalul verii anului 2007, iar pe urmă acesta i-a ascuns cadavrul. Cazul Elodia rămâne și azi cel mai cunoscut caz de omor și de violență domestică din România după 1990 și a fost instrumentat de procurorul Marius Iacob.
Crima din Caracal
Cazul Caracal este unul dintre cele mai tragice și defectuos gestionate cazuri de crimă din România. În 2019, în Caracal, două adolescente, Alexandra Măceșanu, care avea 15 ani, și Luiza Melencu, care avea 18 ani, au fost ucise după ce au fost violate.
Autorul celor două crime este Gheorghe Dincă, care a fost condamnat la 30 de ani de închisoare și se află în prezent în închisoare.
Din informațiile care au fost puse cap la cap cu ajutorul martorilor, camerelor de luat vederi și ale declarațiilor lui Dincă:
Luiza Melencu făcuse autostopul pentru a merge spre Caracal în aprilie 2019, conform familiei, însă aceasta nu s-a mai întors acasă. Câteva ore mai târziu, familia a anunțat la poliție dispariția ei, iar conform ProTv, poliția ar fi luat peste picior situația, explicându-i bunicului Luizei că „fata probabil a fugit de acasă cu iubitul”.
Cât timp autoritățile o căutau pe Luiza, bunicul fetei a primit un apel în care un bărbat îi comunica că fata nu mai dorește să se întoarcă acasă, aflându-se în Elveția.
DIICOT Craiova a declarat că acest caz are indicii de recrutare a victimei prin răpire/constrângere în scopul exploatării sexuale și a dispus începerea urmăririi penale în rem cu privire la infracţiunea de trafic de persoane, însă fără rezultate.
Alexandra Măceșanu făcea autostopul în fața casei în vara lui 2019 pentru a se pregăti suplimentar pentru liceu, relatează Europa Liberă. Aceasta a fost luată cu mașina, „la ocazie”, de către Gheorghe Dincă, iar ulterior a fost răpită, sechestrată, bătută, violată și pe urmă ucisă de către acesta.
Cât timp Alexandra încă era în viață, a sunat de trei ori la 112, unde a explicat că este sechestrată și că a fost violată, explicând în detaliu unde se află și ce vede pe fereastră, însă polițiștii nu au intrat peste Gheorghe Dincă în curte când au reușit să localizeze apelul, ci au așteptat să li se aprobe mandatul de percheziție în cele trei posibile locații, lucru care s-a întâmplat a doua zi, când a fost prea târziu pentru Alexandra. Era deja moartă.
Conform cronologiei realizate de ProTV, dispeceratul 112 a încercat să o contacteze pe Alexandra de 9 ori după apelurile făcute de ea, însă nici urmă de răspuns. Polițiștii au percheziționat casa lui Gheorghe Dincă următoarea zi, când li s-a aprobat mandatul de percheziție, dar nu au găsit niciun fel de probe.
Părinții Alexandrei ar fi primit în seara crimei un telefon de la cineva care se dădea drept iubitul fetei, care a declarat că Luiza „este bine” și că urmează să plece împreună în Belgia.
Polițiștii au percheziționat din nou locuința lui Gheorghe Dincă, unde au găsit cenușă, rămășițe umane, dar și haine și bijuterii. Criminalul susține că cenușa e de la focul pe care l-a aprins pentru a îndepărta țânțarii din curte. Gheorghe Dincă este reținut, iar acesta recunoaște faptele comise asupra Luizei Melencu și Alexandrei Măceșanu, pentru care a primit 30 de ani în închisoare pentru omor calificat și trafic de persoane. Se descoperă la scurt timp faptul că ar fi fost prezent și un complice, care a primit 12 ani de detenție pentru viol, potrivit Digi24.
Cazul Teodora Marcu
Teodora Marcu este al 25-lea caz de femicid înregistrat în 2025 și cazul care a atras atenția asupra siguranței femeilor din România din cauza violenței cu care s-a petrecut.
Tânăra de 23 de ani, însărcinată în șase luni și cu un copil de trei ani în brațe, se afla la plimbare pe străzile complexului rezidențial Cosmopolis, din Ilfov (Ștefăneștii de Jos), atunci când a fost ucisă. Culmea, cartierul Cosmopolis, unde locuia tânăra era celebru tocmai datorită măsurilor stricte de siguranță, fapt care îl făcuse atractiv pentru numeroase persoane publice.
Teodora se plimba împreună cu copilul ei de trei ani și cu alte prietene pe străzile din cartierul rezidențial, în plină zi, atunci când aceasta a fost împușcată de patru ori de către Robert Lupu, bărbatul de 49 de ani care o hărțuia și urmărea pe Teodora încă de când avea 14 ani. Bărbatul a împușcat-o în piept de două ori, apoi a împușcat-o în burtă, de sus în jos, pentru a se asigura că moare și copilul.
În 2021, Teodora Marcu a depus plângere, împreună cu soțul ei, împotriva lui Robert Lupu, pentru hărțuire și amenințare, dar agresorul a scăpat nejudecat. Potrivit G4Media, tânara a depus cerere pentru un ordin de protecție în 2021 împotriva agresorului în Bacău, iar aceasta s-a mutat pe urmă în București.
Robert Lupu posta des pe Facebook pasaje din jurnalul său, acolo unde scria deseori mesaje tulburătoare despre omor și violență, adresate femeilor. În ziua crimei, acesta a postat o fotografie cu el, unde avea ca descriere ”E doar o chestiune de timp”. Criminalul s-a sinucis la scurt timp după ce a ucis-o pe Teodora Marcu, tot în cartierul Cosmopolis.
Această tragedie a atras atenția asupra abuzurilor la care femeile sunt supuse și la cum autoritățile tind, în cea mai mare parte, să minimizeze gravitatea situației sau să discrediteze victimele, lăsând femeile care prind curajul să semnaleze pericolul în care se află să se descurce singure.
Incompetența, lipsa de interes sau misoginismul autorităților și o legislație aproape complet ineficientă în ceea ce privește prevenirea violenței de gen descurajează victimele să iasă la suprafață cu experiențele lor, iar în cel mai rău caz ele ajung să fie ucise. Altele, din cauza terorii și a presiunii ori a depresiei în care cad se sinucid.
În urma acestei crime, societatea civilă s-a mobilizat în mediul online, iar împreună cu ONG-urile care militează pentru siguranța femeilor, au organizat mai multe proteste în diferite orașe din România, în care au cerut aplicarea legilor și protejarea femeilor. Peste trei mii de persoane au fost prezente la manifestația organizată de Centrul Filia în Piața Victoriei din capitală.
Tânăra de 22 de ani ucisă pe stradă cu toporul
La două săptămâni de la moartea Teodorei Marcu, o altă femeie este ucisă, tot în plină zi, pe străzile dintr-o localitate din Prahova. Aceasta a fost omorâtă de partenerul de care voia să se despartă de față cu cei doi copii ai săi, fiind însărcinată cu al treilea.
La doar 22 de ani, tânăra, care este al 26-lea caz de femicid înregistrat în România în acest an, a fost omorâtă de către bărbatul de 37 de ani cu toporul, în plină zi, după ce aceasta a fugit din casa în care locuia cu el, în urma abuzurilor la care fusese supusă atâta timp, relatează HotNews. Victima care se întorsese în casa părintească a fost ucisă după ce a refuzat să se mai întoarcă înapoi la agresorul ei.
În urma acestui femicid, peste o mie oameni s-au strâns la a doua manifestație organizată de Centrul Filia Piața Victoriei, unde s-a militat pentru siguranța femeilor și pentru aplicarea legilor în această privință. O altă manifestație a fost organizată și în Piața Operei din Timișoara, conform ONG-ului.
Siguranța femeilor din România în câteva fraze
PressOne relata în exclusivitate primăvara trecută că în fiecare săptămână, o femeie este ucisă în România. Redacția nu a făcut rost ușor de aceste date căci, pentru a putea face această afirmație posibilă, au fost nevoiți să se folosească de date statistice privind violența împotriva femeilor și violența de gen obținute de la Ministerul Justiției, Inspectoratul General al Poliției Române și de la toate inspectoratele județene de poliție.
Însă inspectoratele județene de poliție nu au comunicat, în primă fază, datele despre violența împotriva femeilor și violența de gen, fapt care a încălcat una din prevederile Convenției de la Istanbul. 33 de organizații non-guvernamentale au trimis o scrisoare deschisă ministrului de Interne în martie 2024, în care reclamă lipsa comunicării datelor despre violența împotriva femeilor și violența de gen.
Convenția de la Istanbul, pe larg „Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice”, este un tratat internațional adoptat de Consiliul Europei (CE) la Istanbul, pe 11 mai 2011, așa cum arată site-ul CE.
Convenția are ca scop protejarea femeilor de orice formă de violență, pedepsirea agresorilor și protejarea victimelor. Această reglementare reprezintă primul instrument juridic internațional care stabilește standarde obligatorii pentru prevenirea și combaterea acestor forme de violență împotriva femeilor.
România a semnat Convenția în 2014 și a ratificat-o în 2016, ceea ce adus obligația de a pune prevederile sale în practică. Totuși, România încă nu ține pasul cu celelalte țări care sunt sub aripa acestei Convenții, după cum relatează PressOne. Conform sursei citate, România încă nu are o strategie funcțională, unde se subliniază lipsa de colaborare între instituții și metodologii de lucru clare care pot ajuta la prevenirea și combaterea violenței domestice.
Protecția femeilor în Ungaria
Un atac chimic cu leșie, o crimă brutală, reacții întârziate din partea autorităților și o convenție internațională încă neratificată – aceste exemple reale de violență domestică nu sunt doar șocante, ci scot la iveală probleme sistemice grave. În Ungaria de astăzi, sute de mii de femei trăiesc încă în relații abuzive, în timp ce protecțiile legale oferite sunt adesea insuficiente.
Potrivit datelor oficiale, peste 275.000 de femei din Ungaria trăiesc în prezent în relații abuzive, iar cel puțin o femeie moare în fiecare săptămână din cauza violenței domestice – relatează Telex pe baza datelor poliției.
Agenția Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale afirmă că aproape jumătate dintre femeile maghiare au fost victime ale violenței fizice sau sexuale de-a lungul vieții. În medie, o femeie este ucisă în fiecare săptămână din cauza violenței din partea partenerului.
Deși Ungaria a semnat Convenția de la Istanbul în 2014, a refuzat ratificarea acesteia în 2020, invocând motive politice.
Una dintre cele mai mediatizate cazuri de femicid din Ungaria o are în centru pe o femeie de origine japoneză, stabilită în Budapesta, în ianuarie 2025, acest caz a scos la iveală în mod dureros eșecurile sistemului ungar de protecție a victimelor violenței domestice.
Deși femeia a depus două plângeri la poliție în 2023, semnalând amenințările fostului soț, inclusiv o scrisoare în care acesta promitea o „moarte lentă și dureroasă”, autoritățile i-au respins îngrijorările. Prietenii spun că victima trăia cu frică, organizând verificări regulate în timpul vizitelor ei.
După moartea sa într-un incendiu suspect în propriul apartament, poliția a exclus inițial varianta unei crime. Abia presiunea publică și semnele de traumatisme fizice au determinat deschiderea unei anchete pentru omor și arestarea fostului soț. Cazul a stârnit indignare la nivel național, sancțiuni disciplinare în cadrul poliției și promisiunea unei reevaluări a plângerilor de abuz ignorate anterior. Victima ceruse de mult ajutor Asociației Patent, prietenilor și chiar ambasadei sale. Nimic nu a fost suficient pentru a o salva.
Asociația Patent lucrează de aproape 20 de ani pentru a sprijini victimele violenței bazate pe gen. Prin servicii de asistență juridică, sesiuni de formare și activitate în domeniul politicilor publice, organizația își propune să aducă o schimbare reală.
- Acest articol a fost realizat cu sprijinul celor de la Thomson Foundation și este în colaborare cu publicația Veszprém-Kukac, din Ungaria. Materialul în limba maghiară, semnat de Kata Tihanyi, este disponibil aici.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
