Au mai rămas doar două zile până la alegerile prezidențiale din 2 noiembrie. În atmosferă încă nu se simte emoția unei zile în care românii își vor alege președintele pentru următorii 5 ani. Poate și pentru că România, după toate evenimentele de pe scena politică, a resimțit o dispută continuă încă de la alegerile locale din vara lui 2012, completate cu referendumul privind menţinerea lui Traian Băsescu în funcţia de preşedinte, după suspendarea votată de Parlament şi alegerile parlamentare din decembrie acelaşi an.
În momentul constituirii guvernului USL, în mai 2012, se contura un scrutin destul de simplu, cu un candidat puternic, susținut de o alianță fără precedent ca majoritate. Crin Antonescu, pe atunci liderul PNL, era favoritul fotoliului de la Cotroceni, mai ales că simțise, pentru câteva momente, emoțiile și responsabilitățile funcției de președinte de stat, în calitatea sa de interimar în vara anului 2012.
Astăzi, la mai puțin de doi ani distanță, politica românească a arătat, pentru cine încă mai avea dubii, că promisiunile, alianțele și proiectele de viitor sunt puţin rezistente în timp. USL este istorie iar Crin Antonescu a ieşit, practic, din politică şi din lumina reflectoarelor publice. UNPR, membru al guvernelor Boc, este în alianţă acum cu PSD iar PNL, membru al guvernului Ponta din 2012 până la începutul acestui an, şi artizan al suspendării lui Traian Băsescu, a acceptat să intre în alianţă cu veşnicul rival de la Dreapta, PDL.
PSD își susține președintele, pe actualul premier Victor Ponta, alianța de dreapta îl propune pe Klaus Iohannis, primarul Sibiului, iar tabloul candidaților este completat de alte 12 nume, cele mai sonore dintre ele fiind cele ale Elenei Udrea, preşedintele PMP, Monicăi Macovei, candidat independent și al fostului prim-ministru PNL, Călin Popescu Tăriceanu. Mai sunt şi alte nume cu notorietate, altădată, foarte mare : Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe Funar, Dan Diaconescu, Teodor Meleşcanu.
Putem spune că asistăm la un joc în cinci, cu un câştigător mult mai greu de previzionat și cu siguranță mai surprinzător decât ceea ce se contura la sfârșitul anului 2012, când Crin Antonescu era pictat în culori prezidențiale de USL.
Nu mai pot apărea surprize din punctul de vedere al sondajelor de opinie deoarece primii doi favoriți pentru intrarea în turul al doilea, la mare distanță de restul plutonului, sunt Victor Ponta și Klaus Iohannis. Pe aceştia îi separă cel puţin 20 de procente de locul al treilea.
Dacă facem o medie a scorurilor obţinute de agențiile de sondare a opiniei publice, la comanda diverselor partide sau instituţii mass- media (IRES, CSCI, CCSCC, SOCIOPOL, INSCOP), putem spune că Victor Ponta a ajuns undeva în jurul a 40%, în timp ce sasul Alianței Creștin Liberale ar putea strânge 30% din voturile electoratului din România. Cu toate acestea, nu de puţine ori aceste previziuni au fost infirmate de realitate, de ar fi să amintim doar rezultatele alegerilor prezidenţiale din 2009 sau pe acelea de la alegerile europarlamentare din mai 2014. Chiar prim ministrul a recunoscut, public, că punctajul optimist ar fi acela similar pe care PSD l-a obţinut la scrutinul din această primăvară.
Campania electorală pentru alegerea președintelui în 2014 s-a dovedit a fi una atipică față de celelalte întreceri prezidențiale de după Revoluție. Dacă până acum principalele teme de campanie erau lansate de candidați iar atenția publică era îndreptată către dezbateri și subiecte electorale specifice unei întreceri pentru cea mai înaltă funcţie în stat, în 2014 ritmul campaniei electorale pare a fi dictat de agendele DNA și ANI. Arestările sau trimiterile în judecată din ultima lună au devenit principala atracție pentru mass-media, nume sonore fiind vizate, în special din PSD şi PNL. Candidații la președinție pare că au intrat într-un con de umbră și cel mai adesea se raportează nu la perspectiva propriilor realizări sau a proiectului de țară propus, ci la legăturile politice sau personale cu oamenii aflați după gratii, arestați preventiv sau puși sub control judiciar.
Aceste evenimente schimbă complet previziunile pentru primul tur al alegerilor prezidențiale și dau bătăi de cap analiștilor politici, din mai multe puncte de vedere.
În momentul de față sunt foarte mulți lideri politici, cu influență în rândul electoratului local, arestați sau anchetați de DNA. Cum știm foarte bine că aceștia aveau pârghiile necesare să aducă oamenii la vot, rămâne de văzut ce vor face partidele politice fără acești vectori locali, și cum se va reflecta acest lucru în prezența la urne. Este vorba despre preşedinţi de consilii judeţene sau primari cu influenţă, care altădată erau adevărate locomotive electorale locale (Constanţa, Argeş, Prahova, Braşov, Mehedinţi, Brăila, Cluj, Ialomiţa, Ilfov).
Pe de altă parte, ancheta cu privire la falsificarea prezenţei la vot la referendumul din vara anului 2012, în care este implicat și vicepremierul României, Liviu Dragnea, și imaginile în care zeci de autocare pline cu oameni staționează în fața DNA, sunt motive foarte puternice pentru ca toți liderii politici din teritoriu să nu mai depășească granița legală, atunci când vine vorba de organizarea alegerilor prezidențiale. Se poate observa lesne că liderii locali nu mai apar în mesajele electorale alături de şefii de partid, candidaţi la prezidenţiale. Din nou, descurajarea mitei electorale și a obiceiurilor neortodoxe de a mobiliza electoratul se poate reflecta în rezultatul prezenței la vot a românilor. Acest procentaj va fi, probabil, cel mai scăzut după 1990.
Chiar și problemele pe care le are candidatul Klaus Iohannis cu Agenția Națională de Integritate, în procesul incompatibilității ce va avea un nou termen pe 18 noiembrie, pot afecta rezultatele alegerilor. Un verdict nefaborabil candidatului ACL pe 18 noiembrie poate chiar relua alegerile prezidențiale, un lucru nemaiîntâlnit în istoria României şi nici a vreunui alt stat din Uniunea Europeană.
Acestea fiind spuse, ne-am gândit să analizăm și campania electorală derulată în Dobrogea, regiune care a dat un președinte timp de 10 ani și care a avut, în timpul existenţei USL, un candidat erijat precoce în președinte, în persoana lui Crin Antonescu.
Județele Constanța și Tulcea însumează aproximativ 720.000 de votanți, din cei aproximativ 900.000 de locuitori stabili, conform recensământului din 2011, adică un procent apropiat de 4% din masa totală de votanți din România. Nu este deloc insignifiant în economia unor alegeri prezidențiale unde candidaţilor le lipsesc voturi pentru a obţine majoritatea.
Cu toate acestea, actualii candidați nu s-au îmbulzit să viziteze Dobrogea în raidurile lor electorale. Într-o lună de campanie electorală, putem nota următoarele:
– Vineri, 10 octombrie – Monica Macovei, candidat independent, s-a întâlnit cu alegătorii din Peștera și Medgidia, iar Călin Popescu Tăriceanu a vizitat trei fabrici din județul Tulcea.
– Sâmbătă, 11 octombrie – Klaus Iohannis a susținut un miting în Piața Far din Constanța, unde erau așteptați 22.000 de mii oameni, dar care a strâns laolaltă doar 3-4 mii de susținători ACL.
– Miercuri, 29 octombrie – Klaus Iohannis revine în județul Constanța, făcând un „tur de forță“, așa cum a titrat presa locală, în Mangalia, Năvodari și Medgidia.
– Joi, 30 octombrie – Dan Diaconescu vizitează sediul PP-DD Constanța.
Acestea au fost singurele încercări firave de a lua contact cu electoratul dobrogean. Nici Elena Udrea și nici Victor Ponta nu au poposit în Dobrogea, și mai ales în Constanța, deși pe amândoi, la prima vedere, îi leagă multe lucruri de orașul de la malul mării.
Elena Udrea, susținută public de președintele în funcție, putea găsi la Constanța un electorat care a votat atât în 2004, cât și în 2009, Traian Băsescu. Se pare însă că municipiul condus de Radu Mazăre nu i-a făcut cu ochiul Elenei Udrea, sau poate că aceasta nu a avut încredere că organizația locală poate face față organizării unui eveniment de o asemenea importanță. Acest lucru pare a fi cu atât mai surprinzător cu cât, la alegerile europarlamentare din mai 2014, filiala constănţeană a PMP a obţinut un scor aproape dublu faţă de media naţională iar liderul organizaţiei a intrat în staff-ul de campanie al candidatei.
La polul opus, premierul Victor Ponta a evitat să facă băi de mulțime în ambele județe dobrogene, atât Tulcea cât și Constanța fiind conduse de lideri cu notorietate naţională. Promisiunile neonorate de prim-ministru, în special trecerea unei părţi dintre acţiunile Portului Constanţa spre managementul administraţiei locale, ca şi situaţia juridică a fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, par a fi cântărit destul de greu. Pe de altă parte, capitala celuilalt judeţ dobrogean este condusă de un primar PDL iar despre preşedintele Consiliului Judeţean Tulcea, lider PSD, presa a început să fie interesată mai degrabă de declaraţiile de avere şi de interese decât de proiectele realizate şi propuse.
Eventualele disensiuni dintre liderii locali și cei de la centru, cel puțin în ceea ce privește municipiul Constanța, pot fi observate și din lipsa lor alături de candidații la președinție de pe bannerele și afișele electorale. În judeţul Constanţa, doar candidatul independent Monica Macovei este susţinută public, în presă, de administraţii locale, neafiliate vreunui partid politic.
Nu știm dacă liderii locali își mai doresc să se asocieze cu actualii candidați pentru fotoliul de la Cotroceni, dacă în cazul unora este o modalitate de șantaj pentru neîndeplinirea doleanțelor, sau dacă prezidențiabilii din 2014 nu doresc să se asocieze cu lideri politici a căror imagine a fost pătată de Justiție. Cert este faptul că viziunea asupra campaniei s-a schimbat iar precauția joacă un rol mult mai important.
Nici măcar afișe și bannere denigratoare la adresa adversarilor nu mai întâlnim la tot pasul, iar mesajele primarului Constanței din 2009, cum că acesta va pleca dacă Traian Băsescu va câştiga un nou mandat, au devenit istorie. Poate fi vorba, însă, şi despre o relaţie mai puţin strânsă a candidaţilor cu filialele din teritoriu, veşnic nemulţumite de puţinătatea fondurilor alocate (mai ales în ani electorali) sau de incapacitatea de a stopa trimiterile în judecată pentru lideri locali marcanţi.
Ziarele locale din cele două judeţe dobrogene nu au acordat foarte mult interes alegerilor prezidențiale în contextul amintit mai sus. Reflectarea campaniei s-a rezumat la redarea unora dintre declarațiile politice și, mai ales, la atacurile venite dintr-o parte sau alta. Sloganele publicitare nu au acoperit, aproape deloc, proiecte concrete şi nu am reuşit să consemnăm dezbateri de idei sau analize pertinente.
Majoritatea presei locale nu a dorit să îşi asume o direcție editorială clară sau susținerea unui anume candidat, preferând să promoveze prin machete publicitare mai toate numele din cursa pentru Cotroceni. Aceasta este o situaţie mai puţin obişnuită, chiar şi pentru România, până la alegerile din 2009 configurându-se din timp, şi clar, susţinere pentru principalii candidaţi.
Dacă în media scrise occidentale, spre exemplu Franţa, „Le Monde” și „Le Figaro” se revendică clar la stânga și la dreapta eșicherului politic, majoritatea presei scrise dobrogene a preferat să rămână precaută și să joace la mai multe capete, afișând machetele publicitare ale mai multor candidați la prezidențiale: Victor Ponta, Klaus Iohannis, Monica Macovei, Elena Udrea, Călin Popescu Tăriceanu, Dan Diaconescu.
Practic, s-a pus la dispoziţia tuturor, pe măsură ce a primit fonduri din campania electorală a prezidenţiabililor. Există şi excepţii notabile, atât la Tulcea, cât şi la Constanţa, unde media previzibil afiliate unui partid (PSD) a evitat pe cât posibil să promoveze şi imaginea pozitivă a celorlalţi candidaţi.
Probabil și presa locală, ca și electoratul dobrogean, au resimțit efectul unei campanii electorale bulversante, care a propus candidați mediocri. Acţiunile zilnice ale instituţiilor statului (DNA şi ANI, în special) au stabilit, poate, o distanţă în susţinerea făţişă a unuia sau altuia dintre cei 14 de pe lista din 2 noiembrie. La fel de probabil, însă, lipsa ideilor, a proiectelor dar, mai ales, lipsa de interes a candidaţilor la preşedenţia României pentru judeţele Dobrogei a condus la această situaţie.
Rezultatul va fi unul previzibil: cea mai slabă prezență la vot în alegerile prezidențiale de după `90 și cel mai slab președinte din istoria post-decembristă a României.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
