În 2017 se împlinesc o sută de ani de la formarea primului stat, în sens modern, al tătarilor crimeeni. Acest demers a fost posibil ca urmare a lucrărilor primului Qurultay (Adunare) Național al Tătarilor Crimeeni. Acesta s-a întrunit la 26 noiembrie/9 decembrie 1917 la Bahcesaray (Peninsula Crimeea), capitala istorică a hanilor tătari, și, în urma deliberărilor care s-au întins pe mai multe zile, la 13/26 decembrie 1917, a declarat Republica Populară Crimeea și a adoptat Constituția acesteia.
Este un moment semnificativ pentru istoria tătarilor crimeeni și, pe bună dreptate, un motiv de mândrie. Atunci, tătarii crimeeni au creat prima Republică din lumea turcică și au acordat drept de vot femeilor. Ba chiar au fost alese și cinci femei în Qurultay: Şefika Gasprinskaya, Ilhamiye Toktarova, Hatice Avciyeva, Emine Şabarova, Arife Badaninskaya. Dintre acestea, Șefika Gasprinskaya a făcut parte și din Prezidiul Qurultay-ului. Vorbim despre acest drept fundamental în contextul în care, în România, spre exemplu, femeilor li s-a acordat drept de vot în 1938, iar în Franța abia în 1944.
Dar poate că cel mai important aspect este că Republica din 1917 a fost prima expresie a voinței populației autohtone a peninsulei, tătarii crimeeni, și rezultatul unui efort al comunităților de tătari aflate în diverse spații geografice. Pentru prima oară după anexarea Hanatului Crimeii, în 1783, de Imperiul Rus, ca urmare a mișcării inițiate de Ismail Gaspirali, care a scos ziarul „Tercuman” începând cu 1883, tătarii crimeeni au considerat că a sosit vremea să își decidă singuri soarta. Discipolii lui Gaspirali au creat o Republică în care se respectau nu numai drepturile tătarilor crimeeni ci și ale celorlalte comunități etnice și religioase din peninsulă. În demersul lor au fost susținuți de întreaga diaspora tătară crimeeană. Tătarii din România au contribuit și ei la această realizare. Personalități precum poetul Mehmet Niyazi, muftiul judeţului Caliacra, Halil Fehim, sau doctorul Nuri Resul au fost în Crimeea în acea perioadă și au participat activ la demersurile inițiate. A fost în cele din urmă un moment în care întreaga diaspora tătară crimeeană a acționat unitar și coordonat.
Forțe care au fost mai puternice decât voința tătarilor au făcut ca acest moment să fie unul efemer. Liderul Republicii, Noman Celebicihan, a fost capturat de bolșevici și ucis, trupul fiindu-i aruncat în Marea Neagră la 10/23 februarie 1918. Pentru o scurtă perioadă de timp tătarii crimeeni au mai opus rezistență însă, în cele din urmă, bolșevicii au ocupat peninsula.
În ciuda existenței sale scurte, Republica Populară Crimeea a rămas un ideal. Tătarii crimeeni au văzut că se poate ca în teritoriul lor natal, Peninsula Crimeea, să își decidă singuri soarta. Și au trăit cu acest crez și speranță în toți acești 100 de ani care s-au scurs, în ciuda momentelor dramatice pe care le-au înfruntat. De atunci, au fost la un pas să piară la 18 mai 1944, când din ordinul lui Stalin au fost deportați în Asia Centrală. S-au întors după o luptă temerară ce s-a întins pe aproape 40 de ani dar, recent, au fost din nou puși în situația de a se teme pentru viețile și viitorul lor. În februarie 2014, Rusia a anexat ilegal Crimeea, prin măsurile luate punând în pericol orice încercare de protejare a identității tătare. Astfel, cei 100 de ani trecuți de la proclamarea Republicii Populare Crimeea sunt încadrați de paroxismul fericirii de a-și atinge idealul național și abisul pericolului creat din nou de ocupația rusă.
Astăzi, în Crimeea, presa liberă este desființată, liderii tătarilor crimeeni nu au voie să intre în teritoriul lor natal, Medjlisul Național al Tătarilor Crimeeni, organul de conducere reprezentativ al acestora, este interzis, tătarii crimeeni sunt arestați, unii dispar pur și simplu, iar din ce în ce mai mulți sunt nevoiți să părăsească peninsula. Însă, în ciuda acestor greutăți, tătarii crimeeni au ales să fie de partea Binelui. Ca populație autohtonă a peninsulei, cu un trecut marcat de emigrări forțate și deportare în urma cărora au ajuns să fie o minoritate în propriul teritoriu natal, tătarii crimeeni au ales să susțină respectarea drepturilor omului și a legilor internaționale. În spiritul acestui deziderat se împotrivesc anexării ilegale a peninsulei Crimeea și vor să facă parte dintr-un stat ucrainean care respectă drepturile minorităților și principiile democrației.
De altfel, Rada Supremă a Ucrainei a inițiat deja demersurile legislative pentru a acorda tătarilor crimeeni autonomie în Crimeea.
Qurultay-ul din 1917 continuă să fie un far călăuzitor pentru tătarii crimeeni. Principiile democratice și respectul pentru drepturile și libertățile omului formulate încă de atunci au fost tot timpul valori pe care le-au apărat în pofida circumstanțelor potrivnice. Republica Populară Crimeea din 1917 este, poate, cel mai bun rezultat al punerii în practică a dictonului formulat de Ismail Gaspirali: „Unitate în limbă, idee, faptă”. Poate că nu este încă târziu ca această expresie să își găsească din nou corespondentul și în practică.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
