Totul la dreapta, nimic la stânga. Cât de confesională va fi noua republică de la Varșovia?

„Lege şi Justiţie a luat tot!” titra, pe prima pagină, „Gazeta Wyborcza”, cel mai mare cotidian din Polonia a doua zi după alegerile parlamentare din 25 octombrie 2015.

Liderul Platformei Civice, Ewa Kopacz, aflată de un an la conducerea guvernului, încercase zadarnic să trezească impulsuri emoţionale în rândurile opiniei publice pentru a respinge avansurile opoziţiei, de orientare conservator-catolică. „Vă propun bun simţ şi nu fanatism, o Polonie civilă şi nu o republică confesională” a fost mesajul deloc carismaticului şef liberal. La 12 noiembrie, după depunerea mandatului în faţa Sejmului, resemnată, Kopacz a promis că va monitoriza atent cum se vor traduce în fapte promisiunile electorale ale conservatorilor şi că va atenţiona public dacă Polonia va derapa dinspre Vest.
Câteva clipe după anunţarea rezultatelor provizorii, când victoria PiS era deja conturată, Jaroslaw Kaczynski a făcut, sec, apel la memorie într-o alocuţiune de doar două minute. „Domnule Preşedinte, ne-am îndeplinit misiunea!” Cel invocat este fratele geamăn al liderului Legii şi Justiţiei, Lech Kaczynski, preşedinte al Poloniei între 2005 şi 2010, ucis lângă Smolensk, în Rusia, într-un accident de avion care şi astăzi pare neelucidat. Şi care accident a construit, încetul cu încetul, un peisaj politic fără precedent în Europa.

Alegerile parlamentare din Polonia au dat drept rezultate câteva premiere. Cel mai important, pentru prima dată de la prăbuşirea regimului comunist un singur partid deţine în Sejm (Camera inferioară a Parlamentului) majoritatea absolută, fără obligaţia de a căuta aliaţi. Victoria Partidului Lege şi Justiţie este cu atât mai importantă cu cât survine după opt ani de guvernare liberală, cu rezultate economice şi financiare.

Noul Legislativ este compus din 235 de deputaţi conservatori, 138 ai Platformei Civice (de orientare liberală), 42 de la formaţiunea anti sistem a vocalistului rock Pawel Kukiz, 28 ai Partidului Modern (Nowoczesna) şi 16 ai agrarienilor (Partidul Ţărănesc).

Victoria răsunătoare a Partidului Lege şi Justiţie condus de Jaroslaw Kaczynski a venit pe fondul unei bune gestionări a creşterii economice, vreme de opt ani, din partea liberalilor de la Platforma Civică. Polonia a devenit un model de prognoză şi succes şi a evitat, de asemenea, derapajele de sistem, obişnuite în Europa Centrală. Abia plecarea lui Donald Tusk, premier vreme de şapte ani, până în 2014, în funcţia de preşedinte al Consiliului European a condus la erodarea masivă a încrederii electoratului în Platforma Civică.

„Azi avem un stat dar el este într-o stare groaznică” stabilea, la Cracovia, de Ziua Independenţei (11 noiembrie), noul lider informal al Poloniei, Jaroslaw Kaczynski. Programul electoral oferit de partidul său contestă, pe fond, o bună parte din aşezarea structurală actuală a statului. În primul rând, este vorba despre promovarea unui discurs patriotic, polonizator, care pune accent pe păstrarea identităţii, pe excluderea alogenilor din agenda publică şi pe o independenţă mai mare de decizie faţă de instituţiile de la Bruxelles. Chiar dacă, până acum, Polonia a fost ferită de valurile de imigranţi din Orientul Mijlociu, aceştia au constituit, totuşi, tema principală a campaniei. Aşezarea discretă a opţiunilor Bisericii Catolice în spatele programului politic al partidului lui Kaczynki a asigurat un bazin electoral conservator, rural şi, lucru inedit, extrem de tânăr. Pentru că o bună parte dintre cetăţenii sub 30 de ani, indiferent de nivelul de instruire, este electoratul Partidului Lege şi Justiţie.

Conservatorii au promovat agresiv valorile instituite, prin cutume populare, de Biserica Catolică şi le-au introdus în setul de angajamente care reprezintă programul de guvernare al noului premier, Beata Szydlo. O femeie de 52 de ani, cu experienţă politică şi administrativă, lipsită de carismă dar strâns ataşată de Jaroslaw Kaczynski şi de normele episcopatelor catolice. „Polonia pentru poloni” sau „repolonizarea” sunt doar două dintre sintagmele cele mai obişnuite, înfăşate în drapelul alb- roşu, pe care le poţi regăsi astăzi cu uşurinţă pe străzile Varşoviei. O capitală care, altădată, pleda pentru liberalism şi diversitate.

Grupul de miniştri conservatori din domeniile economice şi financiare (Mateusz Morawiecki- Dezvoltare Regională, Pawel Szalamacha- Finanţe) susţin renaţionalizarea băncilor trecute în custodia capitalului străin, reindustrializarea ţării, taxarea excesivă a hipermarketurilor şi scăderea impozitelor pentru investitorii din infrastructură. În acelaşi timp, în acord cu electoratul rural şi cu cerinţele Bisericii Catolice, noul guvern se opune categoric cumpărării terenurilor agricole de către străini.

În plan social, Partidul Lege şi Justiţie este un adversar declarat al divorţului, fertilizării in vitro, căsătoriilor de acelaşi sex şi al avorturilor. Este cel mai probabil că noul Parlament va respecta aşteptările electoratului şi va emite rapid legi în acest sens. Programele sociale anunţate sunt extrem de generoase pentru o ţară care a trecut de abia 26 de ani de la regimul totalitar comunist la democraţie. Unele prevederi se apropie mai degrabă de modelul scandinav, cu rezerva că se pot aplica strict cetăţenilor polonezi, nu şi imigranţilor economici sau politici. Medicamente gratuite pentru persoanele care au împlinit vârsta de 75 de ani, alocaţie lunară de 500 de zloţi pentru un copil (echivalentul zlot- leu este de aproximativ 1 la 1), scăderea vârstei de pensionare pentru bărbaţi, la 65 de ani (acum, 67) şi pentru femei, la 60 de ani (acum 65) sunt cele mai vizibile. Un calcul recent al mass- media polone relevă un cost de 55 miliarde zloţi pentru acestea, aproximatic 13 miliarde de euro.

Noul ministru de Externe, Witold Waszczykowki, este un diplomat cu experienţă şi absolvent al unei prestigioase universităţi americane, el negociind în calitate de reprezentant al ţării sale la NATO amplasarea scutului anti- rachetă în Polonia. Guvernul conservator din „noua republică confesională” catolică, cum a denumit-o lidera opoziţiei liberale, este interesat într-o măsură şi mai mare decât până acum de întărirea prezenţei americane pe teritoriul Poloniei, inclusiv în plan militar. Waszczykowki a declarat clar că „prezenţa militară a SUA este necesară şi binevenită şi trebuie să fie suficient de mare pentru a descuraja orice posibil agresor”. Mai mult, este foarte probabil că noii lideri de la Varşovia gândesc relaţiile viitoare cu Rusia prin prisma unui conflict mult mai accentuat cu Moscova, inclusiv în aşteptarea unei schimbări de administraţie la Casa Albă, prin revenirea Partidului Republican. În acelaşi timp, preşedintele Poloniei, Andrzej Duda, provenit tot din partidul lui Jaroslaw Kaczynski, împreună cu decidenţii politicii externe, vizează un culoar geostrategic, din state europene care acoperă regiunea dintre Marea Baltică şi Marea Neagră, care împreună cu SUA vor putea anihila tendinţele expansioniste ale Rusiei şi imploziile unor state eşuate (cum se întâmplă acum în Ucraina). Recentul summit al statelor din flancul răsăritean al NATO, desfăşurat la 4 noiembrie la Bucureşti, într-o discreţie absolută a mediei româneşti, demnă de o cauză mai bună, a dovedit îndeajuns direcţiile strategice ale noii puteri de la Varşovia.

În acelaşi timp, este de aşteptat o răcire considerabilă a relaţiilor dintre Polonia şi Germania şi, mai ales, a raporturilor cu instituţiile europene de la Bruxelles. Pornind de la criza majoră a imigranţilor, liderii Partidului Lege şi Justiţie au criticat extrem de dur pe cancelarul Angela Merkel şi pe conducătorii Uniunii Europene pentru că nu ar ţine cont de interesele specifice ale fiecărei ţări şi că ar impune decizii importante fără ca guvernele naţionale să fie consultate. Waszczykowski a vorbit recent despre „propriile interese” ale Poloniei în raport cu Germania şi Europa dar nu a exclus, evident, „compromisurile”. Cu amendamentul că, pentru prima dată după reunificarea Germaniei, liderii polonezi se referă exclusiv la relaţiile economice cu Berlinul, ceea ce înseamnă că ne putem aştepta la destule surprize în raporturile politice şi diplomatice.

Toată lumea este de acord că la Varşovia urmează schimbări majore, care vor modifica substanţial parcursul ţării de până acum. Totuşi, am vrea să stabilim că ele, schimbările, nu vor conduce Polonia nici în afara Uniunii Europene, nici nu vor agresa regulile democratice.

Noul stat politic polonez înseamnă, astăzi, un Parlament fără partide de stânga şi fără lideri sau formaţiuni care să dorească relaţii mai bune cu Rusia. Ba, dimpotrivă, noul ministru al Apărării, Antoni Macierewicz, a anunţat deja că este preocupat de rolul Kremlinului în prăbuşirea aeronavei în care se afla preşedintele Republicii, Lech Kaczynski, la Smolensk, în 2010. O decizie poloneză în favoarea sentimentului naţional (acela care susţine un atentat) ar compromite iremediabil, şi pe termen lung, relaţiile cu Rusia. Cum nici acelea cu Germania nu par a avea un viitor grozav, este de semnalat că pilonii noii politici externe poloneze vor fi SUA şi, alături de ele, România şi statele baltice.

Polonia, după victoria categorică a Partidului Lege şi Justiţie, este din octombrie o ţară cu un curs la Dreapta politică, conservatoare, legată de Biserica Catolică mai mult ca niciodată în ultimii 26 de ani, fără socialişti sau social- democraţi în Parlament, mai anti rusă şi mult mai pro americană. Şi tot pentru prima dată în istoria ei, politica poloneză este făcută de femei: Beata Szydlo, prim ministru, şi liderul opoziţiei liberale, Ewa Kopacz.

Cât de confesională va fi noua republică de la Varşovia vom afla foarte curând. Experienţa ne spune că Lege şi Justiţie este un partid care nu are răbdare.