INVITAȚI: Ancuța Belu, primarul comunei Mihail Kogălniceanu și Vasile Delicoti, primarul comunei Poarta Albă
A fi sau a nu fi ora de religie? Argumentele pro și contra pornind de la răspunsurile acestei întrebări au ținut prima pagină a ziarelor, au stârnit polemici furtunoase, au scindat societatea civilă și au fost ținta ironiilor pentru publicațiile de satiră.
Introducerea necesității depunerii unei cereri semnate de părinții elevilor care vor să participe la ora de religie s-a înscris în rândurile controversatelor teme legate de Biserică, alături de fiscalizarea veniturilor bisericilor, taxele oficiale și neoficiale, credibilitatea și moralitatea anumitor slujitori ai Domnului, numărul de biserici vs. numărul de spitale din România, veniturile mari ale bisericilor și finanțarea primită de la Stat vs. subfinanțările din Sănătate și Învățământ etc.
În mediul rural, Biserica și religia ocupă, aproape de fiecare dată, primul loc în prioritățile sătenilor. Duminica, cea mai mare parte a localnicilor participă la slujbă, preotul, alături de profesor, medic și primar, este printre cei mai importanți oameni din sat. Un bun gospodar este, musai, și un bun creștin.
De cele mai multe ori, Biserica, finanțarea lăcașurilor de cult și religiozitatea sunt teme care nu lipsesc din discursurile electorale ale celor care candidează pentru primăriile din mediul rural. Nu puține au fost cazurile în care însuși preoții s-au implicat în susținerea unui sau altui candidat la primărie.
Ce impact a avut în mediul rural dobrogean hotărârea Ministerului Educației de a introduce cererea de înscriere a elevilor la ora de religie? Reprezenta acest lucru o prioritate în sistemul de Învățământ românesc? Care au fost efectele deciziei ministerului în mediul rural? La aceste întrebări am încercat să răspundem alături de invitaţii acestei săptămâni, edili în două dintre localităţile dezvoltate din mediul rural constănţean: Ancuţa Belu, primarul comunei constănţene Mihail Kogălniceanu, şi Vasile Delicoti, primarul comunei constănţene Poarta Albă.
Ancuţa Belu, primarul comunei Mihail Kogălniceanu: „Ar fi bine să se studieze istoria religiilor”
„Din punctul meu de vedere, cred că ar fi cu mult mai oportun ca în şcoli să se studieze istoria religiilor. Cât despre decizia ministerului, eu cred că este bine să se ceară acordul scris al părinţilor. Mai ales că, de asemenea, cred că cel mai important aspect legat de această temă este credinţa în Dumnezeu şi ţine de fiecare cum şi-o manifestă. Cât despre programa şcolară, sunt de părere că fiecare materie are importanţa ei, dar diferenţa este făcută de modul în care fiecare este promovată. Pe de altă parte, consider că, în momentul de faţă, există pro-bleme mult mai importante în învăţământul românesc. Şcoala românească se confruntă cu situaţii mult mai grave şi care necesită rezolvare urgentă, prin comparaţie cu tam-tamul care s-a făcut legate de ora de religie. Infrastructura, lipsa competiţiei şcolare, subfinanţările şi alte lucruri asemenea ar trebui să fie prio-ritatea Ministerului Educaţiei. Spre exemplu, în Mihail Kogălniceanu, procentul copiilor înscrişi la ora de religie a fost de 95%. Acordul scris al părinţilor a fost benefic şi din alt punct de vedere. Acum, acordul scris a demonstrat cât de “competent” este acest Guvern. Un procent de 95% în această situaţie a demonstrate câţi părinţi au fost puşi pe drum degeaba”, a conchis Ancuţa Belu, primarul comunei constănţene Mihail Kogălniceanu.
Vasile Delicoti, primarul comunei Poarta Albă: „Oamenii se îndreaptă către Biserică, atunci când au greutăţi. Dacă nivelul de trai este ridicat, interesul pentru religie este scăzut”
„Din punctul meu de vedere, nu ar fi trebuit ca ora de religie să fie condiţionată de această cerere. Adică, ora de religie ar fi trebuit să existe în programă, dar participarea elevilor să fie facultativă. Poate un copil vrea să participe câteva luni, să vadă cum e, sau poate nu vrea să participe deloc.
Ora de religie ar trebui să existe în programă fără cerere, dar prezenţa să nu fie obligatorie pentru că poate unii copii sunt de altă confesiune religioasă sau, între timp, părinţii îşi schimbă religia. Să fie mai degrabă ca nu curs opțional. Acum, dacă s-a făcut cererea, materia devine obligatorie. Dar în timpul ăsta se pot întâmplă tot felul de lucruri, se pot schimba opţiunile. Aşa că cel mai bine ar fi ca participarea să fie facultativă. Dacă mă întrebaţi pe mine, din punctul meu de vedere, orele de religie sunt benefice, ajută mult copiii şi oferă educaţie spirituală.
Ora de religie ne ajută la formarea noastră ca oameni, la formarea caracterelor şi la interiorizarea valorilor morale. E ca o hrană spirituală, ca o însuşire a valorilor morale. Aşa că nu trebuie să fie ceva obligatoriu, ci opţional. În momentul de față, Biserica și religia sunt foarte importante în mediul rural. Mai importante cu mult decât în mediul urban. Acolo unde nivelul de trai și oportunitățile de dezvoltare sunt ridicate, interesul pentru religie este scăzut, oamenii se agață mai puțin de latura spirituală. Oamenii se îndreaptă către latura spirituală, atunci când au greutăți.
Deci este foarte bine să avem cadre pregătite să ajute la formarea spirituală și morală a copiilor. Însă, nici pe departe nu era cea mai mare problemă în sistemul actual de învățământ. Programa școlară și structurarea unităților de învățământ reprezintă principalele probleme. Nu avem un sistem profesionist care să formeze specialiști. La instituțiile superioare de învățământ trebuie create locuri în funcție de necesar, de ceea ce cere societatea, pentru a crea competiție. Cantitatea primează în locul calității. Cea mai mare problemă acum este în facultăți. În ciclurile primare sunt probleme legate de dotări, condiții, infrastructură.
Apoi avem o problemă cu faptul că nu avem școli care să pregătească specialiști, asemenea fostelor școli de arte și meserii. Toată lumea se califică la locul de muncă: termină un liceu teoretic și se apucă de mecanică, spre exemplu, la locul de muncă. Nu e normal așa ceva. Normal ar fi să se califice în școală, iar apoi să capete experiență. Deci, până la ora de religie, priorităţile din sistemul de învăţământ românesc sunt cu totul altele…”, a conchis Vasile Delicoti, primarul comunei constănţene Poarta Albă.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
