Indolenţa fostei administraţii a falimentat comuna Nalbant!
Pe site-ul Judecătoriei Tulcea este publicată o decizie şocantă, definitivă şi irevocabilă, a instanţei: Se aprobă executarea Primăriei Nalbant (judeţul Tulcea) pentru suma de 9 milioane de euro. Instanţele româneşti au fost de acord că aceasta este valoarea prejudiciului adus de fosta administraţie unui investitor italian care nu şi-a putut desfăşura activitatea, conform unui contract semnat între primărie şi păgubit, care nu a fost respectat de fosta conducere a administraţiei locale. Aşa se face că primăria unei localităţi sărace, cu o droaie de şomeri şi asistaţi social, trebuie să plătească o sumă mai mare de zece ori decât bugetul primăriei pe un an! Asta înseamnă că, pentru a putea plăti prejudiciul, Primăria Nalbant ar trebui ca timp de un deceniu de acum încolo, să nu mai plătească nici salarii, nici alte cheltuieli lunare, ci toţi banii care intră în trezorerie să ajungă automat la investitor.
Am stat de vorbă cu Mario Aloi, omul de afaceri italian, păgubit de fosta administraţie, care ne-a surprins spunând că încă nu a demarat executarea propriu-zisă, gândindu-se atât la localnici, cât şi la situaţia în care se află noua conducere a primăriei, despre care consideră că nu se face vinovată absolut deloc pentru situaţia creată. Am încercat, de asemenea, să aflăm cum este posibil ca o instanţă din România să aprobe plata, de către primăria unei comune, a unui prejudiciu atât de mare? Ce putea să prevadă contractul astfel încât prejudiciul să ajungă la 9 milioane de euro?! În urma discuţiei cu investitorul însă, ne-am lămurit. Din păcate pentru comuna Nalbant, acesta are dreptate… Într-un fel sau altul, Mario Aloi este îndreptăţit să primească despăgubiri pentru situaţia prin care a trecut.
Mario Aloi, investitorul păgubit: „5 ani m-am rugat de fostul primar să respecte contractul. Când am refuzat să mai plătesc concesiunea, mi-a trimis somaţii şi penalităţi“
„Am încheiat un contract de concesiune cu Primăria Nalbant, în vederea exploatării unei cariere de piatră de Başchioi, celebră pentru calitatea sa. Ştiam că terenul face parte din domeniul privat al primăriei, însă aveam să aflu cu uimire că face parte din domeniul public şi că nu îl pot exploata. Aşa a început prima problemă: Primăria trebuia să treacă terenul din domeniul public în domeniu privat. A urmat calvarul: fostul primar trebuia să obţină un ordin al prefectului care să soluţioneze situaţia, iar eu să pot începe exploatarea. Doar că fostul primar, total dezinteresat de faptul că, deşi semnasem un contract de concesiune şi plăteam la zi toate cheltuielile aferente, nu a mişcat un deget pentru ca eu să pot beneficia de teren. Atunci am decis să mă ocup singur de trecerea terenului din public în privat şi am început să merg pe la toate instituţiile abilitate să mă ajute. Au urmat luni de zile în care am făcut adrese, am obţinut documentele necesare, am mers de la o instituţie la alta şi aşa mai departe. Am avut noroc însă cu domnul prefect Simion, care s-a implicat şi a stabilit o legătură de comunicare cu fostul primar. Am obţinut, după cinci ani, decizia de trecere din domeniul public în domeniul privat. A apărut însă a doua problemă: terenul nu era catalogat ca fiind „agricol” şi trebuia trecut din această categorie, în cea de „exploatare de rocă tip gresie calcaroasă”. Atitudinea fostului primar, neglijenţa şi nepăsarea acestuia m-au împiedicat să obţin şi această schimbare a categoriei terenului. Vreau să reţineţi faptul că îmi plăteam la zi toate cheltuielile aferente concesiunii: redevenţa lunară, paza obştească şi alte taxe şi impozite, deşi nu exploatam. La un moment dat, am oprit plata, ca să îl determin pe fostul primar să îşi onoreze înţelegerile contractuale. Acest lucru nu s-a întâmplat, ba dimpotrivă. A început să îmi trimită somaţii de plată! Ba mai mult, mi-a trimis şi penalităţi! Atunci m-am enervat foarte tare şi l-am acţionat în instanţă, unde mi s-a făcut dreptate. Cu toate acestea însă, deşi s-a aprobat executarea şi ar trebui să încasez 9 milioane de euro de la Primăria Nalbant, nu am început procesul de recuperare al banilor pentru că ştiu că bugetul administraţiei locale este sărac şi nu pot să iau pâinea de la gura localnicilor, din cauza unui om. O soluţie de a-mi recupera prejudiciul însă, trebuie găsită. Slavă Domnului, însă, că actualul primar este un om total diferit de fostul primar, cu care poţi discuta şi care nu este vinovat pentru atitudinea predecesorului său”, ne-a declarat Mario Aloi, investitorul din localitatea Nalbant, care spune că este pentru prima oară în 15 ani de activitate pe teritoriul României, când se confruntă cu astfel de probleme.
Nici Mazăre nu poate să plătească 13 milioane de euro, d-apăi primarul din Nalbant!
Primarul Constanţei, Radu Mazăre, a cerut eşalonarea pe 20 de ani a unei datorii de 13 milioane de euro, pe care administraţia locală trebuie să o plătească unei firme, culmea, tot italiene, Fin.Co.Ge.Ro Spa. Pentru a înţelege cât de gravă este situaţia în care se află comuna tulceană Nalbant, care are de achitat 9 milioane de euro, comparaţi cele două situaţii… Despre situaţia în care se află localitatea, ne-a povestit şi primarul acesteia, Ion Nicolae: „Nu vreau să îi judec pe unii şi pe alţii, ori pe cei care au fost înaintea mea, pentru ce au făcut. Cert este că suntem într-o situaţie critică şi asta e tot ce contează. Dacă am plăti suma de 9 milioane de euro ne-am transforma în cea mai săracă primărie din România, timp de 10 ani de-acum încolo. Avem nevoie de sprijinul Consiliului Judeţean Tulcea, ori al Guvernului României. Altfel, dezvoltarea localităţii noastre ar stagna timp de un deceniu, iar falimentul ne-ar paraliza activitatea”.
Am stat de vorbă şi cu avocatul Primăriei Nalbant, Constantin Gudu. Acesta ne-a acordat un mini-interviu, pe marginea situaţiei în care se află comuna tulceană.
Constantin Gudu, avocatul Primăriei Nalbant: „În prezent se discută cu reprezentanţii S.C. TERRA PROD S.R.L şi, împreună, încercăm să ajungem la rezolvarea amiabilă a problemei”
Info Sud-Est: Cum e posibil ca o primărie să prejudicieze un investitor cu 9 milioane de euro? Ce prevedea contractul încheiat între cele două părţi şi care dintre aceste prevederi nu au fost respectate?
Constantin Gudu: Pentru a se înţelege de unde provine această sumă de bani este necesar a face o retrospecţie la nivelulul anului 2004, respectiv momentul semnării contractului de concesiune 2571/2004 între Consiliul Local Nalbant, în calitate de concedent pe de o parte şi S.C. TERRA PROD S.R.L Galaţi, în calitate de concesionar pe de altă parte. Acest contract avea ca obiect exploatarea unei suprafeţe de teren de 20 ha aparţinând domeniului public al comunei Nalbant, ce avea ca principal obiectiv exploatarea de rocă de către S.C. TERRA PROD S.R.L. Întrucât destinaţia terenului era una agricolă la momentul semnării era necesară schimbarea categoriei de folosinţă în carieră de piatră, în vederea realizării obiectivului mai sus menţionat, aspect care s-a întâmplat însă 5 ani mai târziu. Obiectul dosarului judecat de Tribunalul Galaţi este obligaţia de a face şi lipsa de folosinţă a imobilului în scopul exploatării de rocă tip gresie calcaroasă.
Trebuie menţionat că nu din clauzele contractuale rezultă obligaţia de schimbare a categoriei de folosinţă, ci din corelarea acestor clauze cu cele din caietul de sarcini, întrucât categoria de folosinţă „teren agricol” nu ar fi permis îndeplinirea legală a obiectivului contractului de concesiune, respectiv „exploatarea de rocă tip gresie calcaroasă”.
Sigur, revenind la prima întrebare, suma de 9 milioane de euro rezultă din cuprinsul raportului de expertiză administrat în cauză la cererea reclamantei S.C. TERRA PROD S.R.L. de către expertul solicitat de reclamantă, expertiza care concluzionează în termeni liberi că dacă imobilul s-ar fi exploatat din prima zi a semnării şi până la schimbarea efectivă a categoriei de folosinţă, s-ar putea exploata de către societate rocă în valoare de 9 milioane de euro. Acţiunea a fost admisă de către Tribunalul Galaţi la 21 aprilie, sentinţa tribunalului a fost recurată iar Curtea de Apel Galaţi s-a pronunţat irevocabil în sensul respingerii recursului în data de 10 noiembrie 2011.
Info Sud-Est: Conducerea fostei administraţii a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a nu se ajunge în această situaţie? Altfel spus, cine se face vinovat de situaţia creată?
Constantin Gudu: Nu pot spune dacă conducerea fostei administraţii a făcut toate diligenţele necesare în sensul onorării contractului de concesiune sau în sensul unei bune apărări ulterioare în instanţă, întrucât la momentul respectiv nu reprezentam interesele juridice ale comunei, în speţă asigur asistenţa juridică din august 2012, însă pot spune că toate informaţiile referitoare la acest dosar le-am aflat în septembrie 2012, fiindu-ne comunicate în mod cel puţin ciudat aş spune, de către S.C TERRA PROD S.R.L, în arhivele noastre nu exista nici sentinţa de fond, nici decizia din recurs, lipsă fiind şi marea parte a înscrisurilor din acest dosar. Încercând să iau legătura cu fostul avocat care a reprezentat comuna la acel moment, în vederea comunicării tuturor actelor din acest dosar, nu numai m-am lovit de refuzul acestuia nejustificat. Sigur că problemele s-au ţinut lanţ, întrucât neavând documentele necesare nu ne-am mai aflat în vreuna din situaţiile în care am fi putut uzita de căile de atac extraordinare, respectiv contestaţia în anulare şi revizuirea (trecând 1 an de la data pronunţării deciziei).
Ulterior, intrând în posesia înscrisurilor, sigur că am observat carenţe în ceea ce priveşte reprezentarea prin avocat a fostei administraţii locale şi referitor la această chestiune, am sesizat câteva nereguli de ordin procedural în judecarea acestui dosar. O primă chestiune ţine de competenţa teritorială a Tribunalului Galaţi şi a Curţii de Apel Galaţi, întrucât având în vedere că potrivit Legii 219/1998, lege în vigoare la data semnării contractului, competenţa de soluţionare a cauzelor ce vizează contractele de concesiune, obligaţiile de a face ce rezultă din astfel de contracte etc, aparţine exclusiv instanţei de la sediul autorităţii contractante, respectiv Tribunalul Tulcea şi nu Galaţi, cum în mod greşit s-a apreciat.
O altă eroare ce ţine de slaba reprezentare a consiliului local de la acel moment ţine de neatenţia competenţei materiale secţiei comerciale a Tribunalului Galaţi, în speţă judecându-se o neexecutare culpabilă a unei obligaţii ce rezultă dintr-un act administrativ, aşadar competenţa materială să judece asemenea cazuri spunem noi, ar fi secţia contencios administrativ a Tribunalului şi nu comercială, cum s-a întâmplat potrivit Legii 554/2004, aspecte nediscutate la vreunul din termene.
Altă chestiune care ar fi trebuit să se discute ţine de lipsa capacităţii de folosinţă a Consiliului Local şi lista ar putea continua, însă acest lucru nu ne mai este de folos. având în vedere situaţia de faţă, respectiv titlul executoriu pentru suma de 9 milioane de euro şi executarea începută deja.
Vinovată de această situaţie regretabilă se face fosta administraţie locală, prin delăsarea impardonabilă cu care a gestionat o asemenea situaţie.
Info Sud-Est: Există vreo şansă ca Primăria Nalbant să fie scutită de plata acestei sume imense? Aţi încercat să discutaţi cu investitorul pentru a ajunge la un consens?
Constantin Gudu: În prezent se discută cu reprezentanţi S.C TERRA PROD S.R.L şi împreună încercăm să ajungem la rezolvarea amiabilă a problemei.
Ne bucurăm că ne citești!
Dacă vrei să ne și susții:
