Lavinia Stan, expertă în justiția de tranziție:  Pentru Curtea Penală Internațională și pentru alte foruri, Ucraina reprezintă un moment pentru reinventare instituțională și distanțare de greșeli făcute în trecut/ Ucraina poate fi “Afganistanul lui Putin”

Curtea Penală Internațională are o ocazie de reinventare instituțională în războiul din Ucraina, un conflict care ar putea deveni “Afganistanul lui Putin”, a explicat miercuri experta în justiție de tranziție Lavinia Stan în cadrul unei conferințe ținute la Universitatea Ovidius din Constanța. 

Lavinia Stan este profesor de științe politice la St. Francis Xavier University, Nova Scoția, Canada. Este autor a zeci de articole și volume dedicate regimurilor politice și justiției de tranziție. Este coordonatoarea Encyclopedy of Transitional Justice. Doctor Honoris Causa al Universității Ovidius din Constanța ( 2017). Expert al guvernului SUA în tranziția post-Sadam Hussein în Irak și al guvernelor din Libia și Tunisia după Primăvară Arabă (2010-2012). Expert ONU în problema drepturilor omului în Coreea de Nord.

În fața a peste 60 de persoane, ea a prezentat cum se poate aplica justiția de tranziție într-un conflict modern folosindu-se de exemple istorice și de  experiența sa de peste 20 de ani în domeniu. Dezbaterea a fost moderată de dr. Emanuel Plopeanu, decan al Facultății de Istorie și Științe Politice din cadrul universității. 

Justiția de tranziție, cunoscută și ca dreptate de tranziție,  se referă la “modul în care societățile reacționează la moștenirea unor încălcări masive și grave ale drepturilor omului”, după cum explică ONG-ul International Center for Transitional Justice. Scopul ei este să pună întrebări dificile din domeniul dreptului, al politicii și al științelor sociale și să se confrunte cu nenumărate dileme. Mai presus de toate este, totuși, atenția acordată victimelor.

În acest context, Lavinia Stan a făcut referință la episoade istorice precum războaiele din fosta Iugoslavie și genocidul din Ruanda, dar și la propria experiență în calitate de expert care a colaborat cu organizații internaționale în timpul unor evenimente precum Primăvara Arabă (2010-2012) pentru a explica, în cursul unui discurs de peste o oră și jumătate, reacția comunității internaționale la crimele comise în Ucraina, mecanismele instituționale prin care poate fi abordată problema din perspectiva justiției de tranziție, scopurile principale, potențialul dar și limitările unei astfel de abordări.

Declarații principale

• Dreptatea de tranziție poate fi aplicată prin programe și inițiative din partea actorilor de stat sau ai societății civile pentru redresarea a moștenirii trecutului recent, atunci când acest trecut este caracterizat de încălcări ale drepturilor omului de mare anvergură.

• Experții în domeniu privesc, din această perspectivă, fapte realizate în principal de actori de stat, fie că este vorba de un război, un genocid, o campanie de represiune ș.a.m.d.

• Obiectivele unor asemenea programe includ stabilirea adevărului în privința celor petrecute, pedepsirea celor responsabili, dar și reconciliere la nivelul societății, între victime, cei vinovați și martori. Măsurile luate pot include procesele legale împotriva vinovaților, pachete de compensație pentru victime, restituire de proprietate luată în mod injust, oferirea de acces la informații, programe de reintegrarea în societate a foștilor combatanți.

• În privința Ucrainei, există anumite avantaje care facilitează realizarea justiției tranziționale, printre care se numără existența unei autorități penale internaționale permanente cu jurisdicție asupra unor asemenea fapte și posibilitatea de a investiga crimele imediat după comiterea lor, avantaje care nu existau în timpul războaielor iugoslave sau a genocidului din Ruanda.

• În schimb, există și limitări instituționale și practice însemnate. Excesul de zel al oamenilor și al autorităților (naționale și internaționale) ar putea în mod ironic să îngreuneze de fapt datoriile instituțiilor competente, precum Curtea Penală Internațională (ICC), iar circumstanțele politice și contextul internațional fac din soluționarea problemei într-o sală de judecată o sarcină dificilă.

• Pentru ICC, dar și alte instituții, Ucraina reprezintă un moment pentru reinventare instituțională și distanțare de greșeli făcute în trecut.

• În cazul Ucrainei, și nu numai, procesele legale sunt importante pentru a aplica dreptatea de tranziție, dar există și alte opțiuni. În cazurile în care doar unele din scopurile justiției de tranziție pot fi îndeplinite, este mai bine să se urmărească asta decât să se încerce atingerea tuturor punctelor cu riscul de a eșua total.

Pentru a înțelege de ce Ucraina este o zonă de mare interes pentru experții în justiție de tranziție, Lavinia Stan a explicat cât de importantă este natura faptelor comise și cum sunt ele delimitate:

• “Noi ne uităm numai la încălcări ale drepturilor omului care sunt făcute de stat, de guvern (…) Altele (morți, n. ed.) sunt foarte importante, dar nu sunt cazuri la care eu să pot să mă pronunț”.

După acest criteriu, morțile care au loc în Ucraina intră în zona de interes a justiției tradiționale pentru că sunt de anvergură mare și pot fi atribuite unor autorități statale. Chiar și printre acestea, există anumite fapte cărora ICC-ul le acordă o atenție deosebită, din motive pragmatice: 

• “”La 17 martie anul acesta, ICC a dat un mandat de arestare contra lui Putin și a femeii care este comisar (în Rusia, n. ed.) pentru drepturile copilului. Asta e așa, un titlu fabricat, pentru că ei numai de drepturile copiilor nu-i pasă. Faptul că tu iei copii din Ucraina și îi strămuți, asta e o primă violare.d Îi strămuți dintr-o țară în țara beligerantă, dar pe urmă îi pui și la adopție (…) De ce dintre toate dimensiunile pe care le putea invoca împotriva agresiunii ruse în Ucraina, ICC alege copiii? Pentru că ICC trebuie să lucreze nu numai pentru adevăr și dreptate, ci trebuie să lucreze și pentru legitimitatea ei înșiși. Și atunci, ICC găsește cazul care să impresioneze pe toată lumea! Poate cineva să spună “Dom’le, nu-mi pasă de copii?” – Nu!”

După explicațiile expertei, pentru ICC este important să-și atingă scopurile în Ucraina nu doar din motive evidente precum nevoia de dreptate pentru victime, ci și din motivul pragmatic de a-și justifica existența și activitățile în fața lumii. 

ICC este într-o cursă de a se legitima încă de pe vremea mandatului primului său procuror, faimosul jurist argentinian Luis Moreno Ocampo, însă ea nu a fost lipsită de critici. Spre exemplu, până acum puțin timp, toate cazurile abordate de curte vizau suspecți comise în diferite țări africane, fapt care a dus la ideea că ICC suferă de un bias instituțional în acest sens. Ucraina este ocazia curții de a arăta că aceasta nu mai este o problemă și că “acolo s-au căsăpit, acolo ne-am dus”, explică Lavinia Stan. 

Pe deasupra, în ceea ce privește ICC, există și alte limitări practice, cum ar fi faptul că orice decizie ar lua instituția, nu are autoritatea să-l aresteze pe Vladimir Putin.

• “În final, se bazează pe statele sale membre, semnatare ale Convenției de la Roma (1998)… Păi, Rusia nu este semnatară. Dacă noi îl vrem pe Putin, cui îi spui <<Ia du-te, arestează-l pe Putin și adu-l aici>>? Nu se poate!”.

Desigur, asta nu înseamnă că nu există opțiuni în acest sens, De exemplu, există cel puțin la nivel teoretic posibilitatea ca Putin să pășească pe teritoriul unui stat care ar fi dispus să-l aresteze în baza principiul jurisdicției universale, care se poate aplica în cazul crimelor deosebit de grave precum cele judecate de ICC. Totuși, această soluție are și ea problemele ei, una dintre ele fiind că state puternice precum SUA și China nu ar aplica acest principiu din rațiuni politice, conform Laviniei Stan.

Pe deasupra, întrebată dacă este posibil ca războiul să “înghețe”, ceea ce ar putea duce la pierderea atenției comunității internaționale în timp, ea afirmă ca un asemenea scenariu nu este imposibil – Ucraina ar putea deveni “Afganistanul lui Putin”, iar pentru un conflict de durată, se poate ca interesul internațional să slăbească.

În orice caz, scopul dreptății de tranziție depășește cu mult doar acțiunile unei singure curți, oricât de competentă și puternică ar fi ea. Multe din cazurile legale vor fi oricum gestionate de curțile ucrainene, iar dreptatea tranzițională are și alte chestiuni de care să se ocupe.

Un exemplu concret în acest sens, dat de Lavinia Stan, este Africa de Sud imediat în anii 90, imediat după încheierea Apartheidului, politica de stat pentru separarea comunităților etnice și rasiale care a fost impusă prin măsuri extrem de brutale în țară. Desmond Tutu, activist anti-segregare și episcop anglican de culoare, a devenit șef al Comisiei de Adevăr și Reconciliere, una din instituțiile create pentru a vindeca rănile sociale create de segregare.

În această calitate, el a încurajat acordarea de amnistie pentru unii dintre cei responsabili de fapte violente în anii segregării în schimbul mărturiilor lor publice. Din cauza caracterului aproape secret și izolat al faptelor comise, demonstrarea lor într-o sală de judecată pentru a-i pedepsi pe făptași nu era posibilă.

În acest context tragic, aflarea adevărului chiar și la prețul aplicării pedepsei a fost considerat favorabil. Prin această metodă, asemuită cu o spovedanie în fața opiniei publice, au fost dezvăluite fapte importante și detalii despre multe crime care ar fi rămas altminteri pe veci pierdute.

Totuși, în cazul Ucrainei, există și diferențe. Ucraina se remarcă prin faptul că multe dintre crimele comise pot fi investigate aproape imediat după ce au avut loc, fapt ce s-a și întâmplat în locuri precum Bucea. În era internetului, informația călătorește mult mai rapid și mai ușor, iar autoritățile competente pot acționa mai rapid și mai decisiv pentru a urmări dreptatea.

Pe de altă parte, atenția aproape imediată pe care a atras-o războiul și noile tehnologii au adus propriile provocări. Informațiile transmise pe internet nu sunt mereu de încredere și nu vor putea fi folosite în timpul judecății. Veridicitatea probelor este un element important, iar aceasta poate suferi de pe urma faptului că în prezent, “justiția de tranziție este la modă”.

Opinia Laviniei Stan este că, deși multe persoane și grupuri, inclusiv autorități naționale și internaționale, își doresc să contribuie la strângerea de probe și judecarea crimelor de război din Ucraina, această responsabilitate ar trebui lăsată în seama curților ucrainene, a ICC și echipelor de cercetare specializate – cu alte cuvinte, structurilor în măsură să colecteze și să evalueze cum trebuie probele.

În ciuda tuturor progreselor care au fost făcute în ultimele decenii, Lavinia Stan încheie prezentarea cu o atenționare. Războiul din Ucraina este un moment al schimbării, al reinventării anumitor instituții și al creării de noi atitudini și principii legale, iar toate acestea pot avea consecințe neprevăzute, un fapt bine cunoscut în domeniul dreptății de tranziție.