FOTOREPORTAJ Cum arată unul din refugiile copiilor ucraineni din Constanța/ Joacă și educație sub supravegherea unui psiholog care încearcă să identifice posibile traume

Războiul din Ucraina a dat peste cap viețile a milioane de oameni, iar la peste un an de la izbucnirea conflictului, efectele sale se regăsesc peste tot unde au ajuns oamenii ce au fugit din calea rachetelor rusești. Îi vedem pe străzi, îi auzim, îi ajutăm cum putem, iar în Constanța, ajutorul a luat mai multe forme, printre care se regăsește și Centrul de Resurse Civice.

În egală măsură spațiu educațional și de divertisment pentru copii, loc pentru desfășurarea evenimentelor, centru de informare și ajutor în descâlcirea birocrației românești, centrul aflat pe bulevardul I.C. Brătianu încearcă să ofere, în doar câteva săli, tot ajutorul de care poate avea nevoie o comunitate numeroasă și formată aproape peste noapte pe litoralul românesc. 

Circumstanțele creării centrului devin evidente încă de la prima privire aruncată holurilor și camerelor în care își desfășoară activitatea. Aflat în clădirea în care se afla cândva sediul unei redacții, pereții albi sunt împodobiți cu felurite desene și creații artistice ale copiilor veniți din Ucraina – după cum explică Cosmin Bârzan, președintele instituției, mare parte a activităților instituției este dedicată celor mici și bunăstării lor psiho-emoționale, iar încurajarea activităților artistice este o parte importantă a acestei munci. 

Faptul că fiecare mic desen poate reprezenta o parte din povestea unui copil care a văzut lucruri de neimaginat dă o dimensiune cu totul nouă aspectului simplu al încăperilor, iar fiecare privire mai amănunțită dezvăluie ceva nou. 

Spre exemplu, într-una din sălile unde se desfășoară activitățile pentru copiii mai mici, urmele ultimei lecții nu fuseseră încă șterse de pe tablă: printre mai multe cuvinte în ucraineană, se putea citi, scris cu litere mari, cuvântul “mami”, deasupra unei inimi traversate de o linie verticală. O priveliște normală în alte circumstanțe trezește aici numeroase întrebări. Care este mesajul complet? De ce este inima tăiată? Copilul care l-a scris mai este oare împreună cu mama lui?

Privită în ansamblu, încăperea pare smulsă din amintirile de la grădiniță ale oricăruia dintre noi, cu excepția, evident, a micilor detalii precum cuvintele în ucraineană de pe tablă. De la jucării la decorațiuni și tablouri, totul pare gândit să ofere copiilor probabil unul din puținele spații cu adevărat sigure și pașnice de care s-au putut bucura în ultimele luni.

După cum arată Cosmin Bârzan, activitățile sunt gândite cu bunăstarea mentală pe primul loc, motiv pentru care prezintă anumite particularități – spre exemplu, ședințele de joacă se desfășoară sub supravegherea unui psiholog care evaluează starea micuților și încearcă să identifice posibile traume.

În același timp, “cursurile” sunt mai degrabă activități para-educative fără un program bine stabilit, dar care încearcă să-i ajute pe copii să se dezvolte în relativă armonie cu mediul în care au ajuns împotriva voinței lor. Astfel, ei învață limba engleză și română în timp ce dobândesc cunoștințe de geografie și biologie, iau parte la diverse activități fizice precum dansul, inclusiv cheerleading, confecționează diferite decorațiuni și, în general, se distrează împreună. 

Reporterii Info Sud-Est au putut lua parte la o zi din activitățile copiilor, una dintre ele fiind o oră de engleză care se desfășura la centru. Cu scaune de birou și mese de culori și modele diferite, este destul de clar faptul că a fost nevoie de o doză sănătoasă de improvizație pentru a crea spațiul didactic, dar elevii nu păreau prea deranjați de acest fapt. Cu doamna profesoară în față și rechizite pe mese în loc de tastaturi și ecrane, micuța sală de clasă este cu siguranță mai aproape de normalitatea școlară decât mediul online.

Aspectul social al activităților centrului este important, deoarece copiii deja merg la școală, însă mulți dintre ei o fac în format online, un compromis educațional care nu pare să aibă o alternativă mai bună, sau cel puțin nu la scară largă. Cosmin Bârzan specifică că numărul de copii ajutați de centru se ridică la aproximativ 800, adică doar o parte a miilor de copii ucraineni aflați în Constanța. 

Conform estimările centrului, numărul de refugiați ucraineni din Constanța a depășit și 22.000 de mii, dar în contextul recentelor schimbări aduse programelor de ajutor pentru refugiați, numărul lor a scăzut undeva la 17-18 mii, care încă au nevoie de ajutor pentru a se integra, iar în jur de jumătate din ei sunt copii.

Lipsa de înțelegere și comunicare, în special din cauza barierelor lingvistice și culturale, au dus la situații neplăcute, cum ar fi gonirea refugiaților din locurile unde erau cazați odată cu încetarea ajutorului financiar, situații care ocazional au escaladat la agresivitate și s-au lăsat cu dosare penale, au explicat mai multe surse pentru Info Sud-Est.

De asemenea, mai mulți ucraineni au avut probleme cu lucruri precum eliberarea rețetelor medicale, care nu sunt întotdeauna echivalente în cele două țări. Astfel, persoanele cu diabet, de exemplu, trebuie să treacă din nou prin toate procedurile de control medical pentru a obține o simplă prescripție pentru insulina necesară supraviețuirii.

Din motive similare, birocratice, există ucraineni care acasă profesau în domenii precum ingineria, medicina și informatica, dar care nu mai au această opțiune în România, deoarece diplomele nu le sunt recunoscute de către stat.

În această situație, personalul centrului încearcă să ajute pe toată lumea după caz. Pentru unii beneficiari adulți, ajutorul este de natură materială. Pentru alții, este nevoie de ajutor birocratic, iar uneori, oamenii au pur și simplu nevoie să fie îndrumați spre instituțiile care îi pot ajuta. Cel puțin în domeniul medical, centrul a stabilit colaborări cu instituții medicale și a creat mecanisme de referință, programare și decontare, printre altele.

Una din nevoile principale rămâne, totuși, informația, iar soluția până la acest moment l-a reprezentat un call center la care cetățenii ucraineni pot suna pentru diferite informații. Cel mai nou spațiu pentru informarea publică este Comunitaria – un post de radio online în engleză, română și ucraineană, pe care centrul îl va lansa cât de curând.

Astfel, lucrând dintr-o singură cămăruță special amenajată și echipată, angajații centrului vor putea adresa două nevoi importante pentru comunitate, nu doar în Constanța, ci în întreaga țara – pe de o parte, informarea pe înțelesul tuturor, iar pe de cealaltă parte, creșterea implicării comunitare. Postul de radio va avea emisiuni deschise participării publicului, iar tinerii vor fi chiar încurajați să participe și să-și creeze propriile emisiuni. Cosmin Bârzan descrie această idee drept o oportunitate pentru tineri de a-și explora interesele și de a dezvolta abilități precum vorbitul în public într-un mediu plăcut.

În ceea ce privește informarea, Centrul de Resurse Civice plănuiește și alte proiecte, precum un parteneriat cu postul public de radio din Kiev pentru a difuza știri în România și o rețea de jurnaliști români și ucraineni care să se ajute reciproc, însă pentru moment, pasul pe care se concentrează este lansarea postului Comunitaria.

Ideile ambițioase ne-au dus cu gândul la rețele de comunicare și ajutor de mare anvergură, dar drumul spre ieșire ne-a adus aminte de problemele cu care ne confruntăm la doar câțiva pași de noi – părinți și copii mergând dintr-o sală în altă cu o oarecare veselie în pas. Copiii, în deosebi, se plimbau și fugeau pe holurile clădirii cu o încredere care arăta că nu erau la prima vizită. 

Am pășit pe ușile clădirii cu un număr în minte: 800. În fața a milioane de tragedii personale, există oameni care folosesc resursele limitate pe care le au pentru a asigura o oază de ajutor și normalitate pentru o mică parte dintre cei afectați. Circumstanțele sunt încă sumbre, dar dincolo de cifre și statistici, orice mică victorie a compasiunii umane în fața războiului contează.