Diferențele dintre fotbalul nostru și cel grecesc, de Liga a IV-a, văzute prin ochii unui jucător român de la Ajax Syros

După ce a jucat la Midia Năvodari, Portul Constanța și CS Eforie, 
Boritz Bogdan (al doilea de la stânga la dreapta) a hotărât să plece în Grecia, 
săturându-se de mizeria din ligile inferioare românești

Pentru a putea avea un fotbal de calitate, orice țară trebuie să aibă o structură foarte bine pusă la punct, pornind de la echipele de copii și juniori, trecând la ligile inferioare și terminând cu prima ligă națională.
Campionatele cu adevărat puternice din Europa au în spate, pe lângă o situație financiară foarte bună a echipelor, ligi inferioare foarte puternice, pepiniere de copii și juniori la cel mai înalt nivel. Astfel echipele de primă ligă din Spania, Anglia, Franța, Olanda au o arie de selecție mult mai largă decât cele din estul Europei.
Este și cazul României, unde fotbalul din ligile inferioare este un dezastru. Pentru a putea vedea diferențele dintre ceea ce se întâmplă în România la ora actuală, în materie de fotbal, și ce fac grecii, deși într-o adâncă criză economică, pentru a avea un fotbal de calitate, am stat de vorbă cu Bogdan Boritz, un fotbalist de 24 de ani, plecat din Constanța pentru a-și încerca norocul în Grecia.

ISE: La ce echipe ai jucat în România și ce te-a determinat să pleci în străinătate?
Bogdan Boritz: Am făcut junioratul la Farul Constanța. Apoi am jucat pe rând la echipe de liga a III-a și a IV-a din județul Constanța: Midia Năvodari, Academia Gheor-ghe Hagi, Portul Constanța, CS Ovidiu, Agigea. La un moment dat, lipsa de profesionalism de la acest nivel m-a determinat să plec în străinătate. Acum evoluez la Ajax Syros, o echipă micuță din Grecia, în liga a IV-a. Însă diferențele sunt enorme. Nu există grad de comparație.

ISE: Ce vrei să spui prin lipsa de profesionalism?
B.B.: Deși este o echipă mică, Ajax Syros este „croită“ pe modelul marilor echipe din Europa. Pornind de la baza de pregătire, condițiile de antrenament, alimentație, mentalitate și terminând cu oportunitățile de promovare în ligile superioare. Ca să vă dați seama mai bine de diferențe, vă spun doar că aici am asigurată cazarea, masa, echipamentul de antrenament și câștig de cinci ori mai bine decât în România, deși joc practic cam la același nivel. Însă aici echipele din ligile inferioare se concentrează să crească jucători pentru fotbalul mare, și nu există doar pentru a se întâlni în weekend la o miuță, așa cum se întâmplă în România.

ISE: De ce crezi că există așa mari diferențe între fotbalul din cele două țări?
B.B.: Sunt conștient că în România nu există bani pentru fotbal, fiindcă am simțit-o pe pielea mea, atunci când jucam la liga a III-a și nu luam salariul cu lunile. Dar și Grecia se află într-o situație economică deloc roz. Și totuși, la un meci din Liga a IV-a tribuna este plină, iar meciurile sunt televizate. Așa ceva nu se întâmplă în România. Oamenii de fotbal din țara noastră nu înțeleg că dacă ai mai multe echipe de ligi inferioare, cu condiții optime de pregătire, ai mult mai multe șanse să descoperi jucători tineri pe care îi poți promova mai departe. Aici joc fotbal din plăcere. În România în-cetasem să fac lucrul ăsta de mult timp. Mă duceam la stadion doar în speranța că, la un moment dat, o să fie mai bine.

ISE: Vei mai juca vreodată fotbal în România?
B.B.: Doar dacă voi putea reveni la o echipă din prima Ligă. Altfel nu. Am văzut cum este tratat fotbalul aici și nu mă voi putea întoarce niciodată la fotbalul din ligile inferioare din România, unde jucătorii se întâlnesc de două ori pe săptămână la antrenamente iar conducătorii plătesc salarii când își aduc aminte.

Ne bucurăm că ne citești!

Dacă vrei să ne și susții: