OPINIE: Cum s-a văzut tandemul Cioloș-Barna de pe faleza Constanței

Duminică, USR și PLUS au făcut un desant, căci acesta este termenul potrivit, pe faleza Cazinoului din Constanța. Fie că erau ”în civil” sau purtau veste albe inscripționate cu însemnele celor două partide, zeci de membri și simpatizanți mișunau printre constănțenii care se plimbau pe promenadă la ora prânzului. M-am plimbat și eu printre ei, pentru că am vrut să văd cum interacționează cu electoratul doi politicieni născuți din tehnocrați: Dan Barna și Dacian Cioloș. Concluziile mele ”la cald”, netrecute prin alte filtre, sunt următoarele:

De-a lungul promenadei, care are vreo 500 de metri, m-au oprit vreo 7-8 de-ai lor să mă întrebe dacă vreau să semnez pentru ca alianța să poată candida la europarlamentare. Promenada era împânzită de oameni de la USR și PLUS care strângeau semnături. Nu cred că e vreunul care s-a plimbat azi pe-acolo și a scăpat neîntrebat. Ba cred că fiecare a fost întrebat de cel puțin doi voluntari. Pentru mine, de la a treia oară încolo a devenit enervant.

USR și PLUS au ales inteligent promenada din fața Cazinoului din Constanța. Duminică, la ora prânzului, faleza este cea mai circulată zonă din oraș, unde se plimbă toate felurile de votanți: de la tineri, la bătrâni, fie că sunt pensionari sau în câmpul muncii, părinți sau adolescenți, cu studii superioare sau fără. Mai ales într-o zi însorită cum a fost duminică, USR și PLUS au avut vad bun și au profitat din plin de el.

N-am văzut ciondăneli, n-am auzit huiduieli, ceea ce nu înseamnă că la Constanța au numai simpatizanți. Nu, nici pe departe. Doar că la întâlnirea de duminică au lipsit răfuielile.

Apoi, îmi pare că Dan Barna este „mai politician” decât Cioloș. Cioloș pare, spre exemplu, mai prețios. O remarcă la prima vedere este și că Barna ajunge mai repede la oameni, pare mai natural în mijlocul lor, mai ”de-al lor”. În schimb, Cioloș se pierde mai ușor de oameni, interacționează mai stângaci. Niciunul însă nu pare să se simtă confortabil în băi de mulțime.

Barna s-a oprit și a zâmbit în fața camerei foto a unui jurnalist care îi făcea poze insistent, de la o distanță foarte mică. L-a întrebat dacă vrea să semneze pentru alianță, apoi a dat mâna cu el. După aceea s-a oprit la unul dintre oamenii care vindeau lozuri în plic. A scos o bancnotă de 50 de lei și cu o parte din bani a cumpărat vreo 10-15 lozuri pe care și le-a îndesat în buzunarele blugilor. Cel mai probabil, vânzătorul de lozuri habar n-avea cine e Barna, dar nici nu cred că i-a păsat prea tare atâta vreme cât i-a făcut o vânzare bunicică. La câțiva zeci de metri mai încolo, Cioloș era înconjurat de niște oameni care l-au oprit ba să-l întrebe lucruri de pe vremea când era premier, ba să dea mâna cu el și să îi spună că-l votează. Un domn în vârstă îi spunea că se bucură să îl vadă, iar Cioloș l-a bătut pe umăr de mai multe ori decât ar fi trebuit și n-a reușit să îi spună mai mult decât: ”Sunteți tare!”. Părea că Cioloș îi zâmbea sincer omului din fața lui și că avea o reacție nedisimulată, dar, iată, cumva nepotrivită.

Am mai observat că Cioloș a fost abordat de mai mulți oameni decât Barna. Pe Barna abia dacă l-am recunoscut și eu și atunci când am făcut-o a fost doar datorită înălțimii, pentru că l-a scos repede în evidență. Ambii însă îmi par figuri șterse, comune, destul de greu de reperat și identificat în mulțime. Ca un amănunt, l-am reperat mai repede pe Dragoș Pîslaru. Bronzul lui puternic și bizar, total exotic pentru vremea asta, l-a trădat repede în mulțime, mai ales aici, la malul mării, în afara sezonului estival.

Apoi, pe Cioloș l-am auzit de câteva ori folosind ”datorită” în loc de ”din cauza”, chestie care mi-a zgâriat creierii și m-a enervat mai mult decât dacă aș fi auzit greșeala asta la alt politician. Pe Barna nu l-am auzit folosind ”datorită” în loc de ”din cauza”, dar nu garantez că nu face și el aceeași greșeală.

La prima vedere, Barna pare mai aerian dar, în fapt, cred că este mult mai atent la persoanele care se află în preajma lui, e mai reținut, mai serios, mai circumspect și mai zgârcit cu zâmbetele în stânga și dreapta. Cioloș pare mai neatent, mai puțin precaut, generos cu zâmbetele, uneori în exces, și nu pare foarte interesat de anumite detalii care contează pentru un public exigent, cum ar fi, spre exemplu, să nu întârzii la o întâlnire. Probabil lucrurile astea se explică printr-o doză prea mare de idealism sau de superficialitate. Ori una din două, ori, în cel mai rău caz, amândouă.  

Cred că diferențele semnificative între interacțiunile celor doi cu oamenii vin și din experiențele diferite pe care Barna și Cioloș le au în politica internă.

Barna, Stelian Ion și ceilalți ai lor par veniți de pe front, cu uniformele cârpite și tumefiați de pumnii încasați în Parlament, cu ”școala vieții” de pe străzi și de prin cartierele unde-au umblat pentru semnăturile #fărăpenali. Lângă ei, Cioloș, Dragoș Pîslaru și alții de la PLUS apar ca niște vedete de Hollywood, cu glamour și zâmbete perfecte. E suficient să îi privești mergând, interacționând cu oamenii sau vorbind între ei și poți observa diferențele astea. Până la urmă, însă, diferențele nu sunt extraordinar de importante. Nu acum. Dar dacă ele nu se vor toci în timp, la un moment dat vor cântări greu în traseul lor.

Fără vreo aluzie de altă natură, uitându-mă azi la Barna și Cioloș mi-am amintit de un cuplu din liceu care era celebru pentru câte nazuri făcea ea și câtă răbdare avea el. Ea era înfumurată și populară, el era inteligent și rezervat. Erau foarte diferiți dar, cumva, au ajuns natural împreună: nu-și erau indiferenți, mergeau pe același drum spre casă și aveau aproape toți prietenii comuni. Deci, într-o zi, s-au cuplat. Dar de rămas împreună au rămas doar pentru că la un moment dat s-a maturizat și ea, iar diferențele dintre ei au început să se estompeze. Apoi, sigur, a apărut obișnuința și, de-aici încolo, rețeta e aceeași în aproape toate cuplurile care aleg să rămână împreună.

La fel ca ei, Cioloș și Barna merg acum pe același drum spre casă și au aproape toți prietenii comuni. De plăcut nu e tocmai sigur că se plac. Dar, iată, și-au dat o șansă, la fel ca în căsniciile dinastice, unde oamenii nu se iubeau, dar legătura lor ținea unite (mai ales) popoarele mici și le făceau mai puternice în fața pericolelor. Însă, dacă orgoliile celor doi vor scăpa de sub control la un moment dat, dacă nazurile și imaturitatea politică își vor da mâna, ori dacă nu vor trece împreună peste un eventual eșec al alegerilor, de orice fel ar fi acestea, și vor arunca vina de la unul la altul, ca-ntr-o căsnicie epuizată de compromisuri, despărțirea celor doi va fi una dintre cele mai urâte din politica românească. Cam ca drama a doi adolescenți care și-au făcut promisiuni înainte de vreme.  

Video: Cristian Andrei Leonte