Toate drumurile duc la Fortaleza. Radu Mazăre și Brazilia în anii ’90

Dunele din Cumbuco, Fortaleza (Brazilia). Foto: RISE Project

Legăturile lui Radu Mazăre cu Brazilia sunt stabilite în anii ’90, prin intermediul ambasadorului brazilian la București Jeronimo Moscardo de Souza.

La 25 de ani, Moscardo, originar din Fortaleza, era numit consilierul personal și considerat om de încredere al președintelui Humberto de Alencar Castelo Branco, un mareșal care a condus lovitura de stat din 1964 și a transformat Brazilia într-o dictatură militară.

La mijlocul anilor ’90, Moscardo spunea despre Mazăre că este un „vechi prieten“, îi transmitea acestuia „toată admirația Guvernului Braziliei“, iar vara petreceau până în zori pe plaja fostului primar pe care acesta o botezase „Copacabana”.

În anul 2000, cu două săptămâni înainte de primul tur de scrutin, când Radu Mazăre candida pentru prima oară la Primăria Constanța, Moscardo descinde la Constanța cu o delegație de 60 de brazilieni din mediul academic, artistic, politic și de afaceri, „pentru a-i mulțumi lui Radu Mazăre în numele culturii braziliene“.

Moscardo își încheie misiunea diplomatică din România în 2003, după șapte ani de activitate, nu înainte de a primi înalte distincții pentru „promovarea și consolidarea relațiilor româno-braziliene”. Cele mai importante titluri le-a primit în 2003 când i se înmânează Diploma Honoris Causa a Academiei Române, iar Ion Iliescu îl decorează cu Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Ofițer – cele mai înalte distincții oferite de Academie și de statul român.

După 1989, România și Brazilia nu au avut niciodată relații economice și politice importante.

Jurnaliștii de la RISE Project au publicat două anchete de răsunet în care arătau legăturile președintelui PSD, Liviu Dragnea, în Brazilia și conexiunile acestuia cu un grup de afaceriști români care au dezvoltat un mic imperiu în Fortaleza, dar și faptul că Radu Mazăre a petrecut cu Dragnea la un restaurant din localitatea braziliană. În anchetele RISE Project apare și un mesaj primit de Mazăre în 2010, pe site-ul personal, prin care fostul primar era anunțat că în proprietatea sa din Fortaleza au loc activități dubioase atunci când Mazăre este în România.

Dar cum a ajuns Radu Mazăre în Brazilia? Contactul lui cu țara sud-americană nu a fost stabilit în 2011, atunci când fostul primar a încercat să organizeze pentru prima oară în stațiunea Mamaia un mini-carnaval similar cu cel din Rio de Janeiro, ci cu vreo douăzeci de ani înainte.

Una dintre afacerile începute de Mazăre la mijlocul anilor ‘90, pe vremea când era deputat, a fost amenajarea și exploatarea unei bucăți de plajă din stațiunea Mamaia. În triștii și prăfuiții ani ‘90, Mazăre alegea un nume exotic pentru plaja lui: Copacabana, după denumirea unui cartier din Rio de Janeiro (Brazilia), devenit celebru pentru plaja cu același nume.

În același timp cu inaugurarea plajei braziliene de la Mamaia, la București își începea misiunea diplomatică ambasadorul brazilian Jeronimo Moscardo de Souza, care devine rapid oaspetele de seamă al plajei lui Mazăre. Nelipsit din Mamaia în weekendurile sezonului estival, Souza vorbea despre Mazăre, la sfârșitul anilor ‘90, ca despre „un vechi prieten al Braziliei”, nu contenea în a-i aduce laude tânărului deputat și declara că „Guvernul Braziliei își exprimă admirația față de Radu Mazăre”.

Dar cine este Jeronimo Moscardo de Souza, prietenul lui Radu Mazăre?

Născut în 1940, la Fortaleza, Moscardo ajunge, la doar 25 de ani, consilierul personal al președintelui brazilian Humberto de Alencar Castelo Branco, funcție pe care Moscardo o deține până în 1967 când președintele moare într-un accident aviatic. Mareșalul Branco s-a născut tot în Fortaleza, la 1900, și a ajuns la conducerea țării după lovitura de stat pe care a condus-o în 15 aprilie 1964 și în urma căreia Brazilia avea să fie dictatură militară vreme de două decenii. Așadar, Moscardo își începea cariera în funcția de consilier personal și om de încredere al dictatorului brazilian Castelo Branco. În 1993, Moscardo devine ministrul Culturii, iar apoi își începe cariera de diplomat cu misiuni în New York, Moscova, ONU, UNESCO etc.

La mijlocul anilor ‘90, Moscardo își consolidează relația cu Radu Mazăre și cei doi vorbesc deseori despre „prietenia veche” care îi leagă, dar și despre „filiera privată” pe care încearcă să consolideze relațiile româno-braziliene, ambii insistând în discursul public pentru o dezvoltare a relațiilor bilaterale și la nivel oficial. Mai mult decât atât, Moscardo vorbea jurnaliștilor despre „admirația pe care Guvernul Braziliei” o poartă lui Radu Mazăre pentru „ceea ce a făcut pentru noi”, făcând referire la numele Copacabana, dat unei plaje și unei discoteci deschise de Mazăre spre sfârșitul anilor ‘90.

Mazăre, Dragnea și refugiul din Fortaleza. O prietenie pe viață

Fortaleza, Ceará (foto: worldcuptheguide.files.wordpress.com)

Mazăre îl întâlnește pe Moscardo pe vremea când fostul primar nici nu împlinise 30 de ani, iar experimentatul diplomat brazilian este cel care îl inițiază pe Mazăre în tainele Braziliei. Fostul primar se îndrăgostește iremediabil de Fortaleza, locul natal al ambasadorului Moscardo și al mareșalului Branco, meleaguri pe care Mazăre le numea „un paradis ecuatorial” și unde se refugia atunci când voia să scape de „tămbălăul politic de-acasă”. Același refugiu îl alegea și Liviu Dragnea, prietenul și colegul de partid al lui Mazăre.

Mazăre și Dragnea au intrat în politică în același timp, ambii alegând PD, formațiune din partea căreia candidează în 1996: Mazăre pentru un fotoliu în Camera Deputaților, Dragnea pentru un scaun modest în Consiliul Local Turnu Măgurele. Ambii părăsesc PD și se înscriu în PSD – Dragnea în 2000, Mazăre în 2003. În anul 2000, amândoi intră în administrație, Dragnea devine președintele Consiliului Județean Teleorman, iar Mazăre ajunge primarul Constanței. La scurt timp, amândoi preiau președinția organizațiilor județene ale PSD. Amândoi au dobândit astfel funcții importante de conducere, atât în administrație, cât și în partid, funcții la care vor renunța cu greu și doar după multă vreme: Dragnea pentru a ajunge ministru, Mazăre din cauza problemelor penale. Cei doi sunt legați de o prietenie veche și de un traseu politic și profesional similar, ba chiar, mulți ani la rând, au împărțit și aceeași destinație favorită de vacanță: Fortaleza.

După retragerea lui Radu Mazăre de la conducerea primăriei și din partid, prezent la școala de vară a femeilor din PSD, Liviu Dragnea a împărțit doar cuvinte de laudă la adresa fostului primar și a subliniat că regretă retragerea acestuia din viața publică: „Nu pot să uit ce a făcut Radu Mazăre pentru acest municipiu. Radu Mazăre a fost şi rămâne prietenul meu. Nu mă dezic de el”. Cu altă ocazie, într-o intervenție telefonică la o emisiune televizată, Dragnea a vorbit și mai călduros despre prietenul său și despre regretul că acesta a plecat din PSD: „Mazăre, da. Eu nu-mi reneg prietenii niciodată. Am avut o relație de prietenie foarte bună și eu nu îmi reneg prietenii, cu orice risc. E un om pe care îl regret”.

Ca un amănunt, în Fortaleza, locul natal al ambasadorului brazilian, prietenul fostului primar, și locul unde își petreceau vacanțele Mazăre, Dragnea și apropiații acestora, există și un consulat onorific al României condus de Luciano Nunes Maia, un avocat și scriitor brazilian care, în timpul liber, traduce din operele lui Mihai Eminescu, Marin Sorescu sau Emil Cioran. Și Luciano Nunes Maia, consulul onorific din Fortaleza, este decorat de președintele României, în anul 2000, cu ”Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Comandor”. Totuși, este greu de înțeles de ce România are un consulat onorific în Fortaleza.

Potrivit informațiilor furnizate de Ministerul Afacerilor Externe, după 1990, pe întreg teritoriul Braziliei s-au stabilit doar 7400 de cetățeni români, iar relațiile comerciale dintre cele două țări sunt slabe (în jur de 500 milioane de dolari anual). Totodată, în cele aproape trei decenii care au trecut din 1990, relațiile politice s-au rezumat doar la două vizite pe linie de stat, trei vizite la nivel de prim-ministru, trei vizite la nivelul miniștrilor de externe și patru vizite parlamentare. În aceeași perioadă de aproape 30 de ani, între Brazilia și România au fost semnate doar cinci acorduri și convenții de natură comercială, cu un impact puțin semnificativ – privind cooperarea economică, în domeniul turismului, al plantelor și în domeniul sanitar-veterinar.

Cu toate acestea, România are o ambasadă la capitala Braziliei, un consulat general în Rio de Janeiro și șapte consulate onorifice deschise în zone cu populație românească nesemnificativă sau inexistentă: Porta Alegre, Recife, Ipora do Oeste, Curitiba, Belo Horizonte, Aracaju și Fortaleza.

Moscardo și Mazăre. O prietenie de nicăieri, anunțată pe plaja din Mamaia

Facsimil din ziarul „Telegraf“, 26 iulie 1999

În anul 1999, în ultimul weekend al lunii iulie, ambasadorul brazilian petrece o zi și o noapte alături de Radu Mazăre pe plaja Copacabana din Mamaia. După o petrecere de pomină cu multă șampanie și animatoare talentate, în zori, Jeronimo Moscardo de Souza acorda un interviu pentru ziarul prietenului său în care numește petrecerile cu muzică latino-americană de pe plaja lui Mazăre ca fiind „un program cultural” menit să „consolideze relațiile bilaterale dintre cele două țări”, afirmând că pentru el „este un vis să vadă un astfel de festival în afara Braziliei”, un vis pe care îl considera „nerealizabil” până la întâlnirea cu Radu Mazăre.

De Souza previziona la acea vreme: „Constanța va juca un rol covârșitor în relațiile externe ale României” și garanta că va fi prezent în Mamaia „la fiecare sfârșit de săptămână”. Totodată, despre legăturile româno-braziliene, ambasadorul aprecia că „este doar începutul unei relații foarte, foarte puternice”. În fapt, lucrurile nu s-au petrecut așa cum previziona Moscardo: România și Brazilia nu au dezvoltat nici până astăzi relații bilaterale importante, numărul de vizite oficiale a scăzut drastic după anii 2000, iar cele mai cunoscute evenimente din ultimii 20 de ani care au amintit românilor de Brazilia au fost Campionatul Mondial de Fotbal din Rio de Janeiro, Jocurile Olimpice din 2016 și carnavalurile organizate de Radu Mazăre în Mamaia, în verile 2011-2014.

În sezonul estival din anul 1999, Jeronimo Moscardo și-a petrecut și weekendul 14-15 august la Mamaia, pe plaja lui Mazăre, unde a prezidat un concurs de frumusețe și, apoi, a petrecut alături de Mazăre la Ziua Marinei: „Sunt foarte mulțumit că sunt aici și îi mulțumesc domnului deputat Radu Mazăre pentru această extraordinară inițiativă, pe care o consider o mare contribuție la dezvoltarea relațiilor româno-braziliene. De altfel, domnul Radu Mazăre a strămutat efectiv un colț din plaiul brazilian pe litoralul românesc. Nu am văzut niciodată un festival de asemenea proporții în afara Braziliei. Inițiativa domnului Radu Mazăre este de o profunzime și de o forță culturală cu totul ieșită din comun. Ambasada Braziliei mulțumește pe această cale domnului deputat Radu Mazăre pentru inițiativa luată. De altfel, Copacabana reprezintă o prezență a culturii braziliene în România”.

În 6 decembrie 1999, sub sloganul „La noi iarna e ca vara”, Mazăre inaugurează și o discotecă „braziliană” pe care o numea „Copacabana hibernală”. La evenimentul de deschidere au participat consulii rus, libanez, chinez și grec la Constanța, șefi de instituții, politicieni și parlamentari. Discoteca era amenajată în hala unei vechi fabrici de mobilă, iar astăzi, în locul ei, funcționează un magazin cu materiale de construcții deținut de firma unor apropiați ai lui Mazăre și Constantinescu, firmă asociată cu cei doi în alte businessuri.

La scurt timp de la inaugurarea discotecii, în ianuarie 2000, ambasadorul brazilian Jeronimo Moscardo de Souza vine la Constanța din nou și vorbește despre cât este de „fericit că la Copacabana se cântă și muzică românească”: „Este o mare plăcere pentru mine să revin la Constanța, pentru că Radu Mazăre este un admirator al Braziliei. Guvernul Braziliei își exprimă admirația față de Radu Mazăre pentru că a adus în România spiritul Copacabanei, adevărat gest de apropiere între țările noastre. Vin să-i transmit domnului Radu Mazăre și locuitorilor Constanței recunoștința brazilienilor. Am dus acasă înregistrări de la Constanța și cei de la Rio au fost foarte încântați. De altfel, în luna mai, o delegație din Brazilia va veni la Constanța. Vor veni oameni de afaceri, intelectuali, pentru a-i exprima lui Radu Mazăre bucuria pe care au simțit-o văzând că spiritul brazilian trăiește atât de departe de casă, la Mamaia. Îi suntem recunoscători”.

În același interviu, atât Moscardo, cât și Mazăre au criticat „influența americană” și „agresiunea anglo-saxonă” în Brazilia și România, făcând referire la moda muzicală din cele două țări: „Suntem fericiți că românii ascultă mai multă muzică românească, pentru că în Brazilia avem aceeași problemă. De exemplu, stilul de muzică bosa nova este o reacție la curentele muzicale venite din Statele Unite. Se ascultă atât de mult jazz, încât muzicienii brazilieni au reacționat inventând bosa nova. În Brazilia telenovela este o reacție la serialele americane. Influența americană este atât de mare încât am creat telenovela. Cred că aceste lucruri se petrec și în România. Sunt mulțumit să văd că în România, la Constanța, la Mamaia, oamenii ascultă și dansează din nou pe muzică românească. Îl felicit din nou pe Radu Mazăre. Românii trebuie să fie mândri de muzica lor. Și cum suntem aproape de ziua îndrăgostiților, faceți cum facem noi în Brazilia. Ne exprimăm dragostea pe muzica noastră. Aceasta este sugestia mea”.

În asentimentul prietenului său brazilian și Radu Mazăre condamnă „agresiunea” anglo-saxonă în domeniul muzical: „Încă de anul trecut am precizat că Copacabana se dorește a fi o contrapondere la agresiunea muzicii anglo-saxone, a muzicii de ghetou și s-a dovedit că spiritul nostru latin vibrează poate cel puțin la fel de intens, dacă nu mai tare, la această muzică și la acest fel de a trăi”.

Despre vizitele dese ale ambasadorului brazilian în Mamaia, Radu Mazăre declara că este „un lucru extraordinar” prin care „se demonstrează încă o dată că atunci când vrei să faci niște legături, ele proliferează, ele dau roade”. Mazăre mai adăuga: „Așa cum a spus și Excelența Sa, relația pe această linie cu Brazilia nu se mărginește doar la muzică, ci se va extinde și la colaborarea economică, culturală, pe plan social, ca urmare a sosirii unei delegații importante din Brazilia. Eu zic că orașul Constanța este un oraș port, oamenii de aici au un temperament apropiat de cel al brazilienilor și este un lucru care se poate reflecta direct în creșterea nivelului de trai datorită unei colaborări fructuoase cu Brazilia”. Nici previziunea fostului deputat nu s-a împlinit.

În 17 martie 2000, Radu Mazăre a anunțat că va candida independent la Primăria Constanța. Părea singura soluție pentru a-și salva businessurile amenințate de relația ostilă pe care cei trei prieteni o cultivaseră cu autoritățile locale și cu un PSD căruia îi făceau opoziție și care era tot mai aproape de momentul întoarcerii la putere.

La scurt timp de la anunțul candidaturii și cu doar câteva zile înainte de începutul campaniei electorale, Mazăre este vizitat din nou de ambasadorul Braziliei cu care discută „o gamă largă de subiecte, de la viața politico-economică a României la candidatura sa la Primăria Constanței”: „Sunt aici pentru a-i mulțumi deputatului Mazăre, deoarece are o mare contribuție în dezvoltarea relațiilor internaționale. Este o prietenie adevărată și mă gândesc că, în calitate de primar al Constanței, relația mea cu Radu Mazăre va fi și mai profundă. În replică, Mazăre sublinia o „filieră privată” pe care se stabilise „prietenia adevărată” despre care vorbea ambasadorul brazilian: „Dacă noi am realizat aceste contacte pe o filieră privată, vă dați seama că pe linie oficială relațiile de acest gen ar fi fost mult mai eficiente și ar fi trebuit să fie realizate până acum”. Din nou, seara celor doi prieteni avea să se încheie cu o cină la Restaurantul „Casa Flora”, urmată de o petrecere de pomină în mijlocul animatoarelor de la discoteca Copacabana.

Timpul trece rapid, candidatul independent face eforturi să-și consolideze notorietatea, înființează o cantină socială, se cațără pe blocuri pe care le văruiește, plantează copaci, astupă gropile din oraș și își transformă tinerețea dintr-un motiv de scepticism în fața electoratului, într-un atu.

Cu doar două săptămâni înaintea primului tur de scrutin, Mazăre este ajutat și de prietenul său brazilian Moscardo care, aproape de finalul campaniei electorale, descinde în Constanța cu o delegație de 60 de brazilieni din diverse medii (afaceriști, intelectuali, politicieni, șefi de instituții etc) în frunte cu Antonio Ollinto, vicepreședintele Academiei de Litere din Brazilia (echivalenta Academiei Române). Antonio Ollinto era un cunoscut scriitor brazilian care, câteva luni mai târziu după vizita sa în Mamaia, avea să fie decorat de Emil Constantinescu și să primească Ordinul Național Pentru Merit „în semn de prețuire pentru contribuția avută la dezvoltarea relațiilor româno-braziliene”.

Moscardo declara pentru trustul lui Mazăre că întreaga delegație venise la Constanța ca să „îi mulțumească lui Radu Mazăre în numele culturii braziliene”: „Am venit aici să-i mulțumim lui Radu Mazăre care a creat Copacabana. Am venit azi împreună cu vicepreședintele Academiei din Brazilia, Antonio Ollinto, pentru a-i spune, în numele culturii braziliene, că îi mulțumim foarte mult. Ați creat o mică parte din inima Braziliei, aici, în România”.

Mazăre a continuat cele spuse de ambasadorul Braziliei, amintind, din postura de candidat la primărie, că „prietenia se va concretiza, în curând, în câteva investiții și în crearea de locuri de muncă”. Radu Mazăre a câștigat Primăria Constanța, dar nici investițiile braziliene n-au mai apărut și nici locurile de muncă. Mai mult decât atât, după ce Radu Mazăre devine primar, vizitele ambasadorului brazilian la Constanța iau sfârșit.

În schimb, din acel moment încep să curgă distincțiile și titlurile pe care Jeronimo Moscardo de Souza le primește la cel mai înalt nivel, apogeul fiind atins în 2003, atunci când este decorat de Ion Iliescu.

În 2000, Moscardo devine cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca. În 5 decembrie 2000, președintele Emil Constantinescu îi conferă lui Moscardo ”Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Mare Cruce” pentru promovarea relațiilor româno-braziliene și tot Constantinescu îi oferă și medalia comemorativă ”150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu”.

La scurt timp, în 17 ianuarie 2001, ambasadorul brazilian primește titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Craiova, în anul 2002 primește aceeași distincție la Universitatea „Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu, iar la 11 decembrie 2003, înainte să își încheie misiunea la București, Moscardo primește Diploma Honoris Causa a Academiei Române, cea mai înaltă distincție a instituției. Eugen Simion, președintele Academiei la acea vreme, un apropiat al președintelui Ion Iliescu, afirma că este melancolic pentru că „este o ceremonie de despărțire, prietenul nostru foarte drag, ambasadorul Moscardo, ne părăsește”. La rândul său, Moscardo a vorbit în fața academicienilor despre „seducția României”, declarându-se „o victimă fericită a acestei seducții”.

Printr-un decret emis în 14 iulie 2003, președintele Ion Iliescu îi conferă lui Moscardo cea mai înaltă distincție oferită de statul român, „Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Ofițer” pentru „întreaga activitate pusă în slujba dezvoltării relațiilor de colaborare dintre Brazilia și România”.

***

La 22 de ani, Radu Mazăre fondează unul dintre primele ziare de opoziție din România postdecembristă, iar la 27 de ani una dintre firmele lui este garantată de Bancorex pentru un credit de 1,6 milioane de dolari. La 28 de ani ajunge deputat, iar la 32 de ani devine primarul unuia dintre cele mai importante orașe-port de la Marea Neagră.

În timpul ce Radu Mazăre conducea municipiul Constanța și prietenul său Nicușor Constantinescu conducea județul, s-a pus în discuție pentru prima oară, chiar prin organizarea unui referendum, obținerea „autonomiei” Constanței în fața posibilei reorganizări administrative din 2011.

Radu Mazăre ar trebui privit dincolo de imaginea butaforică a primarului excentric. Rolul pe care Mazăre l-a avut în România postdecembristă a depășit zona administrației și politicii locale. Radu Mazăre a jucat la cele mai înalte niveluri și a creat un sistem ale cărui rădăcini vor rămâne, probabil pentru totdeauna, adânc îngropate în nisipurile din Fortaleza.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *