„Dan” Felix Stroe, șeful PSD Constanța și al RAJA, recrutat de Securitate în 1972: „S-a despărțit de anturajul în care trăia și cred că nu a mai audiat Europa Liberă”
Congresul al II-lea al Partidului Muncitoresc Român era în plină desfășurare atunci când, într-un sat amărât din Buzău, la 30 de kilometri de lagărul comunist din Râmnicu Sărat, se năștea un băiețel căruia destinul îi rezervase o ascensiune rapidă în marina militară comunistă, urmată, după cum se cuvine, de un succes fulminant în mediul de afaceri postcomunist.
La jumătate de an de la semnarea Tratatului de la Varșovia, în prima zi de Crăciun, în Valea Teancului, vedea lumina zilei copilul unei familii de buzoieni căruia părinții, Ion și Gabriela, aveau să-i aleagă un nume rar întâlnit în mediul rural românesc de la jumătatea secolului XX: Felix.
Sârguincios și probabil conștient că studiul era primul instrument prin care putea să-și depășească condiția în acele vremuri, băiatul familiei Stroe se remarcă datorită rezultatelor bune în școala generală și este admis la Liceul B.P. Hașdeu din Buzău în anul 1970.
Isteț, introvertit și, pesemne, cu un potențial considerabil, spre sfârșitul clasei a X-a, tânărul Felix intră în atenția Securității și este recrutat în anul 1972.
Astfel, pe lângă studiul intens pentru examenul de treaptă care urma pentru trecerea în anul III de liceu, tânărul Stroe trebuia să își studieze și supravegheze și colegii, atât în timpul programului școlar, cât și în timpul liber.
Nota de constatare cu nr. DI/I/2642, întocmită de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, arată că Securitatea i-a atribuit tânărului din Valea Teancului numele conspirativ ”Dan”, banal prin comparație cu numele din buletin. Conform aceleiași note ale CNSAS, „Dan” Felix Stroe a informat Securitatea cu privire la comportamentul , situația școlară și anturajul unor liceeni:
„Informez că în anul II C, Lic. B.P. Hașdeu învață elevul K.C. Despre acesta cunosc în ultimul timp că s-a despărțit de anturajul în care trăia și cred că nu a mai audiat emisiunile postului de radio ”Europa Liberă”. În ultimul timp a fost ocupat cu învățătura fiind corigent la două obiecte, fiind rar văzut în oraș cu prietenii”;
„Informez că P.V. este elev în anul II la Liceul Eminescu. Despre acesta cunosc că are o comportare normală, nu l-am văzut în anturaje dubioase și discuțiile pe care le-am avut cu acesta nu s-au referit cu nimic la emisiunile ”Europei Libere” precum nici alte comentarii cu caracter politic. Știu că tatăl său este ofițer”.
Felix Stroe, despre notele informative scrise la Securitate
În nota de constatare emisă de CNSAS se precizează faptul că la dosarul cu nr. R 368047, nu a fost găsit un angajament semnat de Felix Stroe. Probabil acesta este motivul pentru care Direcția de Specialitate din Cadrul instituției a considerat, în anul 2013, că lui Felix Stroe nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securității.
„Atunci nu puteai să refuzi o discuție cu un ofițer de Securitate. Acum poți să refuzi o discuție cu un ofițer SRI“
Discuția cu noul șef al PSD Constanța începe abrupt și Felix Stroe, deși nu știa dinainte subiectele pe care le vom aborda, pare înarmat și pregătit cu toate argumentele, ba chiar și cu unele documente, în trei direcții: activitatea sa din perioada comunistă, cariera militară și relația cu foștii lideri ai PSD, Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu. Pare relaxat, dispus să răspundă la orice întrebare și jovial ca un corporatist american. În fapt, discuția începe și se termină cu invocarea relațiilor bune pe care el și instituția pe care o conduce le au cu partenerii americani.
În fața documentului emis de CNSAS, Felix Stroe nu a negat scrierea celor două note informative, ba dimpotrivă, povestește cu seninătate contextul în care a informat Securitatea cu privire la cei doi liceeni:
„Era un ofițer de Securitate care se ocupa, că așa era în toată țara, de tinerii școlari care ascultau Europa Liberă sau spuneau bancuri politice. Eu făceam o clasă specială de matematică, adică ceva de elită, și eram monitorizați îndeaproape. Și acel ofițer de Securitate a purtat discuții cu fiecare dintre noi. Spiritul acelor vremuri era puțin diferit de spiritul vremurilor de azi. Atunci nu puteai să refuzi o discuție cu un ofițer de Securitate. Astăzi poți să refuzi o discuție cu un ofițer SRI”.
Însă șeful PSD Constanța insistă ferm să precizeze că nu a semnat niciun angajament și că nu poate fi considerat colaborator al Securității. Ba mai mult, susține că nu a avut un nume conspirativ, deși în raportul CNSAS se arată că acestuia i se atribuise numele conspirativ „Dan”.
„Ei au încercat să mă racoleze, dar nu am avut niciodată niciun angajament cu ei, de altfel m-au și abandonat în 1973 și m-au întrebat punctual de doi colegi. Despre care am spus că nu cunosc să asculte Europa Liberă, că nu se duc la baruri, pentru că au corigențe și vor să învețe, adică niște lucruri care sunt… eu cred că i-am lăudat, nu cred că le-am periclitat situația. Văzând cele două note informative, m-au abandonat, n-am avut niciodată un angajament cu ei, n-am avut nume de cod și n-am fost niciodată colaborator al Securității”.
Tânărul Felix absolvă liceul în anul 1974 și devine student la Academia Navală Mircea cel Bătrân din Constanța. Ambiția și perseverența nu îl abandonează nici pe băncile facultății, iar buzoianul își finalizează studiile în calitate de șef de promoție în anul 1978.
Ulterior, vreme de 13 ani, Felix Stroe a fost ofițer activ în cadrul Marinei Militare, „cu stagii la toate eșaloanele, din care 5 ani comandant pe nave de război”, după cum acesta și-a notat în CV. În fapt, perioada menționată, 1978-1991, este una controversată prin prisma activităților și funcțiilor deținute de Felix Stroe în timpul regimului comunist.
Zvonurile tot mai numeroase despre trecutul acestuia, dar neelucidate până acum, au culminat cu cele conform cărora, în perioada respectivă, acesta ar fi activat, de fapt, în cadrul Consiliului Politic Superior al Marinei Militare, unul dintre departamentele politice ale Ministerului Apărării Naționale, condus la acea vreme de Ilie Ceaușescu, fratele fostului dictator comunist. Istoricii numesc Consiliul Politic Superior al Marinei Militare ca fiind unul dintre departamentele ideologice ale Ministerului Apărării, cel care punea în practică doctrina și instrucțiunile Partidului Comunist Român și ale tovarășului Nicolae Ceaușescu, șeful suprem al Armatei. În fapt, în perioada respectivă, așa cum spuneam, ministrul adjunct al Apărării era chiar Ilie Ceaușescu, fratele dictatorului comunist, cel sub comanda căruia a activat și Felix Stroe.
Mai mult decât atât, în documentul oficial nr. 277-II, găsit de Mircea Chiriţoiu în arhiva fostului Comitet Central al PCR şi denumit „Nomenclatura – Comitetul Central al Partidului Comunist Român” şi menţionat în lucrarea reputaţilor istorici Gheorghe Buzatu, Stela Acatrinei şi Gheorghe Acatrinei, „Cei 15.000 de privilegiați ai soartei”, este menţionat faptul că secretarii, secretarii adjuncți și membrii birourilor Consiliului Politic Superior al Forțelor Armate și Consiliului Politic al Trupelor MAI fac parte din nomenclatura Partidului Comunist Român.
Felix Stroe ne surprinde, însă, cu franchețea și rapiditatea cu care recunoaște că zvonurile nu sunt, de fapt, zvonuri, ci realitatea pură și că a făcut parte din cei „15.000 de privilegiați ai soartei“:
Felix Stroe recunoaște că a fost numit în funcție în Consiliul Politic Superior al Marinei Militare (departament ideologic al Ministerului Apărării, care punea în practică doctrina și instrucțiunile PCR și ale tovarășului Nicolae Ceaușescu) (I)
Felix Stroe recunoaște că a fost numit în funcție în Consiliul Politic Superior al Marinei Militare (departament ideologic al Ministerului Apărării, care punea în practică doctrina și instrucțiunile PCR și ale tovarășului Nicolae Ceaușescu) (II)
„Da, am lucrat în Consiliul Politic al Marinei Militare. Am fost repartizat cu mandat într-un regiment de nave torpiloare. După doi ani de zile, pentru că toate notările mele de serviciu erau excepționale, am fost chemat de comandantul Marinei Militare și de secretar, amiralul Mușat și amiralul Petre George și m-au numit în Consiliul Politic al Marinei Militare, responsabil cu munca de tineret”.
Întrebat fiind ce activități desfășura în calitate de responsabil cu munca de tineret în departamentul ideologic al Marinei Militare din perioada comunistă, Felix Stroe a părut încurcat în răspunsuri, trecând în revistă „concursuri profesionale” și „excursii”. După o pauză scurtă ține să menționeze, ca o scuză, că perioada respectivă nu a fost una pe placul său, trecând repede peste subiect și enumerând succesele ulterioare înregistrate în continuarea studiilor:
„Nu a fost o situație care mie să îmi fie pe plac… Și, ca atare, am dat examen de admitere la o facultate de comandă și stat major în Academia Militară pe care am absolvit-o tot excepțional și la absolvire am fost numit comandant pe navă militară. Deci a fost doar o perioadă de trei ani de zile în care am lucrat la Consiliul Politic al Marinei Militare, dar, atenție, la Tineret, perioadă de care iar n-am niciun motiv să-mi fie rușine și să nu povestesc cu respect despre ea. Din cariera mea militară de 17 ani și jumătate, 14 ani și jumătate au fost pe linie de comandă și stat major și o scurtă perioadă de 3 ani pe linie politică, la Tineret”.
Felix Stroe, despre relația Securitate-Armată
Dar cum a reușit Felix Stroe să ajungă comandant pe nave de război fără să facă parte din structurile Securității sau al altui segment al sistemului? Explicația acestuia vine repede și include argumente de genul: În Armată, Securitatea nu era la fel de influentă precum în viața civilă:
„În Armată, Securitatea avea o influență foarte mică. A existat întotdeauna o aversiune teribilă, fățișă și ostentativă între Armată și forțele Statului. Au reușit ca la fiecare unitate să instaleze câte un ofițer de contrainofrmații militare. Dar, atenție, și atunci Armata a fost foarte fermă și le-a pus condiția ca acel ofițer să nu fie de la Securitate, să fie instruiți. Și la Marină să fie numit un ofițer de la Marină, la Aviație, de la Aviație. Și, în Armată, Securitatea nu era nici pe departe, nici pe departe, atât de puternică și influentă cum era în viața civilă”.
Rețeta succesului: Din Consiliul Politic al Marinei Militare, în afacerile postdecembriste uluitoare
Imediat după 1989, Felix Stroe se reprofilează brusc și inexplicabil într-o zonă care nu are nimic de-a face cu rezultatele sale excepționale pe care le-a înregistrat în cariera sa militară din timpul regimului comunist: turism, comerț, industrie alimentară și producție industrială.
Așadar, la cumpăna dintre regimuri, Felix Stroe se leapădă rapid de uniforma militară purtată în vremea dictaturii și îmbracă rapid hainele cele noi ale prosperului om de afaceri din primii ani ai democrației românești. Și totuși, de ce?
Stroe soarbe tacticos din cafea, alocându-și timpul necesar formulării unui răspuns. Acesta nu se lasă așteptat, dar este cumva neconvingător pentru un om pragmatic și întreprinzător, așa cum este Felix Stroe:
Cum și de ce a plecat Felix Stroe din Marina Militară
„După 90, veneau tot felul de oameni care spuneau că n-au reușit să facă o carieră în Armată pentru că erau considerați dușmani ai sistemului. Nu, nu erau dușmani ai sistemului, ci erau, spre exemplu, un ofițer bețiv care-și bătea nevasta în cap, își lăsa copiii pe stradă, nu venea la serviciu. Eh, ăștia au fost prezentați ca disidenți și a fost Comitetul de Democratizare al Armatei (Comitetul de Acțiune pentru Democratizarea Armatei înființat în ianuarie 1990 de către ofițerii anti-KGB și care cereau demisia generalului Nicolae Militaru, ministru al Apărării, care era agent sovietic, n. red.), exact ca în Revoluția rusă, atunci când soldații au distrus Imperiul Rus preluând conducerea armatei. S-a încercat aceeași tentativă și în Armata Română, după 1989. Dar nu s-a reușit, s-a prăbușit repede. În schimb, armata era nefinanțată, deprofesionalizată. Și atunci mi-am dat demisia. Dar aș vrea să rețineți că ordinul meu de trecere în rezervă are trei puncte: eu fiind ofițer superior, eram comandor de marină, m-a trecut în rezervă ministrul Apărării Naționale. Prima dată am primit o notă telefonică la unitate și mi s-a spus: pe data de X, la ora 11:00, să fiți prezent în biroul comandantului Marinei Militare să vorbiți cu ministrul Apărării Naționale. M-am prezentat la 10:30 ca să nu întârzii și comandantul Marinei Militare, amiral Anghelescu (Amiral Gheorghe Anghelescu, comandant al Marinei Militare Române între 1990-1997, n.red.), m-a întrebat dacă am înnebunit și de ce îmi dau demisia? Pe vremea domnului ministru general Spiroiu (Niculae Spiroiu, fost ministru al Apărării Naționale între 1991-1994, înlocuit din Guvernul Văcăroiu în momentul în care România decide începerea procedurilor pentru aderarea la NATO, n. red.) se întâmpla asta. Și mi-a zis că îmi mai dă 1000 de lei la leafă. Și l-am întrebat dacă mi-i dă în fiecare zi. Și mi-a zis zis atunci ”Păi, cum, mă, țigane?”. Pentru dânsul toți cei din Valea Buzăului sunt țigani. Și i-am zis că dacă îmi dă banii ăia doar o dată pe lună, nu mă interesează. Și îmi face legătura cu domnul ministru care îmi spune: ”Băi, băiete, ți-am citit demisia”. În demisie scria așa: ”Prin prezenta solicit trecerea în rezervă prin demisie. Voi purta întotdeauna respect și considerație instituției în care am crescut și m-am format ca om, instituție pe care o voi apăra întotdeauna, nu o voi huli și nu o voi denigra niciodată”. Ăsta a fost raportul meu. Și ministrul zice: ”M-a interesat foarte mult de ce ai scris tu în raport că nu vei înjura, huli și denigra niciodată Armata”. Și i-am zis că din convingere, că n-am venit cu forța în Armată și că mi-am dorit foarte mult să fac o carieră în Armată, iar la Institutul de Marină am făcut pariu cu colegii mei pe 20 de lăzi de șampanie că o să fiu cel mai tânăr amiral care a fost vreodată în istoria Armatei și sunt convins că aș fi reușit dacă nu se întorcea societatea cu fundul în sus. Și am continuat să îi răspund: ”Dacă mă întrebați de ce am spus treaba asta, dacă îmi permiteți, am un sentiment de silă față de bălăcăreala din presă”. Generalii se dădeau în gât, era o mocirlă… ”Și instituția militară merita să fie ferită de chestia asta. Așa am simțit eu nevoia să spun”. Și pe vremea aceea era un ordin conform căruia cei care își dădeau demisia din Armată nu mai erau primiți niciodată. Și mă întreabă dacă știu asta și i-am spus că da. ”Băi, băiatule, îți doresc mult succes, ți-am studiat și fișa, m-ai impresionat, ai avut calificative excelente în fiecare an, am văzut cum ai terminat și școlile pe care le-ai făcut, m-a impresionat raportul tău, îți doresc mult succes în ce ți-ai propus. Dar dacă n-o să fie cum crezi tu și eu o să mai fiu ministru tu poți să te întorci și te primesc înapoi în jumătate de oră. Și a venit ordinul de trecere în rezervă așa: 1. Se trece în rezervă ofițerul respectiv, 2. Aduc mulțumiri pentru întreaga activitate desfășurată în Armată și îl recompensez cu șase solde de merit, 3. Prezentul ordin va fi citit în fața frontului Diviziei 42 Marină”. Și am plecat cu fruntea sus, aveam 35 de ani și un grad mare pentru vârsta mea”.
Cum au obținut Stroe și Dumitrache un credit de milioane de dolari în anii `90 de la o bancă de stat?
Revoluția nu îl ia prin surprindere pe buzoianul devenit constănțean prin „adopție”, asemenea viitorilor parteneri de afaceri ai acestuia: Radu Mazăre, un bucureștean care avea să conducă destinul orașului Constanța timp de 15 ani, Nicușor Constantinescu, un ploieștean care a subjugat județul timp de un deceniu și Gabriel Sorin Strutinsky, un botoșănean care a plămădit afacerile famigliei timp de 20 de ani. Toți cei trei din urmă au dispărut din viața publică, politică și administrativă în urma anchetelor procurorilor DNA.
Felix Stroe, mai vechiul lor prieten și partener, pe vremuri tânărul licean care informa Securitatea cu privire la comportamentul și activitățile colegilor săi în timpul școlii, dar și în timpul liber, este în continuare managerul uneia dintre cele mai importante instituții din țară, partener al unor instituții SUA în cadrul anumitor proiecte, instituție a cărei influență a depășit recent granițele României: Regia Autonomă Județeană de Apă Constanța.
„Atunci, în 1992, dacă aveai puțină inițiativă multe lucruri puteau să fie abordate. Nu era concurența de astăzi. Și mi-am propus să particip la construirea capitalismului din România”, ne explică Felix Stroe.
Succesul amețitor pe care l-a cunoscut omul de afaceri Felix Stroe după Revoluție are legătură cel mai probabil cu niște tranzacții controversate de la sfârșitul anilor 90. În acele vremuri tulburi, Felix Stroe și prietenul său Ion Dumitrache, despre care ne-a povestit cum îi administrează acum afacerile, au cumpărat 43,2% din pachetul deținut de SIF Transilvania la SC Șantierul Naval Marea Neagră SA, în valoare de aproximativ 4 milioane de dolari, credit obținut de la BCR, bancă de stat la acea vreme. În urma privatizării, SC Șantierul Naval Marea Neagră SA devine SC Holding Cape Midia Shipyard SA, societate ai căror principali acționari în prezent sunt societățile 2X1 Holding SRL, Tekno Plus SRL și Adu&Mani Consulting SRL, deținute de Felix Stroe și Ion Dumitrache.
Cum au obținut Felix Stroe și Ion Dumitrache creditul de milioane de euro de la o bancă de stat în anii `90
Ca răspuns la o interpelare parlamentară de pe 25 octombrie 1999 a fostului senator PDSR Dorel Onaca, directorul general executiv al Fondului Proprietății de Stat de la acea vreme, Emil Alin Giurgiu, a precizat că Felix Stroe și Ion Dumitrache au fost împuterniciți să participe la negociere în vederea cumpărării pachetului de acțiuni scos la vânzare de către FPS București cu împuternicirea nr. 1509/08.12.1998.
Directorul general executiv al FPS nu i-a putut răspunde senatorului și la alte întrebări cum ar fi: „Cum au fost plătite acțiunile achiziționate în nume propriu de Stroe Felix și Dumitrache Ion de la SIF Transilvania? Ce garanții au fost depuse de aceste persoane fizice pentru creditele luate de ei de la BCR Constanța?”.
De altfel, la scurt timp după evenimentele din 1989, fostul militar Felix Stroe dovedește un spirit afacerist înnăscut și găsește rapid resursele financiare necesare pentru achiziționarea unor imobile deloc de neglijat: în anul 1995 cumpără un teren intravilan de 1500 mp în orașul constănțean Ovidiu, un teren intravilan de 200 mp în municipiul Constanța, un teren intravilan de 3800 mp în comuna Siriu din județul Buzău unde își construiește, în același an, și o casă cu o suprafață de 150 mp. Patru ani mai târziu, în anul privatizării Șantierului Naval Marea Neagră (care face parte din Complexul Industrial Midia Năvodari), Felix Stroe își mai construiește o casă în Constanța, cu o suprafață de 400 mp.
A reușit să ne lămurească, însă, chiar Felix Stroe. În fapt, acesta a început singur discuția despre cumpărarea acțiunilor la Șantierul Naval Marea Neagră, pesemne că acest eveniment a reprezentat un punct de cotitură în succesul fulminant pe care l-a cunoscut în afaceri, ulterior, și era pregătit să dea explicații cu privire la contextul în care a intrat în posesia șantierului de reparații nave. Felix Stroe ne povestește astfel despre așa-zise licitații care ar fi fost trucate de Ion Bârcă, fost șef al șantierului, care îl luase în locație de gestiune și ar fi încercat să trucheze licitația la care au participat și prietenii Stroe și Dumitrache:
„La vânzarea FPS au fost doi domni: domnul Samara de la Sammarina și un cetățean Bârcă, care avea aranjamentele făcute la FPS, și ne-am dus și noi, eu cu Dumitrache, suntem asociați la 2×1 Holding. Am trecut toți atât de prima condiție, să ai un proiect viabil, și apoi ingineria a fost următoarea: Luăm o pauză de 5 minute să bem o cafea și după pauză desfacem și ofertele de preț. Și întreabă cineva acolo: ”Acum cu ce ofertă ați venit domnul Stroe, de curiozitate? Că mai e o chestie de 3 minute”. Și i-am zis că 3 dolari. Samara zice că l-am făcut pentru că el a venit cu 4 dolari și îl întreb pe Bârcă: ”Nea Ioane, mata cu cât ai venit?”. Și nu spunea. N-a vrut să spună. Noi l-am întrebat de ce, că oricum faptul e consumat, el n-a zis nimic. Au trecut 45 de minute, ei nimic, nu ne mai chemau îndărăt. Când o vedem pe doamna care ne întrebase de preț, cu dosarul lui Bârcă alergând pe scări. Când deschidem ofertele, Bârcă 2,95 dolari. Și a ieșit o caragață și-un scandal. Voiam să aducem miliția, procuratura. Și am scris pe procesul verbal că rezultatul a fost viciat și s-a anulat licitația. Bârcă era cetățeanul care a fost director la Midia și avea șantierul în locație de gestiune. Și Bârcă a aranjat cu FPP să vândă SIF. Și a apărut anunțul de licitație pe 26 sau 27 decembrie. Și scria că pe 4 ianuarie are loc licitația, ca să nu aibă nimeni timp să depună. Dumnezeu ne-a ajutat să vedem și noi anunțul și pe 29 decembrie am depus și noi oferta. Pe 4 dimineața era deranj mare de tot. Printre altele trebuia ca garanția de participare de 500 de milioane de lei, trebuia și să fie intrată, nu conta că ai un ordin de plată vizat de bancă. Și începe iar licitația. Și eu acum, înrăit că ăla e escroc, iar la licitație eram doar noi și el. Că dacă nu apucam să vedem anunțul câștiga el. Și cer ordinul de plată și cu pixul, din greșeală, ca un reflex de matematician, încep să număr zerourile, de nervi. Și văd că lipsea un zero. Omul virase 50 de milioane, dar scrisese 500 de milioane. Și am oprit iar licitația. A oprit licitația la 10:30 și la 12:00 a fost reluată. Și ne-au vândut acțiunile la un preț de 100 de ori mai mare decât se vindea. 110.000 de lei pe acțiune. Niciodată nu s-a mai vândut în România vreo acțiune atât de scumpă după 1989. Îl susținea generalul Ardeleanu (Generalul Virgil Ardelean, poreclit „Vulpea“, a fost șeful Direcției Generale de Informații și Protecție Internă din Ministerul de Interne, între anii 1998-2006, practic serviciul de informații al MAI. În 2006, a demisionat în urma fugii lui Omar Hayssam din România, n.red.) pe Bârcă. Ăla de la 2 și un sfert, celebrul Vulpe. Ne-au recomandat ăia să plecăm acasă și n-am vrut. Am semnat contractul și am încheiat procesul de vânzare-cumpărare. Și banii v-am spus de unde-i am. Iar la credit aveam rate foarte mari pentru că am prins dobânzi de 70%. Toți banii pe care îi făceam din pâine și cabluri, îi dădeam acolo. Dar s-a meritat. De la un cuptor de pâine, am ajuns la cabluri, apoi la șantierul naval”.
Da, Felix Stroe a încercat să ne explice de unde a avut banii necesari pentru a se aventura în afaceri: a cunoscut un cetățean turc, actualul primar al localității Edirne din Turcia, cu care a început să macine grâu, să facă pâine și să o vândă. Ulterior, a constatat că lipsesc niște cabluri la Romtelecom și Renel și s-a apucat să le confecționeze chiar el, ajungând, în cele din urmă, să fie singurul producător al modelului respectiv de cabluri, din România. Evident, în tot acest timp a mâncat parizer pe marginea drumurilor și a devenit expert în repararea Daciei pe care o conducea zi și noapte. Pentru că, așa cum ne-a spus, el era patron, el căra sacii cu făină, el încărca pâinea în lăzi, el cumpăra cuprul de la Zalău și granulele de la Câmpia Turzii, el căra cablurile și tot el le livra: „Am muncit ca dracu`. Și am avut succes”, ne spune acesta.
„Mâncam parizer și pâine pe capotă, pe șosea. Am muncit de m-a luat dracu`. Și de la pâine, am ajuns la cabluri și la șantier“
Și toți banii obținuți astfel i-a investit în cumpărarea Șantierului Naval Marea Neagră, afacere care l-a costat 4 milioane de dolari, o parte din suma necesară fiind împrumutată de la BCR, pe atunci bancă de stat. Și totuși, ce avere avea Felix Stroe în anii 90, astfel încât a putut să convingă banca să îi acorde fabulosul credit imediat după Revoluție? Mai ales că, așa cum ne-a spus chiar el, Felix Stroe a fost nevoit să gireze cu bunurile imobiliare care ar fi trebuit să valoreze dublul sumei împrumutate. Altfel spus, dacă a avut nevoie de două milioane de euro, Stroe și Dumitrache au girat cu bunuri imobiliare în valoare de patru milioane de euro. Este, totuși, o sumă mult prea mare pentru un sac de făină și un braț de cabluri.
Primii pași în afacerile postcomuniste ale fostului militar Felix Stroe
Moara de la Cumpăna
Concurența cu „Fifica“
Cablurile de la Romtelecom și Renel
„Mi-am făcut o moară la Cumpăna. Și mi-am adus 4 sau 5 cuptoare de pâine la mâna a doua din Turcia, le-am reparat și am făcut pâine. Măcinam grâul și făceam pâine. Eram și patron, descărcam și camionul, încărcam și sacii și lăzile cu pâine. Am avut șansa să întâlnesc un cetățean turc care astăzi este primarul orașului Edirne, Senol Kapuska, ai cărui părinți erau în afaceri cu pâine și l-au trimis în străinătate ca să scape de armată, că în Turcia erai dus obligatoriu la graniță cu Kurdistanul. Dar scăpai dacă aveai afaceri în străinătate pentru că Turcia stimulează economia, nu ca noi. Și șansa mea a fost să mă întâlnesc cu el și mi-a zis: ”Uite, eu aduc cuptoarele, ne trebuie o locație și putem să cumpărăm o moară pe credit în 24 de rate”. Și am făcut treaba asta. Pe urmă? Cum am făcut banii? Foarte simplu. Dar atenție, pâinea se vindea la licitație dacă voiai să vinzi mai multă, în afară de magazine. Și se făceau licitații deschise la care participa și Fifica, noi așa îi spunem. Adică Fotino de la Dobrogea. Și noi veneam cu 2,6 lei pentru o pâine și ea vindea cu 3 lei. O băteam în 7 situații din 10 pentru că ea nu se obișnuise cu capitalismul. Apoi când am început să fac bani nu mi-am cumpărat mașini, palate și n-am plecat în concediu în străinătate. În viața mea după 90 nu am plecat niciodată în străinătate în concediu, doar în interes profesional. Eu îmi fac concediile în Valea Buzăului, acolo mă simt eu bine. N-am chestii de-astea. Și, apoi, am sesizat în anii ăia de dezorganizare crasă că în sistemul Romtelecom și Renel lipsesc niște cabluri, oricât ar evolua tehnologia. Dar atunci nu se mai produceau în România. M-am dus, am activat o secție de cabluri la întreprinderea Romcarbon Buzău, am avut inițiativă, am fost întreprinzător cu inițiativă, nu de-ăla care cumpăra curentul de la Stat și îl vindea tot la stat. Am făcut pâine și am vândut pâine și cabluri. M-am dus la Zalău și am luat cupru, am luat granule de la Câmpia Turzii și mi-am făcut mostre de cabluri, cinci tipuri. Apoi m-am dus la Institutul de Cercetări și Proiectare de la București și mi-am omologat cablurile. 11 luni a durat. Și am făcut toate testele până când cablurile au corespuns. Și am vândut cabluri. În toată România eram unicul producător de cabluri de tipul ăla. Și am vândut cabluri inclusiv la greci când au venit la Romtelecom, pentru că erau de trei ori mai ieftine. Și așa am făcut bani. Când am făcut mai mulți bani, nu mi-am luat palate și mașini, ba chiar vreau să îmi fotografiați casa, e de bun simț. Vedeți biroul ăsta? În afară de parchetul pe care l-am schimbat pentru că nu suport praful, e biroul lui Teodoru (fostul director al RAJA, n.red.). Eu nu sunt grandoman. N-am făcut nicio schimbare”.
Radu Mazăre, în 2000, după ce i-a retras atribuțiile viceprimarului Felix Stroe:
„Au existat interese personale de a ciuguli chiar și din achiziționarea proiectoarelor care iluminează bisericile”
În anul Apocalipsei, pe vremea când Radu Mazăre candidează independent și este ales pentru prima oară primar al orașului Constanța, Felix Stroe intră în Consiliul Municipal „pe ușa din dos, după ce fusese trecut pe listele electorale ale CDR cu numai câteva zile înainte de alegeri”, după cum notau jurnaliștii de la ziarul de casă al fostului primar și fostului președinte al CJC, în ediția din 31 august 2000.
„Câinii de pază” ai tânărului primar (fost jurnalist și director la cotidianul local) au șters pe jos cu Felix Stroe și prietenul său Ion Dumitrache (membru PD pe atunci) pe vremea când Stroe era viceprimarul lui Radu Mazăre și încă nu reușise să cadă la înțelegere cu tripleta de aur în afaceri și împărțirea sferelor de influență. „A uitat de interesele cetățenilor”, ”și-a dat arama pe față”, ”popularitatea după care tânjește”, ”viceprimarul pentru care cuvintele onoare și promisiune sunt necunoscute”, ”proaspătul cameleon al politicii constănțene”, ”Stroe, cu gurița lui, a recunoscut că a intrat într-o asociere exclusiv pentru interesul său”, ”supărat că nu și-a rotunjit veniturile cu valoarea instalării a patru proiectoare pe o biserică, viceprimarul Stroe a crezut de cuviință să se răzbune pe… pensionarii nevoiași”, ”Felix Stroe și Ion Dumitrache au fost extrem de supărați că iluminatul bisericilor nu a fost realizat prin intermediul firmei Elco, la care cei doi sunt acționari” sunt doar câteva dintre afirmațiile făcute de foștii jurnaliști ai lui Radu Mazăre, în luna august a anului 2000. Aceștia încercau să exprime cât mai plastic furia pe care fostul primar a simțit-o când Felix Stroe, ”noua cârtiță și proaspătul cameleon al politicii constănțene, a trecut cu arme și bagaje la PDSR”, dar și prietenia acestuia cu omul de afaceri Gheorghe Bosânceanu, mogulul ”opoziției” la acea vreme.
Are o sclipire interesantă în privire şi soarbe continuu din cafea. Pe tot parcursul conversaţiei, nu a stat la birou, asemenea unui şef, ci lângă noi, pe un scaun, pesemne în semn de transparenţă și prietenie. Îşi continuă povestirea, cu accente nostalgice:
„Sunt din 1997 membru PSD (PSD, partid istoric reînființat în 1990, a fost membru al CDR până la fuziunea cu PDSR. În urma acestei fuziuni a apărut actualul PSD, n.red.). Am fost ales viceprimar pe lista PSD cu sprijinul CDR. CDR avea multe partide, 7,8, 11 partide. Era un celebru algoritm prin care își împărțeau funcțiile pentru că era o alianță cu multe partide. PER făcea parte din aceste partide. Și, printre firmiturile pe care le-a primit PER de la CDR a fost şi o funcție eligibilă de consilier municipal la Constanța. Condiția era să candidezi pe listele partidului și să te propună Convenția. Și erau pe atunci la CDR Nicolae Jianu și Corneliu Negaoe care erau oameni de o condiție morală deosebită. Și mi-au zis: Băi, nu vrei să candidezi propus de convenție pe lista PER? Am candidat pe lista PER, nu eram membru, că PER n-avea niciun membru în Constanța, cred că erau 10 cu toții, pe țară. Și am candidat pe lista PER și prin jocul votului am ajuns viceprimar, dar n-am fost niciodată un viceprimar obedient”, îşi aminteşte Felix Stroe.
„Le-am spus că n-am nevoie de pământul lui Mazăre“
Isteria jurnaliștilor de la cotidianul fostului primar atinge apogeul atunci când acesta îi retrage lui Felix Stroe toate atribuțiile de serviciu, motivându-și decizia prin faptul că viceprimarul Felix Stroe nu și-ar fi îndeplinit atribuțiunile, nu ar fi respectat promisiunile și ar fi făcut presiuni pentru ”propriile interese de a ciuguli” chiar și din piatră seacă.
„Ciugulitor… da… Păi ce puteau să spună altceva? Celălalt viceprimar de atunci e implicat în vreo trei procese, eu nici măcar n-am fost chemat vreodată la vreun parchet, să dau vreo declarație. Pentru că nu m-am implicat în nicio comisie, am refuzat să conduc comisii. Mie îmi plac lucrurile ok, dar nu-mi plac lucrurile care pot să genereze probleme. Și atunci, la un moment dat, am fost îndepărtat din Primărie. Mi s-a dat să mă ocup de câinii vagabonzi și de țânțari și am primit un birou de 1 mp”, îşi aminteşte cu amărăciune în glas Felix Stroe. Discuţia nu este una confortabilă pentru el.
„Dar știți că sunt cetățean de onoare al orașului Constanța?”, îşi revine repede actualul şef al PSD Constanţa. Este unul dintre subiectele cu care a început discuţia iniţială. A ţinut să ne precizeze încă de la început că Radu Mazăre l-a făcut cetăţean de onoare al Constanţei, iar el a acceptat titlul, dar a refuzat orice drept care a revenit în urma primirii acestui titlu:
Felix Stroe, despre cum a refuzat terenul primit când a fost numit cetățean de onoare de Radu Mazăre
„Am făcut o năstrușnicie şi atunci. Cetățenii de onoare au dreptul la 500 mp în Constanța și există o regulă în cadrul CLM care spune că dacă ai trei mandate de consilier ți se oferă titlul de cetățean de onoare. Şi atunci s-a constatat că patru cetățeni îndeplineau condiția: Eu, preotul Stoica, Dănuț Moisoiu și Mircea Dobre, tatăl, nu ăsta mic. Iar eu m-am dus la notar și am dat o declarație că nu am nevoie de pământul lor și de alte drepturi. Și m-am dus la doamna Marcela Enache și i-am spus că n-am nevoie de pământul lui Mazăre. I-am spus că dacă nu citeşte ea declaraţia în şedinţa de consiliu, atunci o citesc eu! Și atunci, în cadrul şedinţei respective, i-a întrebat şi pe ceilalți trei dacă vor și ei pământ. Şi au fost nevoiţi să refuze şi ei, că deh…”, punctează mândru Felix Stroe.
„Eu n-am vrut să fiu consilier local. Ultimele două mandate m-a pus cu forța. Vorba vine, puteam să fac scandal, dar… El m-a pus pe listă“
Discuţia cu şeful PSD Constanţa se apropie de final. Ne-a anunţat încă de la început că la ora 10:00 va fi nevoit să plece la Comitetul Executiv al partidului, în calitate de şef al organizaţiei de la Constanţa. După aproape o oră şi jumătate de întrebări şi răspunsuri, ajungem şi la subiectul preferat al lui Felix Stroe. În zona în care încerca să conducă dialogul iniţial, de la trecutul comunist, la relaţia cu Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu:
„Relația mea cu Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu a fost întotdeauna extrem de rece, niciodată apropiată, nu m-ați văzut niciodată la petrecerile lor, zilele lor de naștere, la cluburi, în concedii. A fost o relație extrem de tensionată și rece în care eu mi-am văzut de treaba mea și ei de a lor. Nici eu n-am înțeles de ce”, ne spune acesta brusc, pe un ton monoton şi sec.
Încercăm să înţelegem cum, totuşi, Felix Stroe a fost viceprimar în primii trei ani din primul mandat al lui Radu Mazăre, apoi consilier municipal timp de trei mandate și cum este şef al RAJA de 13 ani, funcţie în care este ales sau menţinut de Consiliul Judeţean Constanţa, condus până acum un an de Nicuşor Constantinescu, şi, pe deasupra, declarat cetăţean de onoare al oraşului Constanţa. Pentru toate aceste curiozităţi, Felix Stroe avea pregătite două documente: unul atestă că a candidat pentru un post de consilier municipal pe listele Partidului Ecologist, care făcea parte din CDR, deşi era membru PSD (partid istoric, și nu fostul PDSR) din 1997, şi un altul prin care a refuzat toate drepturile care i se cuveneau în urma declarării acestuia drept cetăţean de onoare al oraşului Constanţa, cu menţiunea că a acceptat acest titlu ca urmare a faptului că a avut trei mandate de consillier municipal. Poate cea mai importantă menţiune, însă, este aceea că Felix Stroe a fost trecut „cu forţa” pe listele de consilieri municipali în ultimele două mandate de către Radu Mazăre:
Felix Stroe, despre relația rece și tensionată cu Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu
„Eu n-am vrut să fiu consilier local. Ultimele două mandate m-a pus cu forța. Vorba vine, puteam să fac scandal, dar… El (Radu Mazăre, n.red.) m-a pus pe listă. Radu Mazăre are și multe lucruri bune. El, fie-mi iertată modestia, el m-a apreciat pe mine și mi-a apreciat principiile. Avea nevoie și de oameni cu principii lângă el. Dumneavoastră știți că m-am chinuit trei ani de zile să îmi dau demisia din CLM și nu găseam motiv fără să mă cert cu ei? Și a venit incompatibilitatea (Felix Stroe a fost declarat incompatibil de Agenţia Naţională de Integritate în luna martie a anului 2015, pentru că a îndeplinit în acelaşi timp funcţia de consilier local şi preşedinte al Consiliului de Administraţie şi director general al RAJA, n.red.)”
Însă timpul trece cu folos pentru fostul comandant pe nave de război din vremea comunismului și la scurt timp prinde gustul afacerilor cu mai tânăra tripletă ”de aur” a Constanței. Toți învață treptat că pentru suma potrivită prieteniile se leagă și se dezleagă cât ai clipi. Doi dintre noii parteneri de afaceri au absolvit, de asemenea, Academia Navală Mircea cel Bătrân, această fabrică de lideri autoritari din politică sau din administrația publică (să nu uităm de fostul președinte Traian Băsescu, absolvent al aceleiași instituții): Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu.
Așadar, în anul 2002, prin actul adițional cu nr. 4/12.07.2002, privind modificarea documentelor constitutive ale SC Sigma Trading SA, SC 2X1 Holding SRL, reprezentată prin Ion Dumitrache și Felix Stroe, devine asociat în cadrul celei dintâi societăți, alături de cei care până nu demult îi erau rivali: Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu, Gabriel Sorin Strutinsky, Mihail Cârciog, Nicolae Moga și Mihai Mazăre.
Altfel spus, ”cameleonul” și ”cârtița PDSR” Stroe, ”ciugulitorul” de serviciu, după cum îl numeau jurnaliștii lui Radu Mazăre cu doi ani înainte, revine în gașcă, rămâne viceprimar până în anul 2003, ba mai mult, devine partenerul de ”ciuguleală” al celor trei foști rivali care își pregăteau catapultarea în PSD.
Lucrurile nu se opresc aici, însă. Dimpotrivă, pare că abia în anul 2003 i se deschide lui Felix Stroe adevăratul drum important în mediul de afaceri, dar și în consolidarea popularității și al statutului după care ar fi tânjit în anii 2000.
Felix Stroe are, însă, o variantă complet diferită pentru evocarea episodului respectiv:
Felix Stroe și afacerea Sigma Trading, alături de Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu
„Eu?! În afaceri cu ei?! Nu e… Sigma Trading a fost o încercare în care eu am crezut, care s-a și terminat. Eu am ieșit repede din Sigma Trading. Eu mi-am dorit mult de tot… (face o pauză lungă, n.red.). Eu am o aplecare deosebită către mass-media și ei aveau experiență în mass-media. Și am făcut această Sigma Trading în care ne-am propus să cumpărăm o tipografie, pentru că atunci nu prea erau tipografii în Constanța, era doar tipografia lui Bosânceanu. Și cu Bosânceanu am avut o tentativă să fim toți împreună, să facem o tipografie, să tipărim ieftin. Şi această Sigma Trading a avut ca scop să cumpere o tipografie, scopul nu a fost atins și m-am retras. Sigma Trading nu a făcut nicio afacere, nicio activitate comercială câtă vreme am fost eu acolo. În 2003, ei nu erau în PSD. Stancă, Toni Baltă, Ghiță Donțu, ei conduceau PSD. Şi pentru că relația mea era inexistentă cu Radu, am hotărât să ne despărțim”.
„Din 45 de voturi, am luat 42. Nea Alexe, fost deținut politic, mi-a zis: <<Nu te votez, că tu ești comunist>>“. Și i-am zis: <<Bine, nea Alexe>>. Și așa am ajuns la RAJA“
Cum a ajuns Felix Stroe la RAJA
Noii lui prieteni pornesc o campanie media furibundă împotriva fostului președinte al Consiliului Județean Constanța de la acea vreme, Stelian Duțu. Aceștia urmăreau debarcarea democratului de la instituția județeană și suirea pe tronul județului a lui Nicușor Constantinescu. În încercarea de a-și păstra ce îi mai rămăsese din aliați și sprijin politic, Stelian Duțu are proasta inspirație să își negocieze cu mai tinerii șacali păstrarea scaunului de președinte al CJC și îl numește pe Felix Stroe în funcția de director general al Regiei Autonome Județene de Apă Constanța.
Astfel, a doua redută, după Primăria Constanța, fusese acaparată de noua gașcă a intereselor de la malul mării, prin Hotărârea nr. 47/2003 a CJC, în urma căreia Sergiu Teodoru este eliberat din funcție și înlocuit cu Felix Stroe. Apoi, timp de un an, Stelian Duțu a fost linșat de haita de jurnaliști a primarului, iar în locul său a ajuns prietenul acestuia, Nicușor Constantinescu.
Felix Stroe, despre capitalism și conviețuirea cu Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu în PSD
Timpul se scurge repede şi se apropie ora la care Felix Stroe trebuie să plece spre Bucureşti, la Comitetul Executiv al PSD, cel în cadrul căruia urmează să fie propus vicepreşedinte al PSD la nivel naţional, premieră care nu a fost înregistrată până acum de filiala PSD Constanţa. Acesta ne povesteşte cum a ajuns şef al RAJA, din perspectivă personală:
„Pe vremea aia şeful RAJA se vota prin vot secret. Erau 45 de consilieri judeţeni. Din 45 am luat 42 de voturi, la vot secret. Nu m-au votat Stelian Duțu, Diane Vancea, care a spus că i-a luat Duțu votul și nea Alexe, Dumnezeu să-l odihnească, care era fost deținut politic și mi-a zis: „Băi, nu te votez, că tu ești comunist”. „Bine, nea Alexe”, i-am zis. Și așa am ajuns la RAJA. Și m-am luat cu mâinile de cap. RAJA era în cvasi-faliment. RAJA era doar în jumătate din județul Constanța, practic era numai la sud, spre granița cu Bulgaria și avea doar Năvodari. Și era în faliment. Astăzi este în 7 județe și e o mândrețe de companie. Deci am ajuns cetățean de onoare pentru că era o cutumă a CLM. Și am acceptat titlul, dar am refuzat orice fel de drepturi aferente titlului. Apoi am ajuns la RAJA când nu erau ei şi ne-am despărțit când nu erau în PSD. Şi m-au înghițit cu greu aici și cred că au vrut de vreo 128 de ori să mă îndepărteze”, îşi conchide Felix Stroe povestea.
Aproape de încheierea discuţiei, l-am întrebat pe Felix Stroe, în calitate de manager, cum ar caracteriza carierele longevive ale celor doi foşti parteneri din administraţia publică locală, Radu Mazăre, fostul primar al Constanței și Nicușor Constantinescu, fostul președinte al CJC. Acesta ne-a răspuns sec, comparativ cu alte întrebări: „Şi cu bune, şi cu rele. N-au ştiut să identifice corect priorităţile de fiecare dată”.
Cum s-au cunoscut Felix Stroe, Radu Mazăre & Nicușor Constantinescu în anii `90
Iar la rugămintea de a enumera câteva dintre greşelile făcute de cei doi în administraţia locală, Felix Stroe, preşedinte al PSD Constanţa şi manager de aproape un deceniu şi jumătate al RAJA, ne răspunde zâmbind, sec, dar concludent: „Păi de ce să le numesc eu? N-aveţi atâtea dosare?”
Felix Stroe, despre greșelile din activitatea lui Radu Mazăre și a lui Nicușor Constantinescu
Va urma.
Articolul face parte din Campania „CONSTANȚA CURATĂ“, un demers jurnalistic al ziarului Info Sud-Est, care își propune să facă un bilanț al oamenilor politici din Constanța, prin creionarea profilurilor politice, personale și de afaceri ale acestora.
- DERAPAJ Candidatul partidului extremist AUR la Primăria Constanța spune că cine are depresie ”nu a luat destulă bătaie când era mic” / Ovidiu Cupșa: ”Pe vremea noastră se trata cu o bătaie” / Peste 100.000 de cazuri de violență domestică în România, în 2023 - 23 martie 2024
- VIDEO UPDATE Masacru în Moscova: FSB spune că a reținut patru suspecți la granița cu Ucraina unde ”aveau contacte relevante”/ Kievul neagă cu tărie orice implicare/ Bilanțul morților a crescut la 133/ ISIS a revendicat atentatul - 22 martie 2024
- VIDEO Neplătiți de vara trecută: Angajații GSP Offshore, firma de foraj marin a lui Gabriel Comănescu, spun că au ajuns într-o situație critică / GSP are datorii la ANAF de 150 de milioane de lei, iar 34 de creditori cer insolvența GSP Offshore - 25 februarie 2024