Rusia veghează democrația obosită a Cehiei. Un Donald Trump local, comuniștii lui Stalin și extremiștii conduși de un japonez au câștigat alegerile

Miliardarul Andrej Babiš, câștigătorul alegerilor din Cehia (foto: www.politico.eu)

În prima jumătate de veac de existenţă, între 1918 şi 1968, Cehoslovacia a fost ocupată de trei ori: prima oară de Germania nazistă, în 1939, apoi de trupele Moscovei, în 1945 şi 1968. După căderea comunismului şi dispariţia lui Vaclav Havel, Republica Cehă a împărţit această moştenire istorică: economia a intrat sub influenţa capitalului german iar politica de la Praga sub tutela preşedintelui Vladimir Putin şi a Rusiei. Căci nu Ungaria lui Viktor Orban, blamată de iliberalism, nici Bulgaria sau Grecia, au cele mai apropiate relaţii cu Moscova, în interiorul Uniunii Europene, ci Republica Cehă. Exact ţara care, după 1990, a fost povestea cea mai de succes din lume a revenirii la democraţie şi capitalism. Astăzi, politica cehă este un scenariu adaptat după Franz Kafka, povestirile lui Bohumil Hrabal despre ocupaţia nazistă şi bravul soldat Švejk al lui Jaroslav Hašek.

Alegerile parlamentare din 20 şi 21 octombrie, care le preced pe cele prezidenţiale din ianuarie 2018, nu au schimbat peisajul politic de la Praga, dominat de teme destul de pestriţe: migraţia islamică, refuzul adoptării monedei euro, lupta anti-corupţie.

Au fost puse la bătaie 200 de locuri de deputat, pe care s-au confruntat peste 7 500 de candidaţi din 31 de partide şi alianţe. O formaţiune anti-sistem, Alianţa Cetăţenilor Nemulţumiţi (ANO, „da”, în limba cehă), a câştigat cele mai multe locuri în Parlamentul de la Praga, 78 (29,7% din voturi), la aproape douăzeci de puncte procentuale de celălalt competitor dar departe de o majoritate. Partidele tradiţionale – social-democraţii şi creştin-democraţii – au fost spulberate, devenind forţe politice fără importanţă, cu 7,3%, respectiv 5,8% din opţiuni. Formaţiuni exotice şi fără ideologie clară, cum ar fi Partidul Libertăţii şi Democraţiei Directe (10,6%) sau Piraţii (10,8%), au devenit piese centrale ale Parlamentului ceh. Extremiştii din Partidul Libertăţii şi Democraţiei Directe, conduşi de japonezul Tomio Okamura, au devenit a doua forţă politică a ţării promovând exlusiv mesajul luptei împotriva „islamizării” Cehiei şi a adoptării monedei euro. În afara Legislativului de la Praga nu a rămas nici măcar Partidul Comunist.

La fel ca vecinele Germania şi Austria, Cehia nu a fost confruntată cu erodarea creşterii economice şi a nivelului de trai în ultimii ani, ba dimpotrivă. Rata şomajului este printre cele mai scăzute din Europa, în jur de 4%, Produsul Intern Brut a crescut constant din 2014, cu cel puţin 2% anual iar în 2016 Cehia a devenit ţară cu excedent bugetar. Practic, puţine state europene o duc mai bine, astăzi, decât Cehia, iar dintre toţi locuitorii continentului care au beneficiat de bani din partea Bruxellesului, cehii urăsc cel mai mult Europa.

Câştigătorul acestor alegeri este Andrej Babiš.

Miliardar, om de afaceri de succes, fost vicepremier şi ministru de Finanţe, patronul celor mai importante cotidiene de la Praga („Mladá Fronta Dnes”, „Lidové Noviny”) şi a celui mai popular post de radio din ţară, Impuls. Sloganul lui electoral a cucerit importante segmente din electoratul ceh: „noi nu suntem politicieni, noi muncim”. Cu o avere estimată la 3 miliarde de dolari, Babiš este la originea alegerilor parlamentare convocate în octombrie, în urma crizei guvernamentale din luna aprilie, când prim-ministrul social-democrat Bohuslav Sobotka l-a demis. Fostul ministru de Finanţe este acuzat de fraudă fiscală cu fonduri europene, o sumă de aproape 2 milioane de euro pe care poliţia şi parchetul o cercetează ca fiind însuşită ilegal. Babiš doreşte o reformare a justiţiei cehe, în sensul accelerării luptei anti-corupţie, în special în domeniile decizionale din politică, administraţie şi economie.

„Donald Trump al Cehiei”, „un Trump local” sau chiar „Cutremurul Cehiei” cum l-a numit „Financial Times” în ziua victoriei, Babiš nu a scăpat de suspiciuni privind colaborarea, înainte de 1989, cu poliţia politică din fosta Republică Socialistă Cehoslovacă. Radio Praga anunţa, la 13 octombrie, că nu mai puţin de 12 documente din anii 1980 relevă că Andrej Babiš, sub numele de cod Bureš, a acţionat ca agent recrutat pe vremea când, oficial, ocupa un post de funcţionar într-o întreprindere de comerţ exterior. Electoratul ceh nu a fost interesat de istoria totalitară. Magnatul de la Praga vrea să conducă Cehia aşa cum şi-a gestionat propriile afaceri, cu succes, după modelul inspirat de Donald Trump în S.U.A. „Social democraţii sunt iresponsabili cu bugetul de stat. În mod obişnuit, ei cumpără voturi. Le-au promis oamenilor că le vor acoperi cheltuielile de bază prin subsidiile de la buget”, acuza Babiš într-un interviu din timpul campaniei electorale. În Manifestul Alianţei Cetăţenilor Nemulţumiţi, magnatul a adus şi el un plus în discuţia privind viitorul financiar al Cehiei: salariul minim va urca, în 2022, la 40.000 de coroane cehe (1520 de euro), de la aproape 28.000 de coroane cât este în prezent.

Societatea cehă este extrem de reţinută faţă de deschiderea spre Europa şi lume: la începutul acestei veri, 72% dintre locuitori se declarau categoric împotriva adoptării monedei euro iar 69% sunt convinşi că deciziile luate la nivelul instituţiilor Uniunii Europene nu îi reprezintă absolut deloc. În plus, 60% dintre cehi nu ar accepta deloc refugiaţi pe teritoriul ţării lor. Istoric, trebuie spus că, mai ales în secolele al XIX-lea şi al XX-lea, dezvoltarea industrială a ţării a însemnat prezenţa a numeroase comunităţi de străini în oraşele Cehiei. Astăzi, bunăstarea cehilor vine de la vecini: peste 70% din comerţul exterior se face cu statele Uniunii Europene iar în exerciţiul bugetar 2014-2020 Cehiei i-au fost alocate 15 miliarde euro pentru investiţii.

Nu doar populismul şi extremismul anti-european au câştigat alegerile din Cehia ci şi Partidul Comunist, cel mai puternic din Europa, care a devenit a cincea forţă politică a ţării, cu aproape 8% din voturi. În Cehia, astăzi, imaginea lui Stalin este păstrată în unele locuri la fel de straşnic cum era odinioară, în prezenţa Armatei Roşii şi a comisarilor sovietici. De pildă, primarul şi cetăţenii din Česke Budejovice refuză să-i retragă tiranului totalitar titlul de cetăţean de onoare al oraşului, decernat în 1949. „Istoria noastră are multe momente de care ne simţim mândri”, explică edilul oraşului unde a fost inventată cea mai populară marcă de bere a lumii, Budweiser.

În condiţiile în care nicio formaţiune politică nu obţine mai mult de un sfert din numărul mandatelor parlamentare, este de prevăzut un efort îndelungat pentru construirea unei coaliţii dar este de aşteptat, în acelaşi timp, o obositoare luptă pentru obţinerea unei coeziuni în actul de guvernare viitor.

La aceste alegeri, cehii au preferat să participe la un plebiscit informal referitor la Andrej Babiš şi opiniile sale şi au lăsat deoparte dezbaterile şi soluţiile pentru mai târziu. Retorica electorală va fi repede dată uitării iar cel mai probabil o coaliţie guvernamentală de centru-stânga, asemănătoare celei care conduce din 2013, va rămâne la putere în continuare. Cehia nu va adopta nici moneda euro dar nu va ieşi din Uniunea Europeană, cum a promis liderul ANO. Până la urmă, între harababura ideologică din Parlamentul de la Praga şi dispreţul alegătorilor cehi pentru politică se va institui un mariaj de convenienţă care va asigura, pe mai departe, portofele pline cu coroane şi investiţii sănătoase venite din Uniunea Europeană. Totul, însă, cu un guvern format din politicieni anti-sistem, care dispreţuiesc Uniunea Europeană, NATO, mecanismele de integrare continentală şi iubesc doar Rusia şi bunăstarea economiei cehe. Bogăţie pe care Kremlinul nu o poate susţine, oricâţi factori de decizie ar avea la Praga.

Ar fi o eroare să se adune viitorul guvern al Cehiei, printr-o simplă sumă matematică, în contul unei viziuni comune a grupului de la Vişegrad, alături de Polonia, Ungaria şi Slovacia. Destul de multe sunt diferenţele de fond dintre Praga şi Varşovia, de pildă, atât în politicile interne dar, mai ales, în politica externă şi de apărare. Doar reticenţele faţă de decizii ale Uniunii Europene le adună, periodic, într-o voce comună. Ca bun exemplu, este extrem de relevantă o bună glumă care circulă în cele două capitale, referitoare la relaţiile cu Rusia: „imaginaţi-vă – spune un polonez revenit din Cehia – că în cafeneaua din Piaţa Vaclav din Praga ruşii vorbesc cu voce tare”. „Păi cum aşa?”, se miră polonezii. „Ruşii îndrăznesc să deschidă gura acolo?”.

Într-un comentariu la postul naţional de radio, cunoscutul analist politic Jiři Pehe asigura că, în momentul de faţă, „Cehia nu este pregătită să participe la reformarea Uniunii Europene” şi că, politic, nici nu mai are resurse pentru o competiţie cu alte state din regiune. Guvernarea viitoare, asigură Pehe, va fi un „populism antreprenorial”, mai puţin strident decât la vecinii din Ungaria şi Polonia: aproape toate partidele cehe s-au „îmbolnăvit” cu virusul anti-sistem. Mai sceptic decât Pehe, Janusz Bugajski, unul dintre cei mai buni observatori americani asupra Europei Centrale, vorbeşte despre un guvern ceh viitor care va fi „o coaliţie populistă care imită practici democratice şi care va face ţara şi mai vulnerabilă în faţa eforturilor Rusiei de a fragmenta Uniunea Europeană”. În acelaşi ton, publicistul Jakub Patočka scrie într-unul dintre cotidianele britanice de tiraj, „The Guardian”, că „haosul va fi cel mai bun rezultat al alegerilor”, în condiţiile în care, la aproape trei decenii de când Vaclav Havel a condus „revoluţia de catifea” anticomunistă, „democraţia cehă este în pericol”.

Totuşi, imediat după anunţul public al rezultatelor, Andrej Babiš a ţinut să asigure că Cehia nu va mişca „nici un pas” împotriva intereselor europene şi a alianţelor tradiţionale. La o adică, ura împotriva Europei şi a americanilor a fost doar o lirică electorală. Mai precis, o ţară cu politică mică dar interese mari economice nu îşi permite vreo dramă în viaţa reală.

Dacă privim mai realist în istoria recentă a ţării, observăm o lehamite neobişnuită a cehilor pentru politica mare, pentru interes faţă de lideri majori şi faţă de strategii care să asume răspunderi. Fostul preşedinte Vaclav Klaus (2003- 2013), povestind vizita Papei Benedict al XVI-lea, aminteşte că îi spunea acestuia, de-a lungul şoselei ultramoderne dar goale, care îi aducea dinspre aeroport spre oraş, în timpul unei vizite oficiale, că străzile Pragăi au fost ultima dată pline de mulţime la o vizită a unui demnitar străin când dictatorul Kim Ir Sen, al Coreei de Nord, a vizitat statul comunist cehoslovac. În rest, nimic nu i-a mişcat pe cehi din case spre pieţele publice.

Andrej Babiš îşi va păstra imunitatea contestată de procurorii anticorupţie iar liderii politici, aproape unanim anti-sistem, vor continua să guverneze ca şi până acum. În politica externă, Rusia va rămâne prietenul cel bun şi salvator din povestea celor care beau bere pe marginile Vltavei, Germania va continua să investească iar alegătorul ceh, care nu mai suportă nici partidele, nici politica, nici măcar pe Europa, va fi, peste patru ani, mai înstărit ca azi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *