Ponta, Constantin și cei 18 parlamentari care pot schimba majoritatea parlamentară

foto: www.bzv.ro

Scriam, la început de ianuarie, la câteva zile după instalarea cabinetului Grindeanu în Palatul Victoria, despre proiectul lui Liviu Dragnea de a deveni liderul suprem al PSD și încercările acestuia de a îndepărta orice urmă de opoziție din interior, după ce același partid a hotărât că scorul de 45% obținut în alegerile parlamentare este un argument suficient pentru a-i oferi lui Dragnea un cec în alb.

În același articol am vorbit despre nevoia apariției unei aripi critice în PSD, care să mențină echilibrul în cadrul partidului și care să îi frângă lui Liviu Dragnea tendințele de șef autoritar.

La început de 2017, Liviu Dragnea părea că nu poate fi oprit de nimeni și, cu legitimitatea unei majorități de aproape 60% în Parlament, părea să acapareze, pe persoană fizică, cam tot atâta putere cât a avut și coaliția USL în 2012.

La nici trei luni distanță, proiectul de lider al lui Liviu Dragnea se clatină periculos de tare iar coaliția de guvernare se sufocă, ușor-ușor, sub efectele create de deciziile pripite luate de noul Executiv, în acord perfect cu șeful PSD.

În ultimele zile ale lui martie, situația se prezintă cam așa:

1. Lideri din PSD au acuzat Guvernul Grindeanu, și implicit pe Liviu Dragnea, că nu a putut să ducă la capăt Ordonanța nr. 13.

2. La nici două luni de la instalarea noului Executiv a fost schimbat ministrul Justiției, lucru care a stârnit din nou un val de supărare în rândul multor lideri ai coaliției de guvernare.

3. Actuala decizie a ministrului Justiției, Tudorel Toader, de a nu cere demisia procurorului general și a procurorului șef DNA a creat, de asemenea, nemulțumire în sânul Puterii.

4. Tema de mai sus a creat o dispută între actualul președinte al PSD și Adrian Năstase, fostul lider marcant al social-democraților.

5. Victor Ponta, fostul șef al PSD și premier al României este, de asemenea, într-un război deschis cu Liviu Dragnea.

6. Daniel Constantin, unul dintre cei doi vicepremieri ai Guvernului Grindeanu a fost remaniat din funcție, în urma unor dispute deloc elegante cu celălalt lider al coaliției de guvernare, Călin Popescu Tăriceanu.

7. Și-a făcut loc în spațiul public scenariul apariției unui nou partid care ar putea schimba majoritatea parlamentară.

8. Și, independent de activitatea Executivului, se apropie termenul de 25 aprilie, moment în care Liviu Dragnea poate fi condamnat de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru instigare la abuz în serviciu și instigare la fals intelectual.

Pe scurt, Tăriceanu este supărat pe Justiție, Daniel Constantin este supărat pe Tăriceanu, Dragnea este supărat pe Adrian Năstase, Victor Ponta este supărat pe Dragnea, PSD este supărat pe ministrul Justiției.

Așa cum s-a vehiculat în spațiul public, tot acest context creează premisele unor scindări în cele două partide de guvernare și posibilitatea apariției unei noi formațiuni politice, prin care se poate pune sub semnul întrebării actuala majoritate parlamentară.

Iar în fruntea aripii critice despre care vorbeam în ianuarie s-a plasat, spre surprinderea multora, vechiul prieten al lui Liviu Dragnea – Victor Ponta.

Se ridică două întrebări: Este posibilă și viabilă crearea acestei noi formațiuni politice și dacă da, ce pot reuși Victor Ponta și Daniel Constantin cu acest proiect?

Să le luăm pe rând.

Toate acțiunile și declarațiile oferite de cei doi vechi prieteni, Ponta și Constantin, par a fi menite să creeze contextul oportun unui astfel de scenariu.

Cei doi artizani mizează pe aceeași carte și încearcă să strângă în jurul lor toți nemulțumiții din ambele partide.

Acesta a fost principalul argument adus de Daniel Constantin în răfuiala cu Călin Popescu Tăriceanu. Constantin și-a motivat delimitarea de Tăriceanu prin faptul că el nu vrea să își abandoneze oamenii cu care a lucrat în trecut și nu acceptă să renunțe la ei.

De la același deziderat pleacă și Victor Ponta. Tot la vechii tovarăși politici face referire și fostul premier în disputa cu Liviu Dragnea, pe care îl acuză că nu își protejează colaboratorii, ba mai mult, face tot posibilul să îi „arunce din barcă“, pentru a rămâne singur „cârmaci“.

Într-o luare recentă de poziţie, Victor Ponta a apelat la momente petrecute în 2012, în Delta Dunării, pentru a-l acuza pe Liviu Dragnea că s-a descotorosit, pe rând, de partenerii de alianță de la acea vreme: Crin Antonescu, Gabriel Oprea, Daniel Constantin și, nu în ultimul rând, de el:

„Au trecut de atunci ceva mai mult de 4 ani / continuarea o știți: întâi a sărit în apă Crin, după aceea am fost eu “împins” mai discret, apoi a urmat aruncarea brutală peste bord a lui Gabi și acum ejectarea cu tot cu băncuță a lui Daniel! Tristă poveste – important e că în barcă a rămas unul singur, cel mai rezistent dintre noi toți / cel pentru care ne asumam și proclamam toți atunci “solidaritatea”!!! (…) Văd valuri mari, găuri multe și un „Cârmaci“ care e mai preocupat de aruncarea celorlalți peste bord decât de ajungerea în siguranță la mal! Eu mă descurc foarte bine să înot – chiar și contra curentului! Așa că sunt pregătit să salvez cât pot de mulți pasageri căzuți (sau aruncați) din barcă!“.

Prin acest mesaj, Ponta îl transformă pe Dragnea în trădătorul de serviciu și se erijează în pivotul unei noi mișcări politice, care să coalizeze toți nemulțumiții din PSD. Așa acționează și Daniel Constantin, în ALDE.

De altfel, nici unul dintre liderii coaliției de guvernare nu a negat posibilitatea unui astfel de scenariu: Liviu Dragnea – „Nu pot să exclud această variantă” / Călin Popescu Tăriceanu – „Există, se pare, un proiect nu ştiu dacă mai mult sau mai puţin evoluat de a crea o grupare care să funcţioneze după modelul UNPR, din perioada Guvernului domnului Ponta, când principalul argument politic era şantajul“.

Însă, pentru a lua o asemenea decizie, Victor Ponta și Daniel Constantin, doi oameni care au jucat pentru multă vreme la vârful politicii din România, sunt conștienți că noua formațiune politică, odată creată, trebuie să conteze în Parlament și să intre foarte repede la masa deciziei, altfel nu are nici un sens.

Victor Ponta nu este genul de om politic radical care să ia decizii pripite, sau să se transforme în erou luptând pentru o cauză nobilă, dacă nu are nimic de câștigat. Iar Victor Ponta știe să numere poate la fel de bine ca Liviu Dragnea.

Schimbarea majorității parlamentare este o motivație suficientă pentru fostul premier al României să declanșeze o astfel de mișcare politică.

Întrebat despre o posibilă schimbare a majorității în Parlament, Călin Popescu Tăriceanu a declarat că „Nu există pericolul punerii în dificultate a majorităţii sau au Guvernului“.

Totuși, pentru a schimba majoritatea parlamentară pe care astăzi o dețin PSD și ALDE, este de ajuns ca posibila formațiune politică condusă de Ponta și Constantin să atragă 18 parlamentari ai actualei puteri. O cifră deloc imposibil de atins de Victor Ponta, șef al PSD timp de șase ani și premier al României în patru guverne consecutive, în care și-a creat echipele ministeriale alături de PSD, PNL, PC, UNPR, UDMR, și Daniel Constantin, vicepremier și ministru al Mediului în Guvernul Grindeanu, președinte al Partidului Conservator din anul 2010 și copreședinte ALDE din 2015.

Ambii lideri au lucrat îndeaproape cu mulți dintre actualii parlamentari, au împărțit vreme îndelungată funcții și au beneficiat, pentru mult timp, de pârghiile necesare încât să își îndatoreze oameni.

Și dacă actuala majoritate parlamentară părea una indestructibilă la început de 2017 – 250 de parlamentari PSD și ALDE, din totalul de 465 -, o migrare a unui grup de 18 parlamentari spre formațiunea Ponta-Constantin ar schimba calculele, iar PSD ar trebui să convingă un al treilea partid să urce în barca puterii. Altfel, se va vedea nevoit să predea ștafeta.

În Camera Deputaților, majoritatea poate fi schimbată prin migrarea a 10 deputați de la Putere spre Opoziție, în timp ce în camera superioară a Parlamentului este de ajuns ca 9 senatori PSD-ALDE să se alăture noii formațiuni politice.

Contextul este, repet, unul favorabil pentru un asemenea scenariu.

În Partidul Social Democrat, lupta între generații a atins punctul maxim, iar acest lucru nu se poate termina fără să producă efecte. Dacă până acum am asistat la un război între Ponta și Dragnea, iată că, de curând, a intrat în scenă și Adrian Năstase. Sigur este vorba de zile până când îl vom auzi glăsuind și pe veșnicul Ion Iliescu.

De asemenea, faptul că pe 25 aprilie există teoretic posibilitatea ca Liviu Dragnea să fie condamnat pentru instigare la abuz în serviciu și instigare la fals intelectual nu poate fi un eveniment care să treacă neobservat printre social-democrați, chiar dacă în spațiul public pare că partidul îi oferă sprijin necondiționat președintelui Camerei Deputaților. Cu siguranță sunt mulți aceia care iau în calcul o debarcare a lui Dragnea și lucrează în acest sens. După 25 aprilie, în PSD se poate declanşa un război civil de proporţii iar actuala majoritate parlamentară poate deveni istorie.

În ALDE, de asemenea, partid cu 29 de parlamentari, orice dezertare în urma scandalului Tăriceanu-Constantin poate fi fatală, în condițiile în care discursul împotriva „instituţiilor de forţă” al președintelui Senatului rămâne lipsit de conținut, după ce ministrul Justiției a anunțat că nu se impune schimbarea șefilor de parchete.

Pe de altă parte, Guvernul Grindeanu, cu toate încercările de reabilitare, care sunt străvezii prin tururile de forță organizate de miniștri în teritoriu, rămâne lipsit de credibilitate. Proiectele mărețe promise de oamenii lui Grindeanu nu se susțin prin simplul fapt că cifrele anunţate de Ministerul Finanțelor nu sunt deloc încurajatoare. Experţii Uniunii Europene şi ai Fondului Monetar Internaţional au declarat că bugetul României este construit pe cifre nerealiste, fără suport în economia reală. Chiar şi ministrul Finanţelor a vorbit despre o posibilă rectificare bugetară, lucru care a stârnit reacţia virulentă a lui Liviu Dragnea.

Astăzi, Guvernul Grindeanu pare lipsit de soluții și susținut de o coaliție condusă de doi lideri epuizați.

Trei luni de zile au fost de ajuns pentru ca majoritatea parlamentară să fie privită nu prin cheia unui procent covârșitor de aproape 60%, ci prin filtrul unui grup de 18 parlamentari care pot înclina invers balanța.

Tot de trei luni au avut nevoie liderii Puterii, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, să își epuizeze discursul și să înceapă, din nou, să facă calcule.

Poate că lucrurile nu se vor schimba în actuala ecuație politică, însă semnalele au fost date, iar iluzia puterii absolute îndepărtată.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *