„Nu avem toată puterea până nu luăm și Justiția” în varianta Liviu Dragnea. O cursă contracronometru care se apropie de final

Liviu Dragnea, șeful PSD (foto: www.cotidianul.ro)

„Nu avem toată puterea până nu luăm și Justiția”, adevărat grăia Dan Voiculescu în 25 iunie 2012, după ce și-a dat demisia din Parlamentul României. Și-a motivat decizia spunând că nu poate depăși umilința de a-i fi respins un proiect de lege care, în mod ironic, prevedea înăsprirea pedepselor pentru infracțiunile fiscale.

În fapt, Voiculescu pleca din Senat ca să câștige timp în dosarul ICA, în care era judecat pentru spălare de bani și în care se previziona o sentință usturătoare la Înalta Curte de Casație și Justiție. Însă, pierzându-și calitatea de senator, speța lui Voiculescu a fost mutată la o instanță inferioară. Doar că dosarul nu a zăbovit mult nici pe masa judecătorilor Tribunalului București pentru că Voiculescu a uitat repede rușinea care l-a obligat să plece din Senat înainte de vreme și a candidat și câștigat un nou mandat de parlamentar la alegerile din decembrie 2012. Dosarul ICA a fost iarăși tergiversat prin mutarea lui, din nou, la ÎCCJ.

Încercând să câștige timp pentru ”a lua și Justiția”, Voiculescu și-a dat demisia din Parlament a doua oară, în 28 ianuarie 2013, la doar o săptămână după ce depusese jurământul. Astfel, dosarul său a fost mutat din nou la Tribunalul București. Voiculescu nu a reușit să înhațe ”toată puterea” la timp și prima condamnare, din septembrie 2013, i-a adus cinci ani cu executare pentru spălare de bani. Mai greu pentru el a fost abia după condamnarea definitivă din 8 august 2014, atunci când judecătorul Camelia Bogdan l-a condamnat definitiv la 10 ani cu executare și a dispus recuperarea unui prejudiciu de 100 de milioane de euro.

Astăzi, la 5 ani distanță de la vorbele de duh ale fostului parlamentar, judecătoarea care l-a condamnat definitiv la 10 ani de închisoare este suspendată din magistratură, în urma unei decizii scandaloase și fără precedent a Consiliului Superior al Magistraturii. Iar în locul lui Voiculescu este acum Liviu Dragnea, care încearcă din răsputeri să ducă la îndeplinire profeția predecesorului său: ”Nu avem toată puterea până nu luăm și Justiția” – este motto-ul găștii care conduce astăzi PSD. Și, față de acum 5 ani, pare că nu mai au mult până vor și reuși.

Graba și disperarea lui Voiculescu din 2012 le vedem astăzi la Liviu Dragnea. Cu o condamnare definitivă cu suspendare și la doi pași de o primă sentință într-un alt dosar, șeful PSD, a cărui mare frustrare va fi întotdeauna că nu a putut fi premierul propriului guvern, mai are doar foarte puțin timp la dispoziție pentru a pune mâna pe toată puterea, dar, în același timp, și foarte puțin timp până la momentul în care o poate pierde definitiv, din cauza rupturii tot mai adânci din partid. O diferență majoră față de 2012-ul lui Voiculescu este că, acum, Dragnea are câteva pârghii asupra unor felii din Justiție.

Și dacă judecătoarea care l-a condamnat pe Dan Voiculescu este astăzi suspendată din magistratură, judecătoarea lui Liviu Dragnea s-a pensionat cu puțin timp înainte să dea un verdict în al doilea dosar în care șeful PSD este inculpat. Așa că, procesul va fi reluat și judecat de la zero și, astfel, Dragnea a câștigat la rândul său o bucată generoasă de timp în care poate înhăța și ce a mai rămas necontaminat în Justiție.

Graba lui Dragnea și a prietenilor săi a dat în clocot după ce premierul și ministrul Justiției și-au pasat reciproc decizia schimbării legilor care-l interesează pe șeful PSD împingând modificarea acestora cel puțin până anul viitor. Însă, Liviu Dragnea nu mai are atâta timp la dispoziție și orice zi în plus în care legile nu sunt schimbate îl agasează cumplit pe șeful PSD și îl împinge la greșeli. Așa că PSD și ALDE au decis ca modificările legilor Justiției să fie adoptate de Parlament până la finalul acestui an.

Și Voiculescu, și Dragnea luptă acum pentru același scop – primul din răzbunare, prin intermediul televiziunii pe care o patronează, al doilea din disperare, prin intermediul Guvernului, Parlamentului, comunicatorilor săi servili și a tuturor celorlalte instrumente pe care încă le mai are la dispoziție. În 2012, la fel ca acum, toată puterea se afla în mâinile unei singure construcții politice – atunci se numea USL, acum se numește coaliția PSD-ALDE, bine plămădită la umbra unui an de guvernare tehnocrată.

Totuși, în 2012, câteva pârghii importante, printre care și Justiția, se mai aflau în mâinile președintelui Traian Băsescu, cel care, la vremea aceea împărțea barca cu procurorii DNA, pe care îi îndemna să fie curajoși și să își facă meseria chiar și dacă în fața lor ar ajunge președintele României. Ulterior, fostul președinte, cu rude și protejați care colecționează dosare penale,
și-a aruncat în aer cele două mandate și a trecut în tabăra anti-Justiție. Astăzi, puține pârghii și foarte fragile au mai rămas în mâinile actualului președinte Klaus Iohannis.

Instituțiile Justiției au fost decredibilizate fără precedent de o coaliție între politicieni și patroni de televiziune penali, jurnaliști corupți sau aserviți și magistrați cumpărați. Societatea civilă a fost stoarsă de puteri în timpul celor mai mari și lungi proteste de după Revoluție și și-a pierdut încrederea după slăbirea instituțiilor Justiției și în lipsa unei alternative politice credibile la gașca de indivizi care conduc PSD. Pe de altă parte, vidul de putere politică face ca speranța unei opoziții reale să vină, culmea, tot de la PSD, din facțiunile rupte deja sau pe cale să se rupă din partid, dar ai căror lideri nu se disting prea mult de cei care conduc partidul acum. Pentru că PSD se străduiește și reușește de fiecare dată să demonstreze că, întotdeauna, se poate și mai rău.

Din începutul tumultos al anului 2017, toată lumea a ieșit epuizată și slăbită: DNA și celelalte instituții ale Justiției, societatea civilă, chiar și Liviu Dragnea care a suferit prima înfrângere răsunătoare după ce a dat pe față intențiile în privința Justiției.

Odată încheiată povestea OUG 13, Liviu Dragnea și al său guvern s-au văzut nevoiți să se întoarcă la programul de guvernare cu care câștigaseră alegerile în urmă cu doar câteva luni. Dragnea și PSD au înregistrat un scor fabulos la alegerile parlamentare cu ajutorul unor promisiuni ireale și imposibil de materializat, dar pe care electoratul așteaptă să le vadă împlinite.

Cel puțin la nivel declarativ, după eșecul OUG13, premierul Sorin Grindeanu a refuzat să mai fie marioneta șefului PSD și ”nu a pus în aplicare programul de guvernare conform calendarului stabilit înainte de alegeri”. Între Grindeanu și Dragnea au apărut primele fricțiuni în luna mai și s-au acutizat în iunie, când fostul premier l-a schimbat din funcție pe șeful Fiscului, un apropiat al lui Liviu Dragnea. A mai trecut doar o săptămână până când PSD și-a demis prin moțiune de cenzură propriul guvern. Luna iunie a fost marcată de certuri și acuzații incredibile între Grindeanu și Dragnea, de scurta funcționare a cabinetului Grindeanu format din 3 membri în urma demisiilor în bloc ale celorlalți miniștri și de momentul moțiunii de cenzură în care Liviu Dragnea a păzit efectiv urnele în timpul votului din Parlament, de teamă să nu fie trădat de colegii din partid.

În tot acest timp, jurnaliștii RISE Project și Hotnews publicau o serie de investigații în care arătau legăturile lui Liviu Dragnea în Brazilia și cu societatea Tel Drum, respectiv povestea concesionării domeniului de pescuit Belina. În urma publicării anchetelor de presă, DNA a deschis dosare penale și a chemat la audieri apropiați ai lui Dragnea, fapt care l-a înfuriat teribil pe șeful PSD.

Din acel moment, timpul a început să se scurgă de două ori mai repede în defavoarea lui Dragnea care a început să aibă ieșiri necontrolate, atât la adresa jurnaliștilor pe care i-a amenințat cu procese și plângeri penale, cât și a procurorilor, dar și a partenerilor externi, cărora le-a dat de înțeles că nu vor mai putea avea niciun cuvânt de spus în viitoarele decizii ale Guvernului. Din gafă în gafă, șeful PSD a accelerat spre singurul scop cu adevărat important pentru el: legile justiției.

În 23 august, Tudorel Toader, ministrul care l-a înlocuit pe Florin Iordache la Justiție după scandalul OUG 13, a adus în spațiul public modificările sale privind legile Justiției: eliminarea președintelui din schema de numire a șefilor de parchete, înființarea unei direcții speciale care să efectueze urmărirea penală în cazul magistraților, trecerea Inspecției Judiciare în subordinea Ministerului Justiției (portofoliu atribuit politic, deținut în prezent de PSD) ș.a.m.d. Parchetul General, DNA și DIICOT au avertizat că legile în forma propusă de Toader afectează semnificativ independența magistraților și activitatea acestora.

Un moment și mai relevant pentru noul curs al Justiției a fost pensionarea judecătoarei Anamaria Dascălu cu puțin timp înainte să se pronunțe în cel de-al doilea dosar penal de pe numele lui Liviu Dragnea. Mandatul judecătoarei Dascălu ar fi expirat la sfârșitul lunii octombrie însă magistratul nu a mai avut răbdare și a cerut pensionarea la 5 septembrie. Din acest motiv, procesul șefului PSD, în care urma să fie pronunțată o primă sentință, va fi reluat și rejudecat de la zero.

Un alt episod în care magistrații au făcut singuri deservicii Justiției și au contribuit masiv la decredibilizarea instituțiilor judiciare este cel care îl are ca protagonist pe procurorul DNA Mircea Negulescu. În luna septembrie, parlamentarul PSD Andreea Cosma, fiica fostului președinte al CJ Prahova, a vorbit în spațiul public despre presupuse avansuri și condiționări ale procurorului Negulescu care s-ar fi desfășurat chiar înainte ca magistratul să îi trimită tatăl și fratele în judecată (care, ulterior, au fost condamnați în primă instanță la 8, respectiv 5 ani de închisoare). Dacă discuțiile dintre cei doi, prezentate de Andreea Cosma prin intermediul unor fotografii, sunt reale, atunci cazul Negulescu este un precedent scandalos și periculos în aceeași măsură, ridică semne de întrebare cu privire la activitatea anumitor procurori din cadrul DNA și afectează cumplit imaginea instituției. Faptul că Mircea Ne-gulescu nu a negat nici până în prezent spusele Andreei Cosma și nici nu a contestat veridicitatea conversațiilor ridică semne de întrebare cu privire la nevinovăția sa.

Și societatea civilă a fost pusă într-o situație dificilă atunci când, la unul dintre termenele de judecată, mergând spre intrarea ÎCCJ, șeful PSD s-a trezit cu o pereche de cătușe în fața ochilor, fluturate de una dintre persoanele care veniseră să îl apostrofeze pe Dragnea pentru încercările repetate de a schimba legile justiției și de a subjuga politic magistrații pentru a scăpa de problemele penale. Dar Codrin Ștefănescu, secretarul general adjunct al PSD, a echilibrat rapid ridicolul situației atunci când, la ieșirea de la proces, l-a înconjurat pe șeful său cu niște simpatizanți ai PSD, foști bodyguarzi ai membrilor familiei Năstase, despre care s-a vehiculat că ar avea legături cu clanurile interlope și care i-au îmbrâncit pe contestatarii lui Liviu Dragnea.

Semn că timpul nu mai are răbdare cu Liviu Dragnea este lipsa de control pe care liderul PSD o afișează tot mai des. DNA a început urmărirea penală pe numele protejatei lui Dragnea, Sevil Shhaideh, și a cerut Parlamentului să aprobe cererea de urmărire penală pentru alți doi foști miniștri ai cabinetului Tudose. Urmărirea penală a locotenenților lui Dragnea se desfășoară în dosarul Belina, fapt care l-a înfuriat peste măsură pe liderul PSD care face eforturi considerabile să își controleze ieșirile publice. Spre exemplu, la începutul scandalului Belina, a anunțat că va vota împotriva cererii de urmărire penală a miniștrilor și a atacat ambasadele străine: ”N-au decât să țipe toți. Să țipe și ambasadele!”. A doua zi, același Dragnea făcea referire la ancheta jurnaliștilor în urma cărora procurorii au deschis dosarul Belina spunând că: ”Orice așa-zisă anchetă de presă care poate destabiliza guvernul nu este în regulă”.

În 27 septembrie, CSM a dat aviz negativ legilor lui Tudorel Toader. În spatele avizului negativ sunt, însă, 8 voturi pentru schimbarea legilor în defavoarea magistraților. Cel mai important vot ”pentru” îi aparține chiar șefei Înaltei Curți de Casație și Justiție, Cristina Tarcea, care aduce, însă, și câteva observații asupra proiectului lui Toader.

Însă Guvernul a ignorat avizul negativ pe care CSM l-a acordat legilor propuse de ministrul Toader fapt care i-a determinat pe magistrați să reacționeze în bloc, printr-o inițiativă fără precedent: peste 3500 de procurori și judecători (mai mult de jumătate din numărul total de magistrați) și-au asumat un memoriu prin care s-au declarat împotriva schimbărilor legislative propuse de ministrul Justiției.

Și ca și cum nu era de ajuns că timpul se scurge rapid în defavoarea lui, Dragnea a fost pus în situația în care premierul Mihai Tudose, pe care l-a garantat după demiterea lui Sorin Grindeanu, a propus remanierea celor mai importanți miniștri pentru șeful PSD: Sevil Shhaideh, Rovana Plumb și Viorel Ilie (important prin prisma faptului că ALDE a amenințat cu plecarea de la guvernare dacă ministrul lor va fi remaniat). Premierul și-a motivat propunerea spunând că asupra celor doi miniștri PSD planează suspiciuni de corupție (în dosarul Belina, care are conexiuni solide cu Liviu Dragnea).

Din cel de-al doilea mare scandal după demiterea lui Sorin Grindeanu, Liviu Dragnea a ieșit mai șifonat decât și-ar fi dorit, dar mai puțin decât s-ar fi putut. Dragnea s-a văzut obligat să cedeze în fața amenințărilor lui Tăriceanu cu ieșirea de la guvernare, iar Viorel Ilie, ministrul ALDE, a rămas în funcție. Pe de altă parte, Dragnea n-a reușit să își impună om decât la unul dintre ministere – Paul Stănescu, șeful PSD Olt, propus la ministerul Dezvoltării în locul lui Sevil Shhaideh. La ministerul Transporturilor, Tudose a reușit să îl impună pe Felix Stroe, președintele PSD Constanța, un fan declarat al activității DNA, spre deosebire de șeful său politic Liviu Dragnea, a cărui luptă contracronometru urmărește tocmai paralizarea activității instituției anticorupție.

În paralel cu lupta anti-justiție a lui Liviu Dragnea și a prietenilor săi, Guvernul a ajuns la fundul sacului și măsurile programului de guvernare sunt tot mai departe de a fi realizate. Dragnea și al doilea guvern al său nu mai au timp și resurse pentru a lungi lupta cu Anticorupția, iar 2019, anul alegerilor prezidențiale, este foarte departe. Guvernul PSD-ALDE a făcut deja câteva greșeli importante pe care electoratul începe să le resimtă: în prag de iarnă s-au scumpit combustibilii, indicele ROBOR și ratele în lei au crescut, taxele societăților mici la fel, au crescut și prețurile la energie electrică și gaz, toate au început, încet-încet, să crească. În afară de nivelul de trai promis în campania electorală și care i-a propulsat la guvernare cu un scor fabulos.

Gafele repetate și ieșirile brutale ale lui Liviu Dragnea care, la începutul anului își măsura fiecare cuvânt și afișa un calm parcă de neclintit, denotă graba și disperarea cu care șeful PSD încearcă să nu piardă partidul și să pună mâna mai repede pe Justiție, cu atât mai mult cu cât nu prea mai are ce să ofere electoratului pentru a-l ține captiv, iar tensiunile dintre el și cel de-al doilea premier sunt abia la început, după doar trei luni de la învestire.

În aceste condiții, pentru PSD, rămânerea la guvernare este doar o chestiune de timp. Nu ar fi de mirare ca PSD să nu își asume întregul mandat de guvernare și să părăsească Palatul Victoria fie în urma unei noi crize politice, fie pentru că nu vor mai găsi soluții pentru a-și ține captiv electoratul. Un calcul simplu le arată că, până la următoarele alegeri locale și parlamentare, din 2020, mai este suficient de mult timp încât, pe la guvernare, să mai treacă o dată tehnocrații, sau liberalii, care sigur că vor și deconta măsurile de austeritate care vor fi necesare în urma dezastrului economic lăsat de PSD. Iar PSD, cu sau fără Dragnea la conducere, va pleca din opoziție, din nou, cu prima șansă la următoarele alegeri. Tocmai de aceea, declarația președintelui Klaus Iohannis, din urmă cu câteva zile, este extrem de importantă și obligatoriu de urmat în eventualitatea căderii guvernului Tudose, indiferent din ce motive: ”Cine a câștigat alegerile să-și facă treaba, să guverneze, să producă rezultate. PSD a câștigat alegerile, acum nu are decât să performeze”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *