Igor Dodon vrea la est, Republica Moldova merge spre Vest

Igor Dodon, președintele Republicii Moldova

„Unii au durere de cap, de spate, de pântece. Eu printre alții am durere de Basarabie”, scria unul dintre cei mai mari anticomuniști români, refugiatul Paul Goma. Actual ca niciodată, acest dicton înlocuiește termenul de „durere” cu suita conceptuală a cuvântului „preocupare” pentru teritoriul dintre Prut și Nistru, în vederea dinamicii peisajului politic din Republica Moldova, sub egida noii puteri prezidențiale a lui Igor Dodon.

Groparul locurilor de muncă din Republica Moldova, ajuns în fruntea statului de peste Prut

Cu două licențe, în Economie agrară și Drept economic, doctor în științe economice și șef de lucrări la catedra de Bănci și Burse de Valori a Academiei de Studii Economice din Moldova, Igor Dodon devine întâmplător (după cum menționează el însuși), în anul 2005, vice-ministru al Economiei, ca peste un an să avanseze în funcția de ministru. În materialele electorale editate de Partidul Socialiștilor din Republica Moldova, Igor Dodon este prezentat ca unul dintre cei mai de succes miniștri, care a știut cum să găsească soluții pentru implementarea reformelor și redresarea economiei. Conform datelor Biroului Național de Statistică, Igor Dodon a distrus în doar trei ani mai bine de 35.000 de locuri de muncă. Activitatea ministerială a acestuia este mai puțin lăudată de analiști: patronajul unui sistem de firme căpușă, întreprinderi participante în scheme dubioase, intermedieri de export și reexport și participarea la privatizarea mai multor întreprinderi de stat la prețuri lipsite de însemnătate (exemplu poate servi Hotelul „Codru” din Chişinău, vândut la un preț mult sub valoarea pieței, care a adus prejudicii estimate de Curtea de Conturi la 160 milioane de lei moldoveneşti, aproximativ 35 de milioane de lei românești) sunt doar câteva fragmente din anii petrecuți la minister de actualul președinte, puse la dispoziție de portalul anticorupție.md. Igor Dodon a mai fost acuzat în presă ca fiind parte componentă a scandalului „Mafia cărnii”. La adresa lui au răsunat în ultimii ani și acuzații că ar fi mijlocit cu cei de la Rospotrebnadzor, serviciul federal rus pentru supravegherea în domeniul protecției drepturilor consumatorilor și bunăstării populației și Rosselhoznadzor, serviciul federal rus de supraveghere în domeniul fitosanitar şi veterinar, acceptarea pe piața rusească a mai multor companii exportatoare de vinuri, divinuri și fructe și legume, în contextul embargoului instituit de Federația Rusă în 2011 pentru aceste produse provenite din Republica Moldova.
Igor Dodon și relația cu Federația Rusă.

Avansarea constantă în ierarhia puterii a lui Igor Dodon a continuat, în 2009, cu obținerea carnetului de deputat al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), condus de Vladimir Voronin. În 2011 părăsește PCRM și se alătură Partidului Socialiștilor (PSRM), unde este ales președinte, astfel devenind totalmente subordonat rolului de agent de influență al Federației Ruse. A optat pentru așa-zisa federalizare a Republicii Moldova, în vederea realizării ideilor fixate încă în cadrul memorandumului Kozak din 25 noiembrie 2003, și anume transformarea țării într-un stat controlat de Federația Rusă.
Bărbat coleric și impulsiv, liderul și-a construit campania electorală pe o serie de atacuri și declarații exuberante pline de trăsături misogine, rasiste, eurosceptice, sexiste, homofobe, care au angajat și intimidarea oponenților, jurnaliștilor și celor care își declarau altă poziție decât a lui. Deloc exagerate, aceste însușiri nuanțează politica electorală promovată de Igor Dodon, bazată pe propagandă rusească. Acesta a început denigrarea oponentei sale, Maia Sandu, sugerând că ar face parte din minoritățile sexuale, că s-ar face vinovată de moartea a sute de elevi pe vremea când aceasta era ministru al Educației, din cauza implementării reformelor, prin introducerea camerelor de supraveghere la examenul de Bacalaureat. „În perioada cât Maia Sandu a fost la Ministerul Educaţiei, în anii 2012-2015, au fost înregistrate peste 400 de cazuri de suicid şi tentative de suicid la copii. Acesta este rezultatul reformelor”, a declarat Igor Dodon în cadrul unei intervenţii televizate la Pro TV Chişinău. Atacul din partea preoților subordonați Patriarhiei Moscovei, urmat de știrea despre sosirea celor 30.000 de refugiați sirieni pe teritoriul Republicii Moldova, după alegerile prezidențiale, a fost la fel răspândită în afișele electorale de către Igor Dodon, promovând dezinformarea în masă. Factorii care au contribuit în mare la câștigarea celui de-al doilea scrutin electoral au fost clivajele mass-media, sprijinul acordat de magnatul Vlad Plahotniuc, limbajul populist și trivial. Dacă vrei să domini, afirma într-un interviu analistul politic Oazu Nantoi, „hrănește complexele supușilor tăi. Printre handicapurile cele mai evidente ale cetățenilor Republicii Moldova rămâne în continuare dorința de afirmare distinctă”. Făcând apel la statalitate și declarându-se anti-unionist, Igor Dodon a făcut ca cele cinci decenii de educație sovietică să își spună cuvântul.

Astăzi, președintele Republicii Moldova este cunoscut ca un înflăcărat adept al vectorului estic de dezvoltare a ţării, fiind asociat cu lupta înverșunată împotriva integrării europene. Pe vremea când ocupa o funcție ministerială, Igor Dodon credea altceva despre acordul care a legiferat apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană. Într-un document semnat de politician în 2007, când era ministru al Economiei și Comerțului, Dodon pleda pentru semnarea Acordului de Liber Schimb cu UE, pe care îl considera „unul foarte avantajos pentru Republica Moldova”.

„Lumina în Republica Moldova vine de la Moscova”, a declarat în cadrul dezbaterilor electorale din 2016 Igor Dodon. Acesta chiar s-a declarat simpatizant al lui Putin: „Lukașenko și Putin sunt pentru mine un exemplu”, a afirmat președintele în conferința de presă cu jurnaliștii, după o lună de la învestire. Cu toate acestea, Igor Dodon face declarații care se exclud reciproc. În mai multe interviuri acesta spune: „Eu nu sunt pro-rus, pro-european, pro-român. Eu sunt pro-moldovean”. Idealul lui – uniunea euro-asiatică – a fost promis alegătorilor, fiind eschivat în angajamentul relațiilor strategice cu Rusia. Prima vizită oficială în calitate de președinte al Republicii a făcut-o la Moscova, unde spune el că a reușit să atingă obiectivele pe care și le-a trasat.

Două obiective majore au fost discutate la Moscova, conform presedintelui, și anume unul referitor la migranți, al doilea referitor la export. Fiind la Moscova, Dodon a primit de la Putin un cadou sugestiv – harta Moldovei medievale. Analiștii politici spun despre această vizită că este „o palmă la adresa tuturor cetățenilor din Republica Moldova”. Ceea ce este cel puțin nefavorabil pentru Republica Moldova sunt fariseismul geopolitic al conducătorului, care tinde la utopia unei federații, și propaganda rusească, care nu va fi un stimulator al investițiilor europene și va crea în ochiul Occidentului macheta păpușii sovietice. E foarte greu să prezicem actualmene dacă Igor Dodon va reuși să restabilească relațiile dintre Republica Moldova și Federația Rusă. Cu toate acestea, Dodon are un avantaj în comparație cu ceilalți – el este un pro-rus declarat. Aceasta însă nu va asigura în nici un caz o misiune ușoară, mai ales că pentru a restabili relațiile trebuie să oferi ceva în schimb. Altfel, „Moscova nu crede în lacrimi”.

Unioniștii moldoveni, în vizorul lui Dodon

Relația lui Dodon cu unioniștii și cu România este una aparte, înscrisă în parametrii de dezinformare și necunoștință istorică și se axează pe ideea potrivit căreia cu cât eşti „mai departe de România, cu atât te afli mai aproape de Federația Rusă”. Preşedintele de la Chişinău vede statul român ca un agresor al statalității și independenței Republicii Moldova și este din toate timpurile activității sale politice un anti-unionist înflăcărat: „Nu sunt anti-român, sunt și voi fi anti-unionist”, declară el, sfătuind mișcările unioniste să „nu se joace cu focul” și polemizează ironic pe seama acestora ori de câte ori are loc vreo manifestație. Despre grupările unioniste, Igor Dodon spune că ele promovează lichidarea statalității Republicii Moldova și le vrea interzise prin lege.

Relațiile moldo-române au devenit înfloritoare în ultimii ani, adevăruri confirmate și de statisticile economice, România devenind principalul partener economic al Republicii Moldova. Volumul importurilor și exporturilor care a întrecut limita de 20% a contribuit la îmbunătățirea relațiilor comerciale între Chișinău și București. Consolidarea relațiilor dintre Republica Moldova și România a putut fi remarcată și prin încrederea pe care o acordă Guvernul de la București pentru Chișinău, prin oferirea unui împrumut în condiții avantajoase. La acestea se mai adaugă și alte proiecte educaționale și culturale ce au fost finanțate în ultimii ani de Guvernul României: reabilitarea grădinițelor, a diferitor obiective culturale etc.

În pofida dinamicii îmbucurătoare, Dodon are ca punct de reper în politica sa Kremlinul. Susținând că românii sunt o minoritate națională în Republica Moldova, Dodon mai face declarații belicoase de acest gen cu privire la statul român, supuse chiar calificativului de neadevăr, și anume acesta spune că „din secolul al XIV-lea de când a apărut Moldova pe hartă se vorbește limba moldovenească” și că „în Constituția Republicii Moldova, art.13 spune că limba oficială a țării este limba moldovenească”. Proiectul de inginerie istorică a lui Dodon a început chiar din primele zile ale intrării lui în funcție. Prima victimă a fost Traian Băsescu, care a fost lipsit de cetățenie. Igor Dodon denunţă oferirea de către România a unor burse de studii tinerilor moldoveni drept o politică de „românizare” şi cere ajutor de la Moscova pentru a opri acest proces. Schimbă limba site-ului președenției din RO în MD și declară: „Aș vrea ca românii să aibă un comportament ca frații, dar nu ca frații mai mari”. Lupta cu „dușmanul extern al țării” duce la o polarizare etnică și geo-politică a societății moldovenești, precum și la o sustragere de la problemele reale ale țării la cele inventate, pentru a-și menține popularitatea cu iz de politică nazistă alimentată din suprasolicitarea subiectului etnic.

Cazul crimean și relația cu Ucraina

Un ping-pong de declarații din partea lui Dodon în perioada electorală pune Ucraina pe jar, dând naștere unui scandal diplomatic între țările vecine. La declarația lui Dodon – „de facto, la momentul dat, Crimeea este parte a Federaţiei Ruse. Juridic acest lucru nu a fost recunoscut de nimeni, inclusiv de Republica Moldova” – unii deputaţi din Rada Supremă de la Kiev au cerut Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU) să-l declare pe liderul socialist de la Chişinău persona non grata în Ucraina, iar ambasadorul ucrainean Ivan Hnatișin a fost rechemat în țară pentru discuții în toamna anului 2016. „I-am trimis preşedintelui ales al Republicii Moldova un mesaj clar, în care am menţionat dependenţa dintre dezvoltarea relaţiilor bilaterale de bună vecinătate de recunoaşterea integrităţii teritoriale a Ucrainei şi a apartenenţei Crimeii la Ucraina”, a declarat șeful adjunct al Administrației Prezidențiale, Konstantin Eliseev. Presa ucraineană a fost foarte alarmată la acest capitol. Președintele subcomisiei parlmentare privind integrarea europeană și cooperarea euro-atlantică, Svetlana Zalișciuc, spunea că „Moldova este cel mai apropiat partener în integrarea europeană, cu care luptăm împreună pentru asociere și liberalizare, iar victoria unui candidat care face jocul Rusiei este îngrijorătoare, în vederea coordonării tuturor activităților de către Rusia”. Deputatul Frontului Popular, Victor Romaniuk, declara pentru euroua.com că „Rusia va difuza mesajul ei prin Dodon cu privire la interesele din Moldova și Ucraina, în special cu referiri la federalizarea celor două țări”. Cu toate acestea, în Republica Moldova, președintele are un rol limitat în realizarea politicii, și probabilitatea că Dodon nu va face pași greșiți în vederea relațiilor cu Ucraina și UE este mare, pe motivul insuficienței de surse politice, economice și juridice.

Transnistria, o nouă iubire a liderului de la Chișinău

Vizita lui Igor Dodon în regiunea transnistreană a fost lăudată la Moscova. Pozitia lui față de conflictul transnistrean este reflectată în declarații populiste ce lasă loc de speculații: „De ce a fost războiul? Deoarece în Republica Moldova conducerea ţării vorbea deschis despre desfiinţarea statului şi despre unirea cu România”, declară Igor Dodon referitor la acest subiect. La 4 ianuarie 2017, acesta se întâlnește la Tighina (Bender) cu noul lider transnistrean – Vadim Krasnoselski. „L-am felicitat cu victoria obţinută în alegeri, ceea ce niciun preşedinte al Republicii Moldova nu a făcut până acum”, a declarat Dodon. Conform Art.2 din Constituția Republicii Moldova, Krasnoselski a comis crima uzurpării puterii de stat, iar felicitarea din partea lui Igor Dodon este ceea ce putem numi reflex primitiv al speciei homo sovieticus, care încalcă prevederile constituționale, și anume cele de „garantare a suveranității, independenței, unității și integrității teritoriale a țării” în vederea satisfacerii moftului federalizării, obiectiv pe care acesta îl consideră realizabil în termenul de 2 ani. Recunoașterea datoriilor Transnistriei pentru gaz, în valoare de 6,5 miliarde de dolari, ca fiind datoria totală a Moldovei față de compania rusă Gazprom este încă un butoi cu pulbere aruncat în coridorul societății, pe care toate aceste declarații și politici o dezbină și o fac să nu mai creadă decât în Dumnezeu.

Că Igor Dodon a devenit președinte al Republicii Moldova am văzut, despre vizitele și afirmațiile sale am discutat, urmează să ne pregătim de viitoarele încercări ale lui în constituirea trilateralei SUA-UE-Rusia și să stăpânim peisajul politic în cunoștință de cauză, pregătiți pentru noi demonstrații ale caracterului machiavelic al conducătorului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *