HANG OUT – festival de origine alternativă. Manual de utilizare a rock-ului alternativ! Aviz amatorilor!

Constanţa s-a îmbogăţit – şi aici nu există urmă de îndoială – cu o superpremieră: un festival de rock alternativ. Că nu toată lumea înţelege asta, este absolut firesc. În peisajul festivalier al oraşului de marinari şi neguţători, ce au ca şi coordonate „culturale” maneaua, taraful şi festivalul de scoici sau paste, a apărut acest gen nou şi care, ca orice noutate, trebuie pus la zid şi ucis cu pietre (lapidat, pentru cunoscători). Interesant este faptul că, de această dată, piatra se va transforma în bolovan trainic, pe care se va construi, sperăm, o tradiţie, deoarece rock-ul alternativ are acest dar special de a metamorfoza reacţiile, de a le agăţa de gât ghirlande de flori de câmp şi de a le pune pe cap coroniţe din riff-uri fragile de chitară. Ca o concluzie: „Binili învinge” – este un lucru ştiut, spun băieţii de la Radio Guerrilla, principalii susţinători ai evenimentului. 

Festivalul se numeşte Hang Out, este primul eveniment de origine alternativă de pe litoral, este susţinut de Radio Guerrilla şi multe alte radiouri, ziare şi posturi TV din Constanţa şi din ţară, şi se desfăşoară pe plajă, în Mamaia Nord, în perioada 11 – 13 august 2017, astfel: Vineri, 11 august 2017, de la ora 19.30 – Moonlight Breakfast, Robin and The Backstabbers, The Mono Jacks, Les Elephants Bizarres se prezintă la apel cu chef de muzică şi de show; Sâmbătă, 12 august 2017, de la ora 14.30, încep atelierele de creaţie ale artiştilor tineri şi nonconformişti ai acestei generaţii – tattoo şi tattoo cu hena, mandale, manga şi character design, iar de la ora 19.30, intră cavaleria grea: Viţa de Vie, OCS, Mr. Jurjak, The Amsterdams; Duminică, 13 august 2017, programul începe tot de la ora 14.30, cu atelierele de creaţie, iar de la ora 19.30, ROA, Byron, Travka şi Toulouse Lautrec revoluţionează atmosfera.

Proiectul este realizat de Asociaţia Eurocult, cu sprijinul Consiliul Judeţean Constanţa.

Să povestim puţin despre acest gen, căci, în general, o fărâmă de familiaritate nu strică înainte de emiterea de păreri… alternative.

Este destul de greu să delimitezi cu severitate genurile muzicale, căci muzica nu poate fi pusă în cutii de mirodenii sau ceai, cu pereţi despărţitori şi nu funcţionează după formule predefinite. Ca şi în literatură, muzica a evoluat ca o reacţie la timpul ei, în dorinţa de a-l depăşi şi marca într-un mod original. Şi dacă aceste considerente pot fi trecute la generalităţi, o discuţie despre muzica rock devine o particularitate foarte specială. Acest gen este cunoscut publicului larg datorită (sau din cauza, ar spune unii), aşa-numitelor „balade”, o comercializare de compromis căreia mai multe subgenuri ale muzicii rock i-au căzut pradă. Există însă un subgen care nu a făcut astfel de compromisuri: este vorba despe rock-ul alternativ. În acest caz, muzica rock este o formă de dizidenţă, la care nu aderă neapărat marea masă, care s-a născut în underground, ca o reacţie la mainstreamurile anilor ’80 şi ’90, ocolind zona comercială. Timpul i-a dat dreptate, căci rock-ul alternativ nu şi-a pierdut deloc din substanţă, ba dimpotrivă, a dezvoltat una foarte specifică, anul 2017 numărând mai multe trupe de alternativ decât de rock clasic (dacă ne este permisă această formulă). 

Termenul „alternativ” a început să fie folosit în anii ’80, definindu-se în opoziţie cu formulele de succes ale timpului (în special zona de heavy metal şi celebrele „ballads”, ca şi anumite intenţii leşinate de hard, precum şi „reţetele de succes” după care se făcea muzică), şi punând accent pe interiorizarea până la catharsis a situaţiilor din viaţă, riff-uri prelungi de chitară, look inestetic şi indiferent la preceptele uniformizante ale perioadei şi clăile pline de fixativ ale starurilor cu pantaloni de piele mulaţi, geci cu umeri largi, franjuri şi glam, şi subiecte de natură profund socială: abuzul de droguri, depresia, ecologie, dramele familiale.  

Genurile care se înscriu în zona de „Alternativ” sunt extrem de variate. Enumerăm câteva: grunge, britpop, indie pop şi chiar gothic rock, toate acestea fiind, potrivit specialiştilor, un conglomerat-tribut pentru punk rock, new wave, post-punk. Iar genul nu este rock pur deoarece aici se regăsesc influenţe folk, reggae, jazz sau muzică electronică.

Deşi nu acesta era scopul genului, mulţi dintre artiştii reprezentativi au devenit extrem de cunoscuţi publicului larg datorită „gurii lumii”, dar mai ales radio-urilor. Şi dacă mulţi îşi înregistrau discurile pe la case de producţie independente, alţii, precum U2, Depeche Mode, R.E.M., Nirvana, The Cure, Red Hot Chili Peppers, The White Stripes, Muse, Rage Against The Machine, Gwen Stefani, The Killers, Arctic Monkeys, Florence and The Machine, Pearl Jam, Cypress Hill, Coldplay, Foo Fighters au devenit succese recunoscute la nivel mondial.

Acest gen îşi va crea repede propriile topuri, cine nu a auzit de Indie Charts („indie” – muzica distribuită independent). Denumirea “alternativ” a câștigat chiar mai multă popularitate datorită succesului festivalului Lollapalooza, pentru care fondatorul festivalului si totodată liderul formației Jane’s Addiction, Perry Farrell, a definit termenul “Alternative Nation”. În 1997, Neil Strauss de la The New York Times definea alternativ rock-ul ca „rock cu o latură hard, distins prin acorduri de chitară „fragile”, inspirate de anii ’70”.

În România, genul este extrem de bine reprezentat şi enumerăm câteva dintre cele mai cunoscute trupe: Viţa de Vie, Byron, Furio Snails, ROA, Les Elephants Bizarres, Travka, The MOOoD, Toulouse Lautrec, Grimus, Alternosfera,  Moonlight Breakfast, Robin and The Backstabbers, The Mono Jacks, Les Elephants Bizarres, OCS, Mr. Jurjak, The Amsterdams ş.a.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *