IN MEMORIAM: Halil Inalcik, un secol de istorie

„Un istoric trebuie să fie curajos”. Așa mi-a spus profesorul Halil Inalcik în urmă cu trei ani, când am avut ocazia să îl vizitez la locuința sa din campusul Universității Bilkent din Ankara. Împlinise de câteva luni 96 de ani și, deși publicase deja peste 25 de cărți și mai bine de 300 de articole ştiinţifice, mi-a arătat cum, în cele patru colțuri ale salonului, stăteau documentele, fișele de lectură, notițele, articolele și cărțile pe care le folosea în documentarea altor patru studii. Sunt un norocos că am avut șansa să cunosc un istoric pe care Cambridge International Biographical Center l-a inclus pe lista celor mai importanți 2000 de specialiști din domeniul științelor umaniste.

Fiu de tătar crimeean

Halil Inalcik s-a născut în Istanbul, la 7 septembrie 1916. Tatăl, Seyit Osman Nuri Bey, era tătar crimeean care emigrase din peninsula Crimeea și se stabilise la Istanbul. Mama sa se numea Ayşe Bahriye Hanım.

Cu excepția unui an pe care l-a petrecut la Sivas, școala generală a terminat-o în Ankara. În 1935 a absolvit Liceul Pedagogic Necati Bey din Balıkesir. În același an s-a înscris la Facultatea de Limbă, Geografie și Istorie de la Universitatea din Ankara. Aici a avut ocazia să participe la prelegerile unor istorici importanți precum Fuad Koprulu. A obținut tot în cadrul acestei facultăți titlul de doctor în 1942 cu lucrarea Tanzimat ve Bulgar Meselesi (Tanzimatul și problema bulgară), considerată una dintre primele lucrări de istorie socio-economică din Turcia. În același an și-a început și cariera la universitatea care l-a format. În 1945 s-a căsătorit cu Şevkiye Işıl, asistentă la Facultatea de Limbă Arabă de la Universitatea Ankara. Ca o recunoștință a cercetărilor sale, în 1947 a fost ales membru al Institutului Turc de Istorie.

Stagii de cercetare în străinătate

În 1949 și-a început seria de stagii de cercetare în afara țării. Mai întâi a fost la Londra să studieze manuscrisele otomane de la British Museum. Tot atunci a participat la seminariile lui Paul Wittek de la School of Oriental and African Stu-dies din cadrul Universității din Londra. L-a cunoscut pe Fernand Braudel, creatorul școlii Annales, în 1950, cu ocazia participării la un Congres organizat la Paris. Braudel va exercita o influență profundă asupra lui Inalcik. De altfel, Halil Inalcik a și scris în 1950 o recenzie a lucrării Mediterana și lumea mediteraneană în epoca lui Filip al II-lea.

În anul universitar 1952-1953, a fost invitat să susțină prelegeri la School of International Affairs din cadrul Universității Columbia. A fost „research fellow” la Universitatea Harvard în perioada 1956-1957. S-a întors pentru scurt timp în Turcia, la Facultatea de Limbă, Geografie și Istorie de la Universitatea din Ankara. Totuși, nu s-a stabilit definitiv aici. Până în 1972 s-a aflat în stagii de cercetare sau ca urmare a unor invitații pentru susținerea de prelegeri în țări precum Israel, Liban, Cipru, Olanda, Germania.

A fost invitat la Universitatea din Chicago în 1972. A predat la această universitate până în 1986. După 1986 a fost invitat să predea la Universitățile Harvard și Princeton. În cele din urmă, în 1992, la invitația conducerii Universității Bilkent din Ankara, pune bazele Facultății de Istorie de aici. Va rămâne la această universitate, unde își donează și biblioteca, până la sfârșitul vieții.

În ceea ce privește lucrările lui Halil Inalcik, importanța lor este frumos ilustrată prin ceea ce spune istoricul Mehmet Oz de la Universitatea Hacettepe din Ankara: „Nu se poate scrie istoria Imperiului Otoman fără a consulta lucrările lui Halil Inalcik”. Și această afirmație este valabilă pentru toate aspectele și perioadele Imperiului Otoman. Acesta s-a ocupat de istoria politică, relațiile internaționale și a revoluționat înțelegerea istoriei socio-economice a statului otoman. În limba română i-a fost tradusă cartea „Imperiul Otoman. Epoca clasică (1300-1600)“ și recent, articolul „Turcii și Balcanii” într-un volum al Asociației INTERMARIUM din Constanţa, tipărit în 2014. A fost ultimul articol ştiinţific pe care Halil Inalcik l-a publicat în România în timpul vieţii.

O istorie a tătarilor crimeeni era pregătită pentru tipar

De asemenea, neuitându-și originile, Halil Inalcik a scris și despre istoria tătarilor crimeeni. Acesta s-a ocupat în mod special de relațiile Hanatului Crimeii cu Imperiul Otoman și biografiile unor hani tătari. Sunt lucrări de referință precum „The Khan and the Tribal Aristocracy: the Crimean Khanate under Sahib Giray I (1532-1551)” (Hanul și aristocrația tribală. Hanatul Crimeii în timpul lui Sahin Giray I (1532-1551)) sau „Power Relationship Between Russia, Ottoman Empire and Crimean Khanate as Reflected in Titulature” (Relațiile de putere dintre Rusia, Imperiul Otoman și Hanatul Crimeii reflectate în titulatură). Totodată, Halil Inalcik nu s-a rezumat doar la a studia istoria tătarilor crimeeni, el implicându-se activ și în mișcarea națională a acestora. A avut o relație apropiată cu Cafer Seyit Ahmet Kirimer, liderul mișcării naționale a tătarilor crimeeni. Ba chiar, într-una din notele zilnice, Kirimer menționează că l-a îndemnat pe Inalcik să scrie o istorie a tătarilor crimeeni.

Când am avut șansa să îl vizitez, Halil Inalcik a rememorat acel moment și mi-a arătat cum într-un colț al salonului lucra la această lucrare de sinteză. Între timp, a trimis de două ori cartea la tipografie dar a retras-o pentru a face unele corecturi. Sper ca în cele din urmă lucrarea să apară măcar într-un volum postum.

Recunoaștere internațională din partea unor universități de prestigiu

Această activitate extraordinară a fost răsplătită prin mai multe distincții pe care le-a primit. Halil Inalcik este Doctor Honoris Causa la peste zece universități din lume printre care Boğaziçi (1986), Atena (1987), Sofia (2001) și din România, Universitatea București (1993), membru al mai multor academii de știință și institute dintre care pot fi menționate: Association Internationale des Etudes du Sud-Est Européen, The Royal Historical Society, American Academy of Arts and Sciences, Srpska Akademija Nauka i Umetnost, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, The British Academy, și a primit mai multe distincții și decorații dintre care le aminitm pe cele acordate de președinția Turciei, președinția Ungariei și ambasada României la Ankara.

„Profesorul profesorilor”, înmormântat la ctitoria „Întemeietorului Imperiului”

„Profesorul profesorilor”, așa cum mai este numit Halil Inalcik pentru că a pregătit foarte mulți istorici de renume, a încetat să mai creeze, pentru că a creat până în ultima clipă a vieții, luni, 25 iulie, la vârsta de 100 de ani. Deși inițial s-a anunțat că va fi înmormântat la cimitirul Karacaahmet din Istanbul, alături de mama sa, în urma intervenției președintelui Turciei, Recep Tayyip Erdogan, Guvernul a adoptat o decizie prin care să se permită înmormântarea acestuia la cimitirul Moscheii Fatih. Și care alt loc ar fi fost mai nimerit pentru cel care a scris istoria Imperiului Otoman, decât ctitoria celui care este „adevăratul întemeietor al imperiului”, Mehmet al-II-lea Cuceritorul (Fatih)?