Greaua moștenire a administrației Mazăre. Studiu de caz: „Anul Ovidius“

Între Sulmona și Constanța sunt 2164 de kilometri. Aflată la o oră distanță de capitala Italiei, micuța așezare Sulmona, locuită astăzi de aproximativ 25 de mii de suflete, este locul unde, în urmă cu 2060 de ani, se năștea Publius Ovidius Naso, marele poet exilat la Pont. 60 de ani mai târziu, în prima zi a anului 17 d.Hr., Ovidius își găsea sfârșitul în cetatea Tomisului, astăzi municipiul Constanța.

Sulmona și Constanța sunt localități înfrățite și ambele comunități, în semn de respect pentru memoria lui Ovidius, au ridicat pe soclu, în centrul fiecărui oraș, statuia marelui poet latin.

În 2017, ambele așezări comemorează 2000 de ani de la moartea marelui poet.

La finele lunii aprilie 2016, Paola Pelino, reprezentant al provinciei L’Aquila, din care face parte Sulmona, a inițiat un proiect de lege, susținut de alți 20 de reprezentanți ai Senatului Italiei, prin care solicita fonduri pentru ca Sulmona să celebreze cum se cuvine marele eveniment.

Șase luni mai târziu, la începutul lui noiembrie 2016, administrația locală din Sulmona instituia, prin hotărâre de consiliu local, o comisie specială pentru festivitățile din „Anul Ovidius“, al cărei președinte era chiar primarul orașului, Annamaria Casini. Comisia este formată dintr-un comitet științific și unul de organizare, din care fac parte experți din lumea artei, istoriei și literaturii.

O lună mai târziu, pe 2 decembrie 2016, primarul comunei Sulmona chema toate asociațiile culturale la dezbateri, pentru a le consulta în ceea ce privește comemorarea a 2000 de ani de la moartea poetului latin.

Sigla oficială a „Anului Ovidius“, selectată în urma unui concurs organizat de Primăria Sulmona (foto: Facebook/AnnamariaCasini)

Pe 30 decembrie, cu doar o zi înaintea pășirii în „Anul Ovidius“, administrația locală din Sulmona alegea, în urma unui concurs, sigla oficială a evenimentului, iar primarul ținea un discurs amplu despre manifestările ce vor avea loc în micuța urbe italiană.

Nu în cele din urmă, la sfârșitul lunii ianuarie 2017, administrația locală din Sulmona finaliza programul oficial al activităților din „Anul Ovidius“.

La Constanța, la începutul lunii martie 2017, în plin „An Ovidius“, municipalitatea încă așteaptă bugetul. Primarul municipiului Constanța, Decebal Făgădău, a promis 4 milioane de lei pentru aceste activități. Însă pașii administrativi care trebuie făcuți vor împinge startul manifestărilor finanțate de municipalitate spre mijlocul verii, dacă nu mai târziu.

Între timp, instituțiile de cultură încearcă să-și finalizeze proiectele și încep, timid, să organizeze mici manifestații care să marcheze marele eveniment.

Totuşi, deasupra întregului proiect, neconturat, planează un amalgam greu de sentimente, în care se întrepătrund suspiciunea, neîncrederea, lipsa de unitate și bârfele de salon.

Starea de spirit este de înțeles, iar discursurile majorității fac apel la trecut. Suntem în fața organizării unui eveniment de marcă pentru cultura constănțeană după ce, vreme de aproape două decenii, am asistat la un genocid cultural concertat de fosta administrație locală, perioadă care a lăsat răni adânci Constanței.

În plin „An Ovidius“, fiecare vine cu argumentele și dreptatea sa. Șefii instituțiilor academice și de cultură spun că au creionat proiecte pentru acest moment marcant al Constanței, dar încă așteaptă banii promiși de municipalitate, care par că nu mai vin.

Primarul Constanței se apără și spune că „nu este niciun blocaj, asta e legea“, enumerând meticulos, ca un contabil, pașii procedurali prin care trebuie să treacă până la demararea propriu zisă a evenimentelor. Tot Decebal Făgădău continuă spunând, pe bună dreptate, că „în istoria recentă nu avem în primul rând o alocare cu care să ne comparăm, nu cred că a mai primit vreo manifestare 1 milion de euro dedicat doar manifestării respective“. Are dreptate din acest punct de vedere, și atinge un subiect extrem de sensibil, care dezvăluie cheia întregii probleme: „E un prilej extraordinar să ne așezăm cu toții în aceeași barcă și să vâslim coerent după același ritm, într-o singură direcție. Eu tot ce încerc să fac este să profit de ceea ce s-a născut anul trecut, adică un reviriment al vieții artistice, al vieții culturale, al implicării, al, dacă vreți, pacificării relațiilor și al convergenței intereselor“.

Până acum Constanța nu a avut parte de unitate, implicare, pacificare și convergență, cel puțin nu în ceea ce privește segmentul cultural.

Starea de debusolare pe care o întâlnim astăzi, în plin „An Ovidius“, este rezultatul unei perioade în care administrația constănțeană a ascuns cultura sub preș, nu a dat nicio șansă vieții științifice constănțene și a marginalizat până la derizoriu intelectualitatea constănţeană şi realizările ei.

Putem să ne așteptăm astăzi la o coerență a unui proiect cultural de o asemenea anvergură? Putem să ne așteptăm la o convergență a intereselor, pentru a oferi Constanței un eveniment definitoriu pentru identitatea orașului? Putem să credem că, brusc, mediul de afaceri se va racorda cu lumea academică, cu viața culturală și cu societatea constănțeană? Este greu de crezut.

Realitatea de astăzi ne demonstrează că nu se poate.

Și nu pentru că astăzi nu există voință. Ci pentru că moștenirea apăsătoare a administrației Mazăre a osificat niște cutume care se resimt și astăzi în toate măruntaiele societății constănțene. Nu există încredere, nu există unitate, nu există predictibilitate, nu există coerență. În acelaşi timp, pentru că aceeaşi administraţie Mazăre a anulat toate proiectele culturale majore ale oraşului, în momentul de faţă există şi puţină experienţă administrativă din partea tuturor acelora care doresc să se implice în construirea unui eveniment de amploare, cu impact naţional şi internaţional.

Instituțiile de cultură nu au exercițiul unor proiecte de anvergură și nici nu au fost încurajate să cuteze la astfel de inițiative. Mediul academic a fost, pentru o bună perioadă, complet exclus din viața Constanței. De două decenii, administraţia locală a Constanţei nu a planificat niciun proiect cultural sau educativ major cu acesta, deşi în oraş funcţionează două universităţi civile, una militară şi alte câteva din mediul privat.

Rezultatele se văd astăzi.

Pentru că administrația Mazăre a creat, la nivel subliminal și nu numai, prin atacurile sistematice la adresa culturii constănțene, un haos, care a pătruns în toate segmentele societății, care a dezbinat și a învrăjbit. Iar promovarea asiduă a subculturii, cu fonduri publice generoase, a convins o bună parte din elita culturală şi academică a oraşului să se izoleze de tendinţele fostei administraţii locale.

Marele poet Ovidius, a cărui istorie legată de cetatea Tomis o sărbătorim în 2017, a fost un vizionar, reușind să intuiască starea de spirit a Constanței de peste 2000 de ani:

Înainte de a fi apărut marea, pământul și cerul care le acoperă, în întregul Univers era o singură înfățișare a naturii, pe care oamenii au numit-o haos, un conglomerat brut și haotic, nimic altceva decât o îngrămădire de elemente încremenite și semințele învrăjbite ale lucrurilor, ce nu aveau bună legătură între ele, toate adunate într-același loc.Publius Ovidius Naso, Originile lumii. Haosul. Creația, în „Metamorfozele“

Despre „Anul Ovidius“, am stat de vorbă cu Decebal Făgădău, primarul municipiului Constanța, care s-a arătat încrezător în ceea ce privește reușita organizării manifestațiilor de comemorare a marelui poet latin:

Decebal Făgădău, primarul municipiului Constanța

„În proiectul de buget este inclusă suma de 4 milioane de lei pentru evenimente organizate cu prilejul „Anului Ovidius“. Și dacă nu va fi suficient, cei care doresc pot aplica pe legea 350 (Legea nr. 350/2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activități nonprofit de interes general, n.red.), respectiv pe proiecte dedicate tinerilor. Deci în momentul de față, în proiectul Ovidius există trei linii de finanțare. Una dedicată exclusiv anului Ovidius, unde Universitatea „Ovidius”, instituțiile de cultură, ONG-urile, oricine poate aplica pentru a solicita finanțare. Doi: este o linie de finanțare dedicată proiectelor pentru tineri, dar care în mod evident pot fi prilejuite și de anul Ovidius și trei: este linia generală de finanțări pe Legea 350, unde avem activitățile artistice, culturale, sportive, civice, la fel cum am avut anul trecut.

Mergând pe un calendar aproximativ, dacă bugetul, să presupunem, se aprobă în jurul datei de 15 martie, devine activ undeva în termen de cinci zile, se publică calendarul în „Monitorul Oficial”, lucru care mai durează, să spunem, 30 de zile. Între timp, se alcătuiesc temele de concurs, după care se deschid sesiunile de depunere. Dacă pe 20 martie am avea anunțul pregătit pentru publicare, pe 20 aprilie ar fi publicat în „Monitorul Oficial”, asta înseamnă că începând cu 1 mai am putea deschide sesiunile de depunere de proiecte. Evident că inițiativa manifestărilor până în acel moment o au instituțiile de cultură, atât cele din subordinea Consiliului Județean, cât și cele din subordinea primăriei, precum și universitatea, care nu este ținută în loc de vreun termen de aprobare a bugetului.

Calendarul nu poate fi devansat. Aici vorbim de bani publici.

După ce aprobăm bugetul, până când trec cele 30 de zile de la publicarea anunțului în „Monitorul Oficial”, vom organiza întâlniri cu Universitatea „Ovidius”, cu instituțiile de cultură, astfel încât să naștem o filozofie de finanțare. Din punctul meu de vedere, nu cred că vom merge pe un singur proiect, care să reprezinte o sumă de proiecte, tocmai pentru a nu avea un caracter discriminatoriu, sau tocmai pentru a nu induce, domnule, acesta trebuie să câștige pentru că el a luat totul. Cred că este mai înțelept să nu ții toate ouăle într-un coș. Evident că se vor puncta nu doar caracterul artistic, ci și caracterul științific, penetrarea de masă, pentru că una este să organizezi o sesiune științifică, la care de obicei participă un număr restrâns de participanți, și alta este să organizezi un eveniment de masă. De asemenea se va puncta și anvergura, pentru că noi, municipalitatea, ne dorim să finanțăm atât evenimente cu rezonanță locală, unele cu rezonanță regională și națională, și altele cu rezonanță internațională. Evident că noi ne propunem să finanțăm și proiecte care se vor îmbina cu proiectele pe care le organizează Sulmona, de exemplu.

Ei, cei de la Sulmona, au publicat și calendarul. Am văzut ce manifestări sunt. Nu pot să spun că am văzut foarte multe proiecte cu caracter de noutate sau cu un impact științific, artistic, major.

Nu că la ei a mers mult mai repede. Ei au alte legi. Singurul instrument pe care noi îl avem pentru finanțări este această lege.

Mie nu mi se pare că suntem întârziați. Cred că ar trebui să ne uităm cu sinceritate la viața orașului. Și cred că motorul ar trebui să fie mediul educațional, în prima etapă, mediul cultural, în a doua etapă și abia în a doua jumătate a anului să fie evenimente finanțate fie de municipalitate, fie de consiliul județean. Cu alte cuvinte, instituțiile de cultură au ocazia, au un prilej irepetabil, să arate tot ceea ce pot. Iar legat de activități, sunt convins că vor fi activități atât înalte ca ținută științifică, cât și activități ce vor îmbrăca un caracter de masă. Evident, asta ne dorim să obținem și conjugând cu condițiile pe care le vom impune în momentul în care aprobăm punctajele proiectelor. De altfel, unul din proiecte nici nu cred că va ține cont foarte mult de un calendar strict de finanțare, pentru că, de exemplu, unul dintre proiecte, cel scris de doamna Doina Păuleanu (directorul Muzeului de Artă din Constanţa, n.red.), reconstituirea drumului exilului, va începe înainte de deschiderea sesiunii. Și evident că vom sprijini cât se poate de mult. Sunt convins că se vor implica și alte unități administrativ teritoriale și sunt convins de reușita Anului „Ovidius”. Vom încheia anul, sper, printr-o expoziție la Bruxelles. Fie la Parlamentul European, fie la Comitetul Regiunilor, fie și la una și la alta. Lucrurile sunt deja discutate din punctul acesta de vedere.

Nu este niciun blocaj. Asta e legea. În orice caz, eu am mare încredere în potențialul Constanței de a promova nivelul aspirațional al culturii, intelectualtății, lumii științifice constănțene, pentru că, sincer, e un prilej extraordinar să ne așezăm cu toții în aceeași barcă și să vâslim coerent după același ritm, într-o singură direcție. Eu am avut întâlniri cam cu toți cei care doresc să se implice în proiect și sunt extrem de încrezător. Am și văzut, așa, schițele câtorva opere. Evident că pe lângă acestea sunt o mulțime de idei. V-am spus, până și tinerii pot scrie proiecte și să acceseze finanțare.

Este mai bine să te concentrezi pe un calendar intens de șase, nouă luni, faci o serie de evenimente care să așeze toată comunitatea acolo unde îi este locul, din punctul meu de vedere, pe harta mare a Europei și a lumii, și ai închis povestea. Da, că se poate mai bine… În general să știți că nu am văzut foarte multe momente marcate cu atâta fast, chiar în alte orașe din România. Nu vă dau exemple de poeți naționali, sau de mari compozitori, sau de pictori români. Evident că noi ne mulăm după legislația pe care o avem. Repet, cred că inițiativa nu ar trebui să fie la municipalitate, sau să rezide în banii publici.

Eu tot ce încerc să fac este să profit de ceea ce s-a născut anul trecut, adică un reviriment al vieții artistice, al vieții culturale, al implicării, al, dacă vreți, pacificării relațiilor și al convergenței intereselor, și pe valul a ceea ce s-a născut anul trecut, să venim și să finanțăm lucruri la care altă dată nici nu îndrăzneam să visăm. În orice caz, va fi un an al evoluției. Pentru că în istoria recentă nu avem în primul rând o alocare cu care să ne comparăm, nu cred că a mai primit vreo manifestare 1 milion de euro dedicat doar manifestării respective, să nu mai spunem că se poate suplimenta.

Totul merge greu în țara asta. Ce, merge ceva ușor? Iată, s-au împlinit doi ani și aproape o lună de când stăm cu 30 și ceva de milioane și ne uităm la Cazino. Cam ce așteptări ar trebui să avem? Trebuie să fim realiști. Trebuie să ne uităm cu sinceritate și la nivelul orașului, și la nivelul țării, și la legislația pe care o avem. Și eu, unul, descurajez așteptările nerealiste. Ca să nu vă spun că din punctul meu de vedere, eu ar trebui să am mai multe așteptări și de la instituțiile de cultură, și de la Universitatea „Ovidius”, și de la Uniunea Artiștilor Plastici, și de la Uniunea Scriitorilor, nu ei de la Primărie. Că primăria este o casă. Este condusă de un om politic. Am auzit mai multe păreri cum că domnule, e târziu… Dar ce te-a oprit pe tine să faci până acum ceva? Adică, mă scuzați, dacă aș fi scriitor, sau pictor, sau sculptor, ar trebui să vină primăria și să declanșeze ceva ce eu să produc? Nu cred. Că inspirația și procesul acesta de creație nu cred că se lansează așa, după rigorile unei legi care spune că în termen de 30 de zile trebuie să faci aia. Măcar să fie ei pregătiți și să dea Dumnezeu să fie în stare să ia toți banii.

De altfel, Clujul este unde este nu pentru că municipalitatea ar fi dat un semnal. Ci pentru că intelectualitatea și mediul academic s-au dus întâi către mediul economic. Au făcut clustere, au făcut inovare, au făcut ceea ce trebuie. Astfel încât oamenii politici și administrația nu au făcut altceva decât să respecte o programare. Adică comanda a venit lansată din altă parte. Nicidecum așteptările să fie de la primărie, ca cineva din primărie, eventual fără nici un fel de experiență, să privească ca pe o achiziție publică un moment irepetabil, așa cum este Anul „Ovidius”. Este stupid. Cine are așteptările acestea înseamnă că nu știe despre ce este vorba cu o primărie, sau ce înseamnă administrație. Administrație. Nicidecum creație, sau…

Spre exemplu, anul trecut au mai rămas niște bani necheltuiți pe proiecte. Vă dau exemplu doar finanțarea pentru tineri. Elevii și tinerii au cerut anul trecut: finanțați-ne proiecte, vrem să facem… Și ne-au cerut să finanțăm patru proiecte de câte 20 de mii de lei. Adică 80 de mii de lei. Am alocat 200 de mii de lei. S-au cheltuit zero lei. Păi de ce nu s-ar fi făcut încă de anul trecut un concept, că nu cred că a luat pe cineva prin surprindere că anul acesta sunt 2000 de ani de la moartea lui Ovidius, că istoria nu se schimbă de la o zi la alta. Sau un ONG, sau o uniune, sau un consorțiu cultural, cineva să se fi gândit de anul trecut și să spună că noi vrem să fie o temă de proiect însăși construirea unui concept pentru Anul „Ovidius”, sau a unui calendar. Cei de la Universitatea „Ovidius” au prezentat un calendar, este un calendar ambițios, este un calendar coerent, evident că și-au propus şi acțiuni pe care să le organizeze și să le finanțeze ei. Ei și-au propus de asemenea și parteneriate și sunt convins că în cadrul acelor parteneriate se vor adresa cu proiecte și bugetului de finanțare. Instituțiile de cultură, toate instituțiile de cultură, știu că au în agendă, ei sunt obligați, în primul rând prin lege, să aibă un program de activități științifice și culturale. Inspectoratul ar trebui să fie mult mai activ, că școala ar trebui să le aducă copiilor în atenție că a existat o limbă, că se numea latină, și ar avea multe prilejuri. Sunt convins în schimb că și Liceul „Ovidius”, ca și alte licee constănțene, vor marca așa cum trebuie Anul Ovidius, a declarat, pentru „Info Sud-Est”, Decebal Făgădău, primarul municipiului Constanța.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *