Donald Trump la Varșovia. America învață cum se pronunță INTERMARIUM în polonă

foto: www.telewizjarepublika.pl

„E sigur: vine!”. Aşa titra pe 8 iunie cel mai popular cotidian al Poloniei, „Gazeta Wyborcza”, cel care a aflat primul vestea. Imediat, şi postul de naţional de radio confirma ştirea.

Pe 5 iulie seara, Donald Trump va începe prima vizită oficială bilaterală în Europa iar aceasta va fi în Polonia. „Ne invidiază toată Europa”, scria „Rzeczpospolita” pe prima pagină, la 29 iunie. Iar cotidianul cracovian „Dziennik Związkowy” deschidea o ediţie specială intitulată „Preşedintele SUA subliniază că Polonia a devenit o putere europeană”.

În drum spre întâlnirea la nivel înalt a G20, de la Hamburg, şi în plin conflict dilplomatic cu Rusia, şeful Administraţiei de la Casa Albă se opreşte în capitala Poloniei, pentru o amplă discuţie cu preşedintele Andrzej Duda, un discurs ce se anunţă electrizant, în piaţa Kraśinski şi o vizită la Palatul Regal, care nu va fi deloc simandicoasă şi nici protocolară. Acolo, Donald Trump este aşteptat de cei mai buni 12 lideri de stat şi de guvern din Europa Centrală şi de Sud- Est (Polonia, România, Lituania, Letonia, Estonia, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Croaţia, Austria), probabil cei mai buni prieteni din lume ai Americii. În faţa lor, impulsivul magnat al imobiliarelor va fi obligat să înveţe în limba polonă că securitatea înseamnă Intermarium, cele 12 state acoperind jumătatea europeană cuprinsă între Marea Neagră, Marea Adriatică şi Marea Neagră.

Summitul Celor Trei Mări este, pentru S.U.A., chiar mai important decât orice altă întrevedere la nivel înalt din Europa: a dovedit-o clar vizita recentă a preşedintelui Klaus Iohannis la Washington şi declaraţia de fidelitate a lui Donald Trump faţă de flancul răsăritean al NATO şi de articolul 5 al Tratatului euroatlantic.

De data aceasta, la Varşovia, şi guvernul prim ministrului Beata Szydło, al Partidului Dreptate şi Justiţie (PiS), şi liderul Jarosław Kaczyński, au nevoie la fel de mult ca Donald Trump să anunţe că politicile lor sunt în consens cu realităţi palpabile. Administraţia de la Casa Albă nu poate scăpa de suspiciunile potrivit cărora Kremlinul a stat în spatele unor lideri importanţi ai campaniei lui Trump în alegerile prezidenţiale şi că, în fapt, decidenţi ai Casei Albe ar fi mizat mai degrabă spre o apropiere de Rusia. Unde, dacă nu în cea mai vehementă ţară anti- Kremlin din Europa, aşa cum este percepută Polonia, ar fi putut preşedintele SUA să spele acest necaz de imagine? Un efort început cu invitarea preşedintelui României la Washington, desigur. De partea cealaltă, Polonia se află în conflict diplomatic deschis nu doar cu Rusia ci şi cu Uniunea Europeană, mai precis cu liderul ei, fostul premier liberal de la Varşovia, Donald Tusk. Actuala putere conservatoare insistă că Tusk nu este străin de colaborarea cu Rusia în accidentul aviatic de la Smolensk, din aprilie 2010, când preşedintele Poloniei, conducerea militară a statului şi o parte a membrilor Parlamentului şi-au pierdut viaţa. În acelaşi timp, Partidul Dreptate şi Justiţie respinge politicile migraţioniste impuse de Bruxelles şi se află în vârful criticilor violente faţă de proiectele de colaborare economică dintre Rusia şi blocul comunitar european.

Polonia este, alături de România, cel mai fidel aliat strategic al SUA în Europa. Pe teritoriul polon sunt staţionate trupe americane şi permanent se desfăşoară manevre şi exerciţii militare comune ale NATO. În luna aprilie, guvernul de la Varşovia a semnat un contract cu Boeing, în valoare de 500 milioane dolari, pentru cumpărarea a trei aeronave oficiale, între care una pentru preşedintele Republicii, şi a anunţat că va cumpăra şi sistemul anti-rachetă Patriot. De altfel, Polonia- ca şi România- este unul dintre foarte puţinii membri NATO care au alocat 2% din cheltuielile bugetare pentru apărare. În acelaşi timp, pentru a reduce sau chiar anula importurile de gaze din Rusia, în portul baltic Świnoujście a fost construit un important terminal pentru gaze lichefiate importate din SUA, iar în luna iunie au început să sosească primele transporturi. Este de aşteptat ca vizita lui Donald Trump la Varşovia să anunţe o altă deschidere majoră în regiune, aşa cum scrie şi Tomasz Gross în „Rzeczpospolita” din 23 iunie: intrarea investiţiilor americane în economiile din statele Intermarium şi, la fel de important, un sprijin necondiţionat al Washingtonului în lupta acestor 12 state cu Uniunea Europeană şi Rusia împotriva proiectului energetic North Stream II, care ar urma să transporte gaz rusesc în Germania. Recent, Senatul SUA a votat un text în care se menţionează că toate companiile care vor participa la construirea proiectului North Stream II vor fi supuse sancţiunilor din partea Administraţiei de la Washington, măsură salutată frenetic de multe dintre capitalele frontului răsăritean al NATO.

În piaţa Kraśinski, Donald Trump va vorbi în discursul său într-o cheie violent antirusă. Consilierul pentru securitate, generalul Herbert Raymond McMaster, anunţa la 29 iunie, într-o conferinţă ţinută la Casa Allbă, că textul este aproape gata şi că el va porni de la ideea că Polonia este unul dintre cei mai importanţi aliaţi ai SUA, care a luptat exemplar în Irak şi Afganistan, o naţiune din prima linie a flancului estic al NATO şi care face faţă provocărilor Rusiei. Toate ţările lumii ar trebui să se inspire din spiritul eroic al naţiunii poloneze, va mai anunţa preşedintele Trump, iar această istorie, violent antirusă, prin prisma acţiunilor pe care Rusia, apoi URSS, le-au dus pentru anihilarea Poloniei şi a naţiunii polone, a condus spre o realitate de netăgăduit: astăzi, Polonia este o adevărată putere europeană.

Dacă pare limpede că relaţiile dintre Polonia şi SUA vor cunoaşte o etapă şi mai intimă o dată cu acest popas al lui Trump la Varşovia, şi că, de asemenea, cele 12 state se vor bucura de înalta vizită la reuniunea lor, nu aceleaşi sunt speranţele în gestionarea proiectului Intermarium de către actuala putere conservatoare a preşedintelui Andrzej Duda şi a liderului Partidului Dreptate şi Justiţie, Jarosław Kaczyński.

Intermarium este un proiect major de politică externă polonă în spaţiul central şi sud- est european, conceput de mareşalul Józef Piłsudski în perioada dintre cele două Războaie Mondiale. După anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia, în 2014, politica externă polonă a reactivat în forţă acest proiect, pus în practică de preşedintele Andrzej Duda şi de partidul său, începând cu 2015. Nu degeaba, în necropola de la Wawel, din Cracovia, mormintele lui Piłsudski şi al preşedintelui Lech Kaczyński sunt învecinate.

La 28 august 2016, Iniţiativa Statelor dintre cele Trei Mări a devenit realitate, în cadrul întâlnirii la nivel înalt de la Dubrovnik iar acum, la Varşovia, ea ar trebui să se oficializeze ca un nou pol de putere în Europa. Doar că existe diferenţe destul de mari de abordare internă şi externă a celor 12 state, de la democraţiile consolidate din Austria şi Cehia, de pildă, la nonliberalismul din Ungaria, de cealalată parte. Şi, în afară de aceste aspecte, au intervenit şi divergenţe majore de politică externă. Recent, la 19 iunie, săptămânalul politic „Newsweek Polska” scria că există semnalat un dezacord fără precedent între Cehia şi Polonia în ceea ce priveşte percepţia faţă de Uniunea Europeană şi relaţia cu Rusia. Lubomir Zaorálek, ministrul de Externe de la Praga, a reproşat Poloniei comparaţia dintre Uniunea Europeană şi Uniunea Sovietică, intenţia de modificare a Tratatului de la Lisabona privind Uniunea Europeană, susţinând că Varşovia ar dori, în fapt, să transforme iniţiativa celor 12 state într-un „pact antigerman”. Chiar şi cotidianul „Rzeczpospolita” se întreba cum se pot găsi linii de convergenţă între politicile antiruse ale celor trei state baltice (Lituania, Letonia, Estonia) şi guvernul de la Budapesta al lui Viktor Orban, prietenos cu preşedintele Vladimir Putin.

Critica cea mai dură la această manifestare de politică externă polonă vine din Germania, cea care pregăteşte reuniunea G20 de la Hamburg. Angela Merkel, aflată în plină campanie electorală pentru alegerile parlamentare, are convingerea că se conturează două regiuni de politică externă în Europa, cu interese, strategii şi obiective destul de diferite, care ar anula fragilul consens existent acum în interiorul Uniunii Europene. Cotidianul creştin democrat „Süddeutsche Zeitung”, într-o amplă analiză despre Intermarium, semnată de Stefan Cornelius, atacă frontal atât reuniunea de la Varşovia, cât şi proiectul în sine, susţinând că este vorba despre o „combinaţie de autoritarism, naţionalism şi izolaţionism”, o alianţă care seamănă cu o „autocraţie internaţională” patronată de Donald Trump şi Administraţia sa.

Donald Trump este un excelent antreprenor. Acum începe să culeagă roadele unor investiţii uriaşe în seriozitatea parteneriatelor strategice pe care predecesorii săi de la Casa Albă le-au semnat în ultimul sfert de secol cu statele din Europa Centrală şi de Sud Est. Apariţia şi conturarea clară a unui pol de influenţă americană în jumătatea răsăriteană a continentului nu este un lucru care s-a întâmplat peste noapte. Iar faptul că, acum, Donald Trump, un om perceput drept fără sentimentalisme în decizii şi extrem de pragmatic în a semna contracte de afaceri, ţine la lumea nefirească a simbolurilor vorbeşte tocmai despre trăinicia acestor alianţe.

La Casa Albă, acum o lună, doar în faţa lui Klaus Iohannis, preşedintele american a reînnoit angajamentul faţă de alianţa NATO. Iar la Varşovia, cel mai probabil, Donald Trump va anunţa intrarea economică a Americii în statele Intermarium. Este un alt început al politicilor europene, acela în care preşedinţii Americii vor vorbi foarte bine în română şi polonă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *