Diana Slav, ghidul Peninsulei: „Ce înseamnă în primul rând Constanța Veche? Octogonul confesional, diversitatea excepțională a arhitecturii și Cella Serghi“

Diana Slav, ghid turistic în Constanța (foto: Facebook/DianaSlav)


Este absolventă de Drept, lucrează cu normă întreagă la o firmă cu profil tehnic din Portul Constanța și este pasionată de istorie, legende și povești. Diana Slav a început pionieratul în ghidajul turistic în toamna lui 2013, atunci când trei tinere poloneze au vrut să cunoască frumusețile Constanței vechi. A fost autodidactă iar astăzi, la patru ani distanță, Diana bucură turiștii români și străini cu poveștile de succes și bijuteriile arhitectonice din Peninsulă, în cel mai cunoscut tur turistic de la malul mării: Constanța Walking Tour / Constanța La Pas.


ISE: În urmă cu doar câțiva ani, peninsula constănțeană era gri, hâdă și nu prezenta nici un interes pentru administrația locală, nu intra în viziunea turistică a edililor municipiului Constanța. Astăzi, lucrurile s-au schimbat. A existat un proiect de reabilitare a străzilor, de modernizare a mobilierului urban etc. Multe clădiri au fost reabilitate și au fost deschise mai multe spații de cazare, restaurante, cafenele și puburi. De ce mai are nevoie Peninsula constănțeană, din perspectiva infrastructurii turistice, pentru a deveni un obiectiv de cel mai înalt nivel pentru turiștii străini?

Diana Slav: Din punctul meu de vedere ar mai trebui așa:

– Un site dedicat turismului din Peninsula constănțeană, în limba engleză, care să conțină obiectivele turistice, day pass (abonament de utilizare nelimitată a tuturor mijloacelor de transport din oraș, n.red.), opțiuni de transport, pdf-uri de descărcat cu informații din zonă.

Info point (puncte de informare turistică, n.red.), poziționate în zona gării și a Pieței Ovidiu. Dacă ne referim doar la zonele în care existența acestor puncte de informare sunt strict necesare. Deși și undeva în stațiunea Mamaia ar ajuta mult un astfel de punct de informare, pentru ca oamenii să afle că există și alte opțiuni în afară de plajă și club.

Stand de suveniruri, pentru că, oricât de blamate ar fi acestea, turiștii și le doresc. Iar dacă aceștia vor să-și lase banii aici, noi de ce să nu profităm de asta și să îi luăm?

– Ar trebui ca muzeele să devină ceva mai interactive, să aibă și prezentări și broșuri în limba engleză. Singurul muzeu, din câte știu eu, care oferă audio book în limba engleză Muzeul Marinei Române.

– Și nu în ultimul rând, o hartă turistică doar pentru centrul istoric al orașului. Există o hartă pentru tot orașul, doar că Peninsula este reprezentată acolo pe 5 cm, mult prea mică pentru a fi satisfăcătoare pentru turiști. Dar există o hartă creată de un alt pasionat de această zonă, iar pe mine m-a ajutat de foarte multe ori. Ea se găsește, din fericire, la muzee și la librării.

ISE: Ce te-ar ajuta pe tine, ca ghid turistic, pentru a îți putea desfășura tururile la cel mai înalt nivel, iar turiștii să fie satisfăcuți pe deplin?

D.S.: Am trimis toate aceste aspecte și nevoi pe care le-am prezentat mai sus și problemele pe care le-am întâmpinat în tururile mele, unele dintre ele fiind primite sub formă de întrebări de la turiști, la care nu am avut un răspuns, către administrația locală. M-am înscris și ca voluntar pe lângă administrație, rugându-i să mă folosească ori de câte ori consideră că pot fi de folos promovării și dezvoltării orașului pe bucățica pe care o cunosc eu.

ISE: Care este profilul turistului care ia parte la tururile tale?

D.S.: Sunt turiști activi și curioși. Ca vârstă nu pot zice că am o nișă, fiindcă am avut de la tineri cu rucsacul în spate până la pensionari trecuți de 70 de ani. Spre exemplu, am avut un cuplu din Papua Noua Guinee care își sărbătorea 50 de ani de căsnicie fix în Constanța. Aveau la ei și certificatul de căsătorie, iar fiindcă ea era minoră la momentul căsătoriei, pe certificat era semnătura tatălui. De asemenea, am avut un cuplu din Noua Zeelandă, care făcuse traseul Dunării pe bicicletă, un arhitect din Viena care făcuse traseul Dunării la pas timp de 3 luni. Turiștii mei sunt, în principal, genul de călători curioși, care își caută și singuri obiectivele și opțiunile de vizită, chiar dacă au venit printr-o agenție de turism, sau chiar și venind de pe un vas de croazieră. Am avut, ca un mic record personal, de pe un singur vas de croazieră pasageri care m-au contactat individual chiar și cu șase luni înainte de a ajunge la Constanța, așa că s-a adunat de pe acel vas un grup de 40 de persoane. A fost uimitor, gândindu-mă că oamenii aceia m-au contactat bob cu bob!

ISE: Care este proporția turiști străini/turiști români?

D.S.: Aș zice 95% turiști străini şi 5% turiști români. Deși, parcă începe să crească și procentul de turiști români. Am și aici o poveste frumoasă și chiar recentă: în luna mai a anului acesta am avut onoarea (fiindcă pentru mine a fost o onoare că și-au dorit să facă un tur cu mine) să ofer turul peninsular unui grup de 70 de persoane, cu vârste între 74 și 78 de ani. Era vorba de promoția din 1965 a Facultății de Electrotehnică din Iași. Ei se reunesc în fiecare an într-un oraș unde mai locuiește unul din ei, iar anul acesta a fost rândul Constanței. Au luat legătura cu mine încă din ianuarie și au fost o încântare: foarte veseli, foarte curioși, deși aveau și bastoane, și mersul încet. Turul a început la 9.30, am făcut o pauză în care, de fapt, au vizitat și muzeul (Muzeul de Istorie Națională și Arhitectură Constanța, n.red.) și mozaicul roman (Edificiul Roman cu Mozaic, n.red.), și apoi am continuat turul până la 12.30. Plus că aici nu știu unde să încadrez tururile pe care le fac cu și pentru localnici. Aici e altă poveste: de la recenziile de pe Tripadvisor (site american specializat în domeniul turismului, n.red.) au început să mă întrebe prietenii ce le arăt turiștilor. Ca marea majoritate, fiindcă în fiecare oraș am văzut aceeași părere de multe ori, localnicii au tendința de a-și vedea orașul doar din perspectivă negativă. Așa că i-am invitat inițial pe prieteni la tur. Ei au adus alți prieteni. Și am ajuns să fac tururi-eveniment special pentru ei. De obicei sunt în ultima sâmbătă a fiecărei luni, dar nu mi-a ieșit chiar de fiecare dată. Recordul de participare a fost de 168 persoane în februarie 2016, dar au fost mai multe tururi care au adunat peste 100 de participanți, media fiind de 50-70 de participanți. Următorul tur va fi dedicat de Ziua Iei.

Mi s-a întâmplat să aflu că au venit bucureșteni special pentru a participa la tur, ei fiind cei care i-au montat, de fapt, și pe prietenii constănțeni să participe la turul meu, sau studenți care profită de transport gratuit și își doresc să vadă și alte orașe, și de obicei mă sună duminică dimineață când sunt pe tren. Iar cea mai tare poveste o am de la niște prietene în avionul de Lisabona. Se întorceau acasă și cei din fața lor vorbeau: „Nu am făcut și noi un tur din ăla cum face tipa din Constanța”.

Pe lângă asta, ca o nișă să zicem, în perioada în care are loc „Școala Altfel“, părinții sau profesorii care au auzit sau au participat la turul meu mă roagă să le adaptez și pentru copii. Fac acest lucru deja de trei ani, având o medie de trei ture pe zi, timp de aproximativ 10 zile, și câteva sute de copii plimbați, de la clasa 0 până la liceu. În 2016 s-a încheiat cu laringita, faringita, bronșita și pojărelul; dar ochișorii ăia curioși și întrebările multe și mânuțele care se ceartă care să îmi stea aproape, fac ca totul să merite și să îmi dea speranța că voi lăsa un viitor mai bun după mine.

ISE: Din experiența ta, care sunt obiectivele turistice cele mai savurate de turiștii străini? Dar pentru cei români?

D.S.: Aici este un pic diferit, în funcție de zona din care vin, sau de categoria de vârstă. Am avut turiști interesați de bisericile creștine, alții de comunism (de obicei americanii, australienii, pentru ei e ceva exotic), de istoria antică (francezii, italienii), de istoria recentă (bulgarii, polonezii, probabil și datorită unui trecut comun). În general, sunt interesați de povești, de detalii, nu vor lecții de istorie cu ani și nume. Vor acele detalii savuroase care aduc farmec și personalitate zonei.

„Octogonul confesional“ (cele opt lăcașe de cult de diferite confesiuni din centrul vechi al Constanței, n.red.) este unul din lucrurile cu care mă mândresc de fiecare dată la tur. Iar acest aspect este apreciat și de turiștii români, și de cei străini.

Mixul de ahitectură iarăși impresionează prin diversitate. Iar la copii prinde bine povestea fantomei de la Hotelul Intim (situat pe strada Nicolae Titulescu și cunoscut pentru faptul că la mansarda sa și-a petrecut câteva nopți, la începutul anilor 1880, poetul Mihai Eminescu, n.red.).

La finalul unuia dintre tururile Dianei Slav, în fața statuii lui Mihai Eminescu de pe faleza Cazinoului din Constanța (foto: Facebook/DianaSlav)

ISE: Organizezi tururi constant și, din acest punct de vedere, poți să simți foarte bine impactul pe care îl are Constanța din perspectiva turismului cultural. Care este potențialul orașului din acest punct de vedere? La ce nivel ne aflăm astăzi, în comparație cu orașele recunoscute pentru turismul cultural desfășurat în centrele vechi?

D.S.: Potențialul orașului este uriaș, dacă ar fi pus în valoare mai bine. Să nu uităm că, spre deosebire de turismul de plajă, care este sezonier, turismul cultural este disponibil 12 luni pe an.

Dar eu sunt optimistă acum, mi se pare că și viața culturală începe să miște lucrurile, încep să apară evenimente diverse, poate unele mai pestrițe decât altele, dar e bine să trecem prin toate și apoi să înceapă să se facă o selecție naturală.

Dorința există, să nu uităm că a fost un eveniment de teatru anul trecut (Festivalul Internațional de Teatru Independent Constanța, care a avut loc la Teatrul de Stat Constanța, n.red.) care a blocat strada (reprezentațiile artiștilor au fost ținute în fața teatrului, iar circulația auto pe Bulevardul Ferdinand a fost restricționată, n.red.) și s-a ajuns să se facă două reprezentații consecutive.

ISE: Ai ajuns, desigur, cu grupurile de turişti şi în faţa unor clădiri distruse şi abandonate, deşi au statut de monument şi sunt obiective importante. Cum ai explicat? Ce reacţii ai avut? Ce spun oamenii cărora le explici?

D.S.: Da, acesta este unul din momentele grele ale turului. Oamenii sunt triști, unii chiar revoltați. Încerc să fiu sinceră, fără să devin înverșunată, să prezint istoria așa cum este, inclusiv istoria recentă, și să arăt că vina vine pe termen mai lung.

Încerc să fiu și optimistă și să le spun că dacă se vor întoarce peste trei sau cinci ani, cu siguranță vor avea o surpriză plăcută. Fiindcă așa cum Peninsula a crescut în ultimii trei ani datorită reabilitării de străzi, cu siguranță se vor vedea progresele și asupra clădirilor de acum încolo. Deja există și exemple frumoase. Acum ele sunt singulare, sunt excepții, dar sunt o dovadă că a început și acest proces. Aici mă refer la Casa Hrisicos, fosta casă Zambaccian, Boutiqe hotel Belle Epoque.

ISE: Organizezi tururi în zona peninsulară a Constanței. Mai există, în Constanța, zone în care se pot dezvolta tururi turistice? Are nevoie Constanța de mai mulți ghizi turistici?

D.S.: Ca detalii de arhitectură, chiar am identificat și alte zone, pe care încă le mai explorez. Sper că poate, cândva, le voi transform într-un alt tur pentru pasionați. Mai ales pentru pasionații de fotografie. Pentru ei există, cu siguranță, și alte zone ofertante.

Pe partea de ghidaj, într-adevăr, cu cât mai mulți ghizi, cu atât mai bine. Eu îmi doresc ca nici un turist să nu mai plece neinformat. Și, bineînțeles, ca în orice segment, concurența naște calitate și domenii de nișă.

ISE: Pentru ce anume ar trebui vizitat centrul istoric al oraşului? Unii spun că nu ar fi prea mare ca întindere, alţii că nu ar fi la fel de valoros ca alte centre istorice urbane, nu puţini susţin în continuare turismul de week- end din Mamaia. Merită, până la urmă o plimbare prin peninsulă? Ar trebui să revenim? De ce?

D.S.: Depinde de așteptări. Dacă turistul a ajuns cu gândul la mare și la plajă, și ploaia îi va strica acest plan, cel mai probabil că Peninsula îl va dezamăgi. Ca suprafață, zona peninsulară nu este mare, dar e compactă și foarte plină de povești. Cel puțin așa o prezint eu.

În ceea ce privește valoare zonei, nu cred că mai sunt în măsură să judec obiectiv, fiind sunt atât de legată de acest loc. Dar eu zic că merită o vizită, așa cum merită o vizită în orice oraș în care ajungem, dacă vrem să îi cunoaștem povestea, nu doar să trecem prin el.

Iar turismul de weekend își are și el rolul lui. Și eu simt nevoia să fug uneori, să mă destind, să nu fac nimic. Doar că eu am depășit perioada în care apreciam gălăgia și prefer să îmi aud gândurile, să stau tolănită pe iarbă sau pe plajă și să citesc, sau să discut cu câțiva prieteni apropiați.

ISE: Ai dezvoltat vreo colaborare cu instituțiile constănțene cu atribuții în zona culturală a Constanței – primărie, CJC, muzee etc? În ce constau aceste colaborări și cât de interesate sunt aceste instituții în dezvoltarea acestui segment turistic? De când organizezi tururi turistice, ai fost vreodată contactată de vreo autoritate locală pentru a prezenta oraşul delegaţiilor din ţară sau străinătate care ne-au vizitat oraşul?

D.S.: Da, chiar m-am înscris voluntar la primărie, rugându-i să mă solicite oricând consideră ei că le pot fi de folos. Chiar recent, a fost în vizită la Constanța delegația primăriei Yokohama (oraşul port din Japonia înfrăţit cu Constanţa, n.red.), care a dorit să viziteze și fântâna (lampionul japonez din parcul Tăbăcărie, n.red.) dăruită orașului nostru de primăria lor în 1982. Și, în agenda foarte încărcată de evenimente pe care le-au onorat, am încercat să strecurăm și un mic tur al centrului vechi.

Muzeelor, ori de câte ori le-am solicitat ajutor, mi s-a oferit. Și sper că pe viitor să pot face ceva mai concret, pe care să-l pot lăsa cu mândrie în urmă.

ISE: Ai organizat, alături de Institutul Național al Patrimoniului, un tur dedicat Zilei Mondiale Art-Nouveau. Mai există astfel de momente care ar trebui punctate la Constanța, din perspectivă urbanistică și nu numai? Ce tip de evenimente trebuie organizate pentru a crește interesul turiștilor străini pentru Constanța culturală?

D.S.: Turul acesta de Art Nouveau a venit ca o surpriză pentru mine. În perioada de dinainte am fost plecată din țară, așa că traseul de recunoaștere l-am făcut chiar în dimineața de dinainte de eveniment. În rest, îl planificasem în cap, dar sunt genul care spune da unei idei și apoi mă adaptez din mers, și încerc să dau tot ce pot în acel moment.

Acesta a fost, de fapt, al doilea tur tematic, aș putea spune.

Cu o lună înainte, am mai făcut un mic tur în onoarea lui Jane Jacobs, o activistă pe urbanism. A fost și acolo o discuție extraordinar de interesantă. Îmi doresc să mai repet și această experiență și, cu siguranță, și acolo ne vom plimba în alte zone decât centrul istoric.

ISE: Care este cea mai frumoasă poveste din Constanţa veche pe care o prezinţi?

D.S.: Ar fi cam trei: mai întâi, „Octogonul confesional“, pe care eu pun accent. Apoi, acest mix arhitectural şi detaliile diverse de pe faţadele şi din interiorul clădirilor. În fine, încerc să dau nota personală poveștilor: aici mă ajută faptul că la Biserica Greacă (Biserica Metamorphosis, construită în mahalaua grecească între anii 1865-1867, n.red.) am avut oficiată slujba de căsătorie și strada Dianei (micuța stradă unde se găsește Casa cu Lei, n.red.) pe care o leg de numele meu și coincidența cu numele personajului din romanul scris de Cella Serghi, „Pânza de păianjen” (eroina principală a romanului faimoasei scriitoare constănțene Cella Serghi se numea Diana Slavu, n.red.).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *