Contracandidata lui Putin în 2018: ”Mă simt datoare lui Putin și mereu mă voi simți pentru că în situațiile grele l-a susținut pe tatăl meu”. Despre opoziție și alegeri în Rusia

Ksenia Sobceak, principalul contracandidat al lui Vladimir Putin la alegerile din martie 2018 (foto: The Independent)

La 18 martie 2018 vor avea loc alegeri prezidenţiale în Federaţia Rusă, în condiţiile unei conduceri autoritare a statului din partea preşedintelui Vladimir Putin, a izolării internaţionale şi a sancţiunilor impuse de Uniunea Europeană şi de S.U.A. după anexarea peninsulei Crimeea, în 2014, şi a speranţelor minime pentru liberalizarea regimului intern, a economiei şi a activităţilor publice.

Criticii lui Vladimir Putin, precum Lilia Șevțova, expert în studii ruse la Institutul Carnegie din Moscova, descrie democraţia rusă în cartea „Rusia lui Putin”, publicată în anul 2005, astfel: „Țara noastră e pe cale de a construi un surogat de democrație”, scrie aceasta. „Ambalajele democrației sunt aceleași: alegeri, parlament, partide. În cazul Rusiei avem de-a face cu folosirea deliberată a instituțiilor democratice pentru a masca aranjamentele de putere tradiționale. Regimul politic care s-a consolidat seamănă cu „autoritarismul birocratic” al regimurilor latino-americane din anii 60 și 70. Are toate caracteristicile necesare: puterea personalizată, birocratizarea societății, excluderea populației de la viața politică și rolul activ al serviciilor secrete”.

În anul 2017, la Ministerul Justiției din Federaţia Rusă sunt înregistrate, oficial, 72 de partide politice. Dintre acestea, doar șase își mențin reprezentarea în Parlamentul federal rus: Partidul Rusia Unită, al cărui lider este Dimitri Medvedev (343 mandate), Partidul Comunist în frunte cu Ghenadii Ziuganov (42 mandate), Partidul Liberal Democrat cu președintele Vladimir Jirinovski (39 mandate), Partidul Rusia Dreaptă al cărui președinte este Serghei Mironov (23 mandate) și Partidele Patria și Platforma Civică cu președinții Aleksei Juravliov și Rifat Șaihutdinov (câte un singur mandat fiecare). Sistemul electoral rus s-a reîntors în februarie 2014 la un sistem electoral mixt în care jumătate dintre membrii Dumei de Stat sunt aleși pe liste de partid și jumătate sunt aleși pe circumscripții uninominale. Și acest sistem electoral este unul dinte pivoții care alimentează schema oligarhiei autocratice, a clientelei și a corupției în Parlament și aduce oamenii regimului în funcțiile cheie ale țării.

Conform punctului 1 din art. 81, cap. 4 al Constituției Federației Ruse „Președintele Federației Ruse se alege pe termen de 6 ani de către cetățenii statului pe baza votului universal egal, direct și secret”. Punctul 3 al aceluiași capitol subliniază faptul că „Aceeași persoană nu poate deține funcția de președinte al Federației Ruse timp de mai mult de două termene consecutive”.

Inițial, președintele era ales pe termen de 4 ani însă schimbările constituționale privind modificarea mandatului președintelui au intrat în vigoare la 31 decembrie 2008. După cele două mandate prezidențiale (consecutive) ale lui Vladimir Putin – în perioada 2000-2008 – prin metoda „tandemocrației” a fost ales Președinte al Federației Ruse Dimitrii Medvedev (actual prim-ministru al Rusiei). După ce l-a pus pe bunul său prieten în fruntea statului, Putin s-a întors în 2012 și a candidat din nou pentru funcția de președinte al Rusiei, câștigând cu un procent de 63%. De această dată, el a fost ales pentru un mandat de 6 ani în loc de 4.

Din punct de vedere procedural, candidații pentru funcția de președinte pot fi nominalizați de partidele politice sau se pot auto-nominaliza, cu condiția să fie susținuți de un grup de inițiativă alcătuit din minim 500 de persoane. Pentru a-și depunde candidaturile la Comisia Electorală Centrală a Federației Ruse, aceștia au nevoie de 100 000 de semnături, în cazul în care sunt înaintați de partid și 300 000 de semnături dacă sunt candidați independenți. De asemenea, candidații trebuie să-și creeze propriile fonduri electorale pentru a-și finanța campania electorală. Înregistrarea lor de către Comisia Electorală Centrală este făcută după cele patru săpămâni alocate pentru colectarea semnăturilor.

Conform site-ului oficial al Institutului Independent Electoral din Federația Rusă, care prezintă cronologia modificărilor din legislația electorală rusă din intervalul 1988-2017, în anii de conducere ai lui Vladimir Putin – 2000-2017 – s-au introdus 119 modificări în legislația electorală, cum ar fi schimbările amintite legate de durata mandatului prezidențial, modificări în legătură cu o reducere a procentului minim de voturi necesare pentru admiterea la distribuirea locurilor în Duma de Stat la 5% etc.

Constituția Rusiei împuternicește președintele Federației să numească, cu acordul Dumei de Stat, pe şeful Guvernului, să decidă demisia Guvernului, să propună numirea sau anularea viceprim-miniștrilor și a miniștrilor federali, să prezinte Consiliului Federației candidați pentru numirea în postul de procuror general, să numească și să destituie procurorii, să formeze Consiliul de Securitate al Federației Ruse. De asemenea, preşedintele are capacitatea de a desemna alegeri în Duma de Stat și de a o dizolva în conformitate cu prevederile constituționale, de a înainta în acest aparat legislativ proiecte de legi și de a trimite Dumei mesaje zilnice cu privire la principalele direcții ale politicii externe și interne ale statului.

Fostul kaghebist Vladimir Putin, nepotul bucătarului lui Stalin: ”Poți intra în KGB, dar nu-l poți părăsi niciodată”

Vladimir Putin (foto: USA Today)

Nepot al bucătarului lui Stalin și absolvent al facultății de drept, Vladimir Putin s-a angajat la KGB (Comitetul Securității Statului, poliția politică, instrument al terorii statului sovietic) în anul 1975. „Umilința trăită, aflându-se într-o misiune la Dresda chiar în timpul căderii Zidului Berlinului i-a afectat viitorului președinte părerea despre comunismul sovietic și l-a convins că Rusia trebuia să redevină puternică. A părăsit KGB-ul în 1991, fără să uite valorile pe care le însușise“ / „Un ofițer KGB nu demisionează niciodată, avea să spună el mai târziu. Poți intra în KGB, dar nu-l poți părăsi niciodată”, notează jurnalistul Andrew Jack, de la „Financial Times”.

În climatul de nesiguranță politică și economică al anilor 1990, Putin a lucrat pentru primarul Sankt-Petersburgului, Anatolii Sobceak (tatăl contracandidatei sale în cursa electorală pentru alegerile prezidențiale din 2018, Ksenia Sobceak), câștigându-și reputația unei persoane eficiente, care va merita ulterior, în 1998 postul de șef al FSB (succesor al KGB).

La alegerile din martie 2000, Putin a obținut o victorie remarcabilă, în contextul celei de-a doua invazii ruseşti în Cecenia. „Cota de popularitate a lui Putin a sărit la peste 60%”, nota Centrul Levada de Investigare a Opiniei Publice în luna decembrie a acelui an.

Venit la putere ca antiteză a lui Boris Elțin (primul președinte al Rusiei și primul conducător al acestei țări ales direct), Vladimir Putin se arăta un tânăr ambițios, abstinent și aspru, care părea că este capabil să reinstaureze cu mână forte ordinea în Rusia, după eșecul experimentului liberal.

În 18 ani de când Vladimir Putin este președinte atitudinea generală față de alegeri deviază între dezinteres și cinism. Acesta a făcut anunțul că va înainta candidatura sa pentru un al patrulea mandat în alegerile prezidențiale la 6 decembrie 2017, susținut fiind de Partidul Rusia Unită. O sursă apropiată puterii de la Kremlin a declarat pentru gazeta.ru că „o serie de departamente și institute sunt angajate în pregătirea viitoarei programe electorale, care va cuprinde un pachet de reforme în diferite domenii, cum ar fi sănătatea națiunii, creșterea veniturilor, dezvoltarea educației, lupta împotriva corupției. Vor putea fi atinse și temele de consolidare a poziției Rusiei în lume, precum și libertatea și noile oportunități pentru cetățeni. / Aceste reforme sunt dezvoltate în administrația prezidențială de specialiști în domeniu”. Cel mai probabil în sistemul creat chiar de el, Vladimir Putin nu poate fi decât singurul câștigător.

După asasinarea, în 2015, a lui Boris Nemțov, fondator al mișcării anti-regim Solidarnosti, cel mai înverșunat critic și singurul mare opozant al Rusiei lui Putin rămâne Aleksei Navalinîi.

Om politic, jurist și economist, liderul celui mai important partid politic de opoziție, Partidul Progresului, Aleksei Navalinîi a intrat în atenția publică încă din anul 2007, când a început să publice cu regularitate documente guvernamentale confidențiale prin care demasca scheme de corupție a înalților demnitari ai Federației. În 2014, Partidul Progresului a fost retras de pe lista partidelor autorizate în Rusia, decizie motivată de Ministerul Justiției prin faptul că nu a reușit să-și creeze numărul de filiale teritoriale în limita de timp prevăzută de lege.

Victimă a numeroaselor încercări de reţinere sub acuzația de delapidare, petrecând mai mult de un an sub arest la domiciliu, Navalinîi a lansat campanii anticorupție care au reuşit să atragă atenţia atât asupra opiniei publice din Rusia, cât şi a capitalelor din Occident.

„Sunt absolut convins că sistemul nostru corupt reprezintă principalul obstacol în calea dezvoltării țării. Eforturile mele sunt menite să înlăture acest obstacol, astfel încât Rusia să se poată dezvolta”, spune Navalinîi în interviul din 21 ianuarie 2012 pentru canalul tvrain.ru. „Pentru ca țara noastră să se dezvolte în mod normal, lucrurile de bază trebuie schimbate, iar schimbarea necesită în primul rând reforma judiciară, reforma administrației publice și reforma relațiilor fiscale interguvernamentale federale. Puterea trebuie să fie transferată din Moscova în regiuni, spre orașe…”, mai este de părere acesta.

Într-un mesaj video postat pe platforma sa navalny.com, care apoi a fost difuzat și vizualizat de 25 milioane de ori, Navalinîi demonstrează averea gigantică a fostului președinte şi actual prim-ministru Dimitri Medvedev compusă din terenuri, case, yachturi de lux obținute prin intermediul unor campanii de strângeri de fonduri desfășurate în mediul online. După aceste dezvăluiri, la 26 martie 2017 aproape 30.000 de protestatari din peste 80 de orașe au ieşit în stradă să îşi manifeste nemulţumirea. Soldate cu peste 700 de arestați, printre acestea numărându-se și cea a liderului lor, Aleksei Navalinîi, acuzat că a organizat demonstrații care au încălcat ordinea publică, protestele promit o continuare. Un proces penal alcătuit rapid stabileşte că Aleksei Navalinîi a deturnat fonduri de 16 milioane ruble (aproximativ 229.741 euro), fiind înlăturat în felul acesta din cursa electorală pentru alegerile prezidenţiale din 2018.

Programul electoral al lui Aleksei Navalinîi, publicat pe site-ul oficial al campaniei sale, începe prin afirmația: „E timpul să alegem o viață decentă pentru toți, nu averea doar pentru 0,1% din populație” / „Bunăstarea tuturor va ridica nivelul economic al țării, dar aceasta este imposibilă fără reducerea radicală a birocrației. Antreprenorii individuali cu venituri mici, ar trebui să fie complet scutiți de impozite, reglementări și rapoarte. Salariul minim trebuie stabilit la 25.000 de ruble pe lună. Pensia minimă ar trebui să fie mai mare decât minimul de subzistență”. Astfel el își propune crearea unei politici economice în interesul cetățenilor ruși, nu al oligarhilor, lupta împotriva corupției fiind una din cele mai importante puncte ale programului său electoral. Acesta propune înfăptuirea unui set de reforme pentru eliminarea inegalității sociale în Rusia, pentru construirea infrastructurii moderne: spitale, școli, magistrale, acordarea mai multor drepturi și resurse organelor de autoguvernare locală.

În politica externă, Aleksei Navalinîi își propune să folosească poziția unică a Rusiei între Europa și Asia pentru a deveni un partener respectat pentru toți. Sutele de miliarde de ruble pe care Rusia le aruncă în războaiele cu Siria și Ucraina ar trebui să fie utilizate pentru îmbunătățirea nivelului de trai în interiorul țării. Un punct cheie al programului lui este relaționarea prietenoasă economică și politică cu țările europene prospere și instituirea unui regim de vize cu țările din Asia Centrală și Caucaz. În același timp, programul cuprinde puncte cu privire la migranții de muncă care ar trebui să aibă acces în Federația Rusă pe baza vizelor de muncă și nu în mod necontrolat, și cu privire la statul rus, care trebuie să fie țara lider în Europa și Asia și să-și extindă influența prin puterea economică și expansiunea culturală, inclusiv prin sprijinirea limbii ruse în întreaga lume.

”Paris Hilton a Rusiei”, unealta regimului Putin

Vladimir Putin, Liudmila Narusova şi Ksenia Sobceak, în februarie 2010 (foto: Sputnik)

Cea care vrea să reprezinte opoziția rusă, în cazul interdicției lui Navalinîi de a candida, este Ksenia Sobceak.

Numită de tabloidele din țară și de peste hotare „Paris Hilton a Rusiei”, cu un comportament controversat materializat prin consum de droguri, după cum chiar ea recunoaște într-un interviu acordat, în 24 octombrie 2017, pe canalul de Youtube al jurnalistului Iurri Dudi, ipostaze obscene și limbaj vulgar, Ksenia Sobceak este fiica lui Anatoli Sobceak, primar al Sankt Petersburgului (1991-1996) și mentorul lui Vladimir Putin. Apărută în 2016 a patra oară în «Forbes» pentru averea sa, Sobceak a anunțat în octombrie anul curent că va candida la președinția Federației Ruse. Persoană activă și jurnalist de scandal în lumea mondenă rusească, ea s-a reprofilat în anul 2011 ca analist politic.

Ksenia Sobceak a declarat că va apărea în calitate de „candidatul împotriva tuturor”, aceasta fiindu-i și lozinca electorală. Declarată oponentă cu înclinație liberală, Ksenia Sobceak a fost susținătoarea lui Aleksei Navalinîi, participând la toate protestele organizate de acesta, iar în circumstanțele în care lui îi este interzisă participarea în campania electorală din cauza dosarului fabricat de Kremlin, ea se va prezenta drept principala contracandidată a lui Putin. „Am discutat cu Aleksei Navalinîi”, mărturisește aceasta într-un interviu din noiembrie 2017 pentru BBC, „i-am propus să unim toate forțele de opoziție din țară, pentru a înfiripa o adevărată putere și întrucât el nu va putea candida din cauza dosarului să-i permită soției lui, Iulia Navalinîi, să participe. El mi-a răspuns că voturile sale nu se transmit. Atunci i-am spus că voi lua eu inițiativa și voi candida, el mi-a răspuns că nici pentru mine nu se transmit voturile lui și dacă nu va fi lăsat să candideze va folosi metoda boicoturilor și a protestelor”.

La 19 octombrie 2017, Kremlinul a reacționat la declarația Kseniei Sobceak prin care a informat că va candida la alegerile prezidențiale din 2018. Purtătorul de cuvânt al lui Vladimir Putin, Dimitri Peskov, a declarat pentru postul național de televiziune Rusia1: „Cred că dacă are vreo opinie cu privire la politică, va trebui să înceapă de la zero. Politica este diferită de jurnalism și spectacole. Politica presupune voința poporului. Dacă Ksenia este capabilă să răspundă la această voință a oamenilor, va avea șanse în politică”.

Întrebată aproape în majoritatea interviurilor de ce candidează și care este scopul ei, Ksenia Sobceak răspunde în felul următor: „Rolul meu este istoric în aceste alegeri. Pentru că asta este șansa de a le arăta oamenilor că nu trebuie să le fie frică” / ”Nu candidez pentru putere”, mai spune Sobceak în emisiunea „Politica” de pe Rusia1, „candidez pentru libertate. Îmi dau foarte bine seama că în acest sistem creat nimeni nu poate câștiga în afară de un singur om dar vreau să redau generației mele curajul și credința în ideea că Rusia nu înseamă Putin și că avem dreptul la libertatea de exprimare, la mass-media libere, la procese judiciare corecte și la noi fețe în politică”.

Legăturile de familie pe care le-a avut cândva cu Putin nu au împiedicat-o pe contracandidata acestuia să facă cunoscute, în interviul cu Iuri Dudi, câteva dintre cele mai importante critici față de actualul președinte și anume „lipsa alegerilor corecte și deschise, lipsa unui sistem judiciar echitabil, cel existent fiind transformat în instrument politic, izolarea economică și diplomatică în care se află țara. Nu îl voi insulta pe Putin personal. Pentru unii, este adevărat că Putin este mai presus de toate un tiran și un dictator. Pentru alții, el este liderul care protejează lumea rusă și care a salvat Rusia căzută în genunchi. Eu mă simt datoare lui Putin și mereu mă voi simți pentru că în situațiile grele l-a susținut pe tatăl meu”.

Rusia lui Putin, mausoleul autocrației până în anul 2024

Ksenia Sobceak, chiar dacă nu face parte din niciun partid politic, va intra în cursa electorală susținută fiind de Partidul Inițiativa Civică, al cărui președinte este Andrei Niceaev (fost ministru al Economiei). „Eu am o platformă foarte simplă”, declară ea în interviul pentru esquire.ru, „ea se axează pe respectarea Constituției. De fapt, programul meu este tot ceea ce reprezintă Constituția Federației Ruse. Urmează chestiunea cu privire la îngroparea lui Lenin și eliberarea Mausoleului, privatizarea sportului, liberalizarea politicii, federalizarea unităților teritorial administrative în conformitate cu legea constituțională, dizolvarea Dumei de Stat, convocarea de noi alegeri, proclamarea unei republici parlamentare, schimbarea sistemului judiciar, redresarea sistemului economic, stabilirea de relații bune cu Occidentul”. Referitor la politica externă, Ksenia Sobceak spune că „Rusia este o țară europeană. Eu vreau ca ea să poată fi parte a lumii europene întotdeauna. Acesta este locul ei”. Despre cele două conflicte militare în care este angajată Rusia în prezent, candidata la președinție spune că sunt nedrepte iar „Crimeea trebuie să aparțină Ucrainei, pentru că este teritoriu ucrainean de drept”.

La prima vedere, avântul democratic și convingerile liberale ale Kseniei Sobceak sunt de netăgăduit, poate chiar cu ușoară tentă de utopie în cazul Federației Ruse. Acesta este şi motivul pentru care ea este considerată, atât de unii specialiști ruși, cât și de alții străini ca fiind candidat-paravan. Acest lucru îl spune, de exemplu, analistul politic francez Nicolas Tenzer: „cred că Ksenia Sobceak este complet fabricată de Kremlin. Este o unealtă a regimului lui Putin cu care acesta încearcă să facă o machetă de diversitate între candidați. Legăturile tatălui ei care „l-a construit pe Putin” nu o fac credibilă. Sistemul creat de Putin nu este în stare să formeze un candidat capabil, o persoană adevărată, care i-ar lua locul lui Putin”.

Federația Rusă de astăzi este o țară relativ stabilă. Alegerile prezidențiale din 18 martie 2018, care vor coincide cu împlinirea a patru ani de la anexarea Crimeii, se anunță a fi boicotate, întrucât egalitatea de șanse a concurenților electorali lipsește total. Cu toate că nu este greu de făcut o prognoză a rezultatului, este posibil ca în spectrul politic să rămână după alegeri fețe noi, sau cele existente să dispară. Întrucât Aleksei Navalinîi nu este lăsat să-și depună candidatura, aceste alegeri nu pot avea puncte de maximă cotitură. Lipsa elementului de noutate este omniprezentă pe scena politică rusească, iar raportată la alegeri, aceasta are o experiență de 18 ani de președinție al lui Vladimir Putin, care după toate pronosticurile se va prelungi. Cel mai probabil președintele nou-ales va fi cel vechi și până în anul 2024 Federația Rusă va rămâne un mausoleu al autocrației.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.