Când moare leva? Bulgaria vrea să treacă la moneda euro

Sediul unui schimb valutar din Sofia, capitala Bulgariei (foto: www.flipfloppeople.com)

Leva, bancnota pe care o cumpărăm în drumurile spre litoralul sau munţii Bulgariei la orice punct de frontieră, există din 1881, cu mai bine de un sfert de secol înainte ca ţara să-şi capete independenţa deplină, în 1908, şi la trei ani după recunoaşterea autonomiei (1878).

De la 1 ianuarie 2018 Bulgaria deţine, pentru şase luni, preşedinţia Uniunii Europene iar moneda ei naţională, leva, va începe oficial să moară, pentru a fi înlocuită de euro. Cel puţin aşa au decis decidenţii politici. Simeon Geankov, fost ministru conservator de Finanţe (2009-2013) şi director adjunct al Băncii Mondiale, declara recent presei bulgare că ţara sa se află, acum, în cea mai bună situaţie posibilă pentru aderarea la moneda euro: creşterea şi stabilitatea economică s-au dovedit solide iar preşedinţia semestrială a Uniunii europene, pe care o preia la 1 ianuarie 1918, este un imbold. Şi încă un amănunt, completează respectatul profesor al London School of Economics: moneda euro în Bulgaria ar fi de mare ajutor pentru vecina România, mai reticentă şi cu mai puţine rezultate economice şi financiare notabile.

Astăzi, există 19 state din Uniunea Europeană care au adoptat moneda euro: ultima este Lituania, la 1 ianuarie 2015. Alte două ţări, Danemarca şi Marea Britanie, au negociat aderarea impunând o clauză care le permite să nu adopte euro. Bulgaria va deveni al douăzecilea stat care va înlocui moneda naţională, veche de aproape 140 de ani, cu cea europeană.

Când? De ce?

La un deceniu de la aderarea României şi Bulgariei în Uniunea Europeană, cotidianul francez „Le Monde” publica, în decembrie 2016, un amplu supliment aniversar. Iar concluzia jurnaliştilor şi experţilor era cât se poate de frustă: „va fi nevoie de decenii de acum încolo până ce România şi Bulgaria vor ajunge la standardele europene în materie de nivel de viaţă. Dar şi în materie de infrastructuri şi investiţii”. Cu toate acestea, în noiembrie 2017, după anunţul oficial al prim- ministrului conservator Boiko Borisov privind decizia de a trece la moneda euro cât de repede permit procedurile birocratice de la Bruxelles, analistul şef pentru Europa de Est al agenţiei Standard&Poor’s, Karen Vartapetov, asigura comunitatea financiară internaţională că „Bulgaria face ce spun manualele de economie”.

Bulgaria a trecut, în 1996-1997, printr-un faliment de stat, după o criză financiară şi economică fără precedent în secolul al XX-lea, care au spulberat stabilitatea şi optimismul privind o cale mai facilă de tranziţie dinspre comunism spre democraţie. Atunci, după dezastru, moneda naţională a fost legată instituţional de marca germană şi, apoi, din 2000, de euro iar cursul valutar a rămas, de două decenii, acelaşi: 2 leve bulgăreşti pentru un euro. Ca o căsnicie în care nu se schimbă nicio regulă, chiar şi atunci când apar riduri şi boli.

Astăzi, Bulgaria este cel mai sărac stat al Uniunii Europene dar are performanţe financiare notabile. În 2017, abia 29% din Produsul Intern Brut Naţional este reprezentat de datoria publică, doar Estonia şi Luxemburg având procentaje mai reduse. De asemenea, Bulgaria are excedent bugetar de mai bine de doi ani: în 2017, el se va apropia de 2%. Salariul minim este, însă, cel mai scăzut din Uniune-abia 235 de euro-chiar şi în comparaţie cu eterna rivală, România, unde el se ridica, la începutul acestui an la 322 de euro. Stabilitatea financiară nu a fost în mod necesar şi un criteriu de acumulare a unor venituri personale ridicate: în 2005, Bulgaria avea un Produs Intern Brut pe locuitor mai mare decât al României. Astăzi, Bulgaria mai deţine doar 82% din Produsul Intern Brut pe locuitor al României, fiind doar 47% din nivelul mediu european. E adevărat, însă, că România a avut un salt spectaculos în acest deceniu, chiar dacă mai puţin simţit în buzunarele fiecăruia: locul penultim al clasamentului sărăciei în Uniunea Europeană l-a cedat Croaţiei iar Produsul ei Intern Brut pe locuitor a crescut, într-un deceniu, cu mai bine de 1100 de euro (în 2006 – 6200 euro, în 2016 – 7200 euro).

Reticenţele Bulgariei faţă de moneda euro erau încă zdravene în 2012, în momentul în care ministrul de Finanţe conservator, Simeon Geankov, i-a anunţat pe prim-ministrul Boiko Borisov şi pe partenerii europeni că ţara sa renunţă la proiectul aderării la moneda euro. „În acest moment – declara ministrul Geankov în septembrie 2012 – nu văd nici un avantaj legat de intrarea în zona euro, ci văd doar costuri. A intra în zona euro este foarte riscant pentru noi”. Iar exemplul vecinilor din Grecia, aflaţi pentru a cincea oară într-un secol în faliment de stat, era mai mult decât relevant. Iar despre acest subiect, al renunţării bulgarilor, „The Economist” tipărea, la 5 septembrie 2012, un editorial critic, cu un titlu pe măsură: „Hard times, hard cash”. La începutul anului 2015, însă, ministrul conservator de Finanţe, Vladislav Goranov, anunţa că există deja un consens naţional, inclusiv în societate, privind renunţarea la leva şi adoptarea euro.

La doi ani distanţă în timp, Bulgaria a anunţat că este gata să intre în zona euro, cât mai curând posibil. Mai întâi, ideea a sosit în spaţiul public în vară, la 25 august, în timpul întâlnirii de la Evksinograd, palatul regal de lângă Varna, unde prim ministrul Boiko Borisov şi preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, au devoalat această intenţie. Apoi, în septembrie, şeful guvernului de la Sofia, într-o declaraţie acordată cotidianului sofiot „Sega” a remarcat: „Bulgaria nu este un risc pentru zona euro”. Fostul ministru adjunct de Finanţe, Liubomir Daţov, într-un interviu televizat pentru Nova TV, la mijlocul lunii ianuarie 2018, îşi exprima convingerea că Bulgaria poate adera la moneda euro în anul 2020 şi că riscul inflaţiei este mai degrabă un atac de panică: în statele baltice, după renunţarea la monedele naţionale, inflaţia nu a mai depăşit 0,6%.

Totuşi, în interiorul Bulgariei există voci care spun că o aderare prematură la moneda euro ar adânci şi mai mult precaritatea veniturilor individuale. Astăzi, Bulgaria nu are de-a face doar cu o dezbatere privind eliminarea sărăciei ci se află în faţa a două provocări care o macină ca stat, până la anularea oricărui optimism pentru viitor: corupţia generalizată din instituţiile publice şi lipsa instrumentelor veritabile de combatere a ei şi, la fel de grav, depopularea masivă a ţării. Nici un demnitar sau înalt funcţionar de stat nu a fost condamnat în Bulgaria în ultimul sfert de secol deşi din bugetele centrale şi locale s-au evaporat miliarde de euro şi, din 1990 şi până astăzi, au mai dispărut şi mai bine de 3 milioane de bulgari, adică o treime din populaţia statului. Acestea sunt cele mai importante impedimente ale dezvoltării şi ele pot anula decizia politică de aderare la moneda euro. Nu trebuie trecute cu vederea vulnerabilităţi precum irelevanţa Bugariei pe pieţele mondiale de comerţ şi în decizii în sistemul de relaţii economice internaţionale, precum şi slaba dezvoltare a pieţei financiare interne. Specialişti în economie de la Universitatea „Kliment Ohridski” din Sofia publicau un amplu raport, la începutul anului 2018, în care arătau că inflaţia şi salariile foarte mici vor anihila rapid creşterea economică şi dezvoltarea în perioada imediat următoare adoptării monedei euro. S-ar mai adăuga, desigur, lucru semnalat şi de analistul Vladimir Sabev, încă din vara anului 2016, că problemele aderării la moneda euro nu ţin neapărat de aspecte bancare sau tehnice ci, mai degrabă, de cele politice. Nici astăzi, spre exemplu, Bulgaria nu a reuşit să intre în spaţiul Schengen, privind libera circulaţie, şi nici să elimine Mecanismul de Control şi Verificare în domeniul justiţiei.

Postul naţional de radio de la Sofia a dat publicităţii, recent, un amplu studiu efectuat de economişti din cadrul Academiei Bulgare de Ştiinţe, care avertizează că ţara are nevoie de o creştere anuală de minim 5%, vreme de câţiva ani buni, pentru a ajunge la o medie de 70% din media europeană a Produsului Intern Brut pe locuitor. Abia atunci, spun specialiştii, o astfel de decizie nu ar mai putea conduce la costuri sociale negative. Pe lângă aceştia, guvernatorul Băncii Naţionale, Dimităr Radev, a atras atenţia că înlocuirea levei cu euro este o procedură care durează 18-24 de luni şi că trebuie o pregătire a întregului sistem bancar.

Şi, atunci, de unde atâta grabă?

La 1 ianuarie 2018 Bulgaria a preluat preşedinţia Consiliului Uniunii Europene şi este pentru prima dată în istorie când o ţară care deţine această demnitate nu îndeplineşte toate condiţiile instituţionale. Pentru că guvernele de la Sofia au anunţat că doresc moneda euro, doar că nu sunt îndeplinite criteriile. Or, în aceste condiţii, aşa cum a remarcat şi prim ministrul Boiko Borisov, Bulgaria este o ţară marginală în Uniunea Europeană, fără influenţă, fără lobby la Bruxelles şi care nu este luată în seamă la decizii. Pasul spre moneda euro ar conduce spre o mai mare încredere şi vizibilitate: politicile financiare ale „nucleului dur” din Europa ar trebui să aibă în calcul şi bugetele de la Sofia, diplomaţia bulgară ar deveni mai atractivă în asumarea de misiuni şi obiective iar eticheta de „stat pro-rus” nu ar mai fi la îndemână din moment ce pârghiile decizionale s-ar afla, mai mult decât astăzi, la Bruxelles. Adoptarea monedei euro în 2020 ar reprezenta, pentru Bulgaria, poate cea mai importantă realizare instituţională pe plan extern după câştigarea independenţei, în 1908.

Din punct de vedere economic, adoptarea monedei euro ar avantaja transferul de investiţii dinspre capitalul european spre infrastructura şi instituţiile statului. Transportul, energia, cercetarea, industriile şi agricultura sunt domenii prioritare pentru dezvoltarea Bulgariei dar, de mai bine de două decenii, peste tot apasă mai degrabă fantoma moştenirii dictatorului comunist Todor Jivkov decât formele moderne. La fel ca în momentul adoptării monedei naţionale, leva, în 1881, Bulgariei astăzi îi lipsesc coridoare moderne de cale ferată şi autostrăzi care să lege Dunărea de Marea Neagră, capitala, Sofia, de centrele importante de producţie şi comerţ. O populaţie de turişti străini cel puţin egală cu cea a ţării soseşte anual pe aeroporturile oraşelor de la Marea Neagră. În afară de acest lucru, Bulgaria este dependentă de energia importată din Rusia şi fără alternative – de producere, transport şi consum – ţara va rămâne mereu angrenată în interese ale politicilor şi strategiilor Moscovei în Balcani.

În vara anului 2017, în vizită la Sofia pentru a evalua timpul necesar adoptării monedei euro în Bulgaria, comisarul european pentru Euro şi Dialog Social, letonul Valdis Dombrovskis, a invitat, într-un dialog cu jurnaliştii postului naţional de radio: „Noi vă aşteptăm, veniţi oricând sunteţi gata”. Dar este pregătită de moarte leva bulgărească?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *